Am nevoie de sfaturi, păreri, ajutor. Am 19 și o relație de 1 an și aproape 6 luni. Iubita mea m-a mințit foarte mult. La început, când doar vorbeam și am