Am mai pus intrebarea asa si adineaori dar nime nu mi-a putut da un raspuns util si chiar ma simt foarte ciudat in ipostaza asta dar deja nu mai stiu ce sa fac...

am si eu o problema care nu imi da pace de ceva timp m-am despartit de prietenul meu desi inca il mai iubesc din simplul fapt ca e mult prea pasiv si independent. am avut o relatie de 1 an si 9 puteam vorbi cu el orce si ne intelegeam relativ bine. mai ales ca am putut trece peste fiecare "problema" si au fost multe.

cand "i-am dat gara" asa cum zice el chiar eram suparata pe el adica nu vorbisem de 2 zile nimic si chiar inainte de asta am vorbit sa mergem impreuna la un majorat ceea ce nu s-a intamplat... mi e pare absolut normal sa fiu enervata de chestia asta. in fine la un momentdat nu am mai suportat atata indiferenta si i-am scris un sms, intr-un final ne-am despartit. nu mi se parea o chestie asa de grava faptul ca ne-am despartit in momentu ala ptc se intampla destul de des sa ne certam asa urat iar apoi sa ne impacam intr-o saptamana maxim doua.

la o saptamana de la despartire noi intre timp vorbisem zilnic ca si cum nimic nu s-a intamplat adica el mai mult. cand ne-am vazut (nu era nimc planificat eu ieseam de la scoala iar el mergea la work pe acelasi drum) a fost o chestie ciudata o zis ceva de genu " nu te sarut ca doar mi-ai dat gara", eu nici macar nu asteptam asta. m-am uitat asa ciudat la el. ca se comporta aiurea voia sa faca pe indiferentul si mam simtit ca si cum m-ar lua la peste picior orce tema de discutie aveam.

din momentul ala nu am mai vorbit cu el nimic vreo 4-5 zile eram suparata. ma suna intr-un final tot el de 2 ori si imi scrie mesaj eu i-am raspuns cam sec.

ieri ne-am vazut iar imi trebuia ceva de la el ce uitasem deja de ceva timp si si atunci so comportat la fel de "indiferent" si de superior. cand am plecat de acolo l-am vazut cum se uita dupa mine si chiar si atunci cand eram acolo se uita aiurea ca si cum vrea sa faca pe indiferentul mult prea tare numai ca nu ii prea iesea. nu am vrut sa zic nimic...

acum ideea e ca atunci cand i-am scris mesajul si am vorbit cu el zilnic eu i-am zis ca nu de mine depinde faptul ca ne-am despartit ci numai de el, m-am saturat sa ma simt neimportanta pentru el (chiar asa i-am zis) si el o dat de inteles ca stie la ce ma refer, de asta ma scoate asa de tare din sarite ceea ce se intampla acum. de cautat stiu ca o sa ma cauta numai ca mai tarziu cand ii trece si coborara cu picoarele pe pamant. da nu am chef sa stau toata vara morocanoasa din cauza lui, da pe de alta parte nici nu pot sa mi-l scot din minte si din suflet. ii aiurea ca eu nu vreau sa se termine acum nu definitiv cel putin.

ps. am scris asa de mult ca sa va dau cat mai multe detalii pentru a putea sa imi ziceti o parere la toata chestia asta. as vrea ca baietii sa imi zica parerea lor legata de reactiile lui.

Dau FUNDA!

Roaga-l sa-ti spuna bancul cu timpul, in mod sigur va veti impaca, nu stiu pina cind, dar cred ca va avea efect serios asupra amindurora.

Cred ca ar trebui sa va intalniti si sa vorbiti serios despre ce s-a intamplat si ce mai e de facut.sa iti ceri scuze eventual si sa ii explici ce si cum. si el la randul lui ar trebui sa faca la fel. ce faceti voi un fel de joc de-a soarecele si pisica. ca sa nu ai dubii si sa stii ce ai de facut de acum in colo este sa va vedeti si sa spuneti lucrurilor pe nume. asa ca pune mana pe telefon.

Ce vîrstă ai?

Ai scris atat de mult si de prost, ca nu stiu daca poate cineva sa te inteleaga!

Mda...ce sa zic si eu sunt aproape in aceias situatie. Se comporta indiferent pentru ca nu vrea sa stii tu ca inca ii mai pasa. cel putin eu m-am despartit de fostul ca tot asa, era indiferent facea ce vroia el etc... Cat crezi ca vei mai ierta? Pana la urma sunt baieti destui, nu? poate nu a fost sa fie asta pentru tine.

Da am 17 ani. probabil am facut multe greseli, am scris de pe telefon nu am fost prea atenta la ce scriu doar eu si gandurile mele haotice.

Pai n stiu puteai sa discuti cu el despre atitudiena lui si daca el n facea nimic chiar daca tu ii spusesei k te deranjeaza atunci puteai sa temrini cu el pentru ca iti demonstra k nu-i pasa de tine.

si oricum nu ar fi trebuie so termini printrun mesaj. dc nu ai avut tupeu sa-i spui in fata. asa ceva fac de obicei ce care se simt si ei cu musca pe caciula.


daca aud pe vreunu k n-am mai deschis un man de romana sau tot felul de glume din astea se lasa urat

Mie sincer mi se pare că pentru el s-a terminat definitiv, poate despărţirea asta a fost planificată..de el. Adică în mod special te enerva sau o făcea pe indiferentul. Move on.

Inca te iubeste foarte mult si despartirea la distrus putin ...Cred...Intreabai prieteni cum se comporta la munca in timpul liber sa vezi daca e trist sau tot asa indiferent

Ai lasa desteapt-o, bine ca tu scrii mai bine. Fata a scris in modul in care i se da usor de explicat pentru ea. Nu trebuie sa ne batem joc unul de altul si anume la ceea ce practic nu este de accentuat. Fiecare crede in felul sau referitor la cauza pe care o are. Intre fiecare doi indragostiti exista un tact care face sa apara o neintelegere chiar si de la fleacuri, si anume vine din partea inaltului grad de atentie, de respect, de intelegere, iubire si altele, fata de persoana cu care te intilnesti. Daca stii ca nu esti vinovata in acest conflict si ai incercat ca sa stabilesti relatiile la modul corespunzator si nu ai obtinut nimic important, nu ramine decit sa-l lasi in pace. El este la curent de tot ceea ce a facut si ma gindesc ca stie ce si cum face. Simte ca suferi si ca doresti ca sa te intilnesti mai departe, dar nu incearca sa faca primul pas. Deci, cautati de viata ta, si nu-ti pierde timpul in dorinta nedorit realizabila. Inteleg ca dragostea nu se uita asa de repede si mai ales ca ati petrecut atitea momente impreuna, si ati depasit atitea probleme cu bine, dar singura vezi ca prin comportamentul lui te face numai sa fii ofensata. Pentru ce? pentru a arata cuieva ca el este cineva? Nu, sa stii ca ceea ce cistiga el acum, peste un timp perde de 10 ori mai mult. Vezi gandeste-te si tu mai bine, cere ajutor celor apropiati si iesi la un numitor comun convinbil rezistentei tale. Succese!

Tipiic.

Tu,de fapt voi! in loc sa discutati ca doi oameni care va cunoasteti de atata timp, iar despartirea sa fie un ultimat, ceva ce zici intr-un moment in care esti ferm convins ca lucrurile nu se mai pot schimba, va comportati ca doi copii prostuti cu joculete din astea, ca sa vedeti care e mai "tare".

Ma rog, ai repetat aceeasi idee de vreo 5 ori si ai scris in 50 de randuri ce puteai scrie in maxim 15.

Chestiile astea se discuta. nu dai mesaj cu "bai indiferentule, nu te mai suport, ne despartim"-sau cum i-ai fi zis.
Reactiile lui sunt... obisnuite.
Asa suntem noi, oamenii.Ne comportam aiurea,ranim prin vorbe prin raceala in ce facem.
Si ne asteptam degeaba ca cei din jur sa ne inteleaga oful si ce ne deranjeaza la ei, daca noi nu le explicam.

Nu renunta la ceva frumos pentru o prostie care li se intampla majoritatii cuplurilor.
Nu zic ca sa tragi de ceva ce nu mai merge, doar ca atunci cand e o problema rezolv-o, n-o mai amanda din orgoliu, din ca vrei sa-i para lui rau...asta nu se va intampla in modul in care vrei tu(gen, el sa se schimbe dintr-o data si sa se vai, sperie ca te-a pierdut).
Discutati si ajungeti la un numitor comun.L-ai intrebat vreodata care-i problema lui de se comporta asa, sau daca i se pare normal, sau ca vrea sa schimbi ceva TU la tine ca sa-i fii mai "draga"?
Discutati.

Da asta am crezut si eu de asta am decis sa ma despart de el brusc. mi se parea ca am vorbit de prea multe ori despre tema asta si ca daca mai ziceam si a 100 oara doar il plictiseam...

Am terminat-o prin mesaj si i-am si spus lui de ce. pentru ca eu is mai sensibila si de obicei plang repede. asi fi plans si nu asi mai fi stiut ce sa zic iar el s-ar fi enervat la culme ca fac o melodrama... asa cred ca ii singuru mediu prin care asi fi putut sa ii spun ca sa si inteleaga ceea ce vreau si ca el sa raspunda normal ( el ii pasiv. nu intelege chestiile asta ii dintr-o bucata, are 23 de ani daca cumva cineva se intreaba)

Si eu am crezut asta si si acum cred. dar atunci de ce mo sunat? si de ce e asa de penibil comportamentul lui fata de mine vrea sa fie indiferent si se vede clar ca nu ii deloc asa.

As vrea sa fie varianta asta sincer mult. cu prietenii lui nu are rost sa vorbesc el nu are prieteni are doar "amici" cu are iese la o bere sau ceva de genu nu se deschide usor in fata celorlalti. mai ales viata amoroasa

Nu pot sa spun ca eu sunt cea perfecta in relatia asta. poate de aia ma simt putin si cu musca pe caciula. aici ar intervenii un eveniment de acum un an fix. din care am ajuns sa ne inselam unu pe celalalt numai ca sa ne "ranim orgoliul" si prin anumite teste inutile pe care el le nascocia in vremea aia. cred ca de atunci ceva ceva umpicut s-a rupt din relatia noasta. de aia ma chinui asa de mult sa o indrept si vreau a ii arat ca il iubesc cu orce ocazie

Da ai intr-un fel foarte mare dreptate, mereu am incercat sa las de la mine si sa ma gandesc ca poate problema ii de la mine. si din cauza a ceea ce s-a intamplat in trecut. nici o data nu am spus ca eu am dreptate totala si mereu incercam sa vorbesc cu el despre micile probleme, dar el nu vrea sa vorbeasca nimc in legatura cu asta... se inchide cand vorbim de sentimente. de fiecare data cand il intreb imi zica ca is perfecta pentru el si ca lui i bine asa atata timp cat il las liber in unele situatii.
el nu se vede ca fiind indiferent asa ii personalitatea lui

Atunci incearca sa il intrebi daca mai simte ceva pentru tine

Am rezolvat-o pana la urma , multumesc de ajutor!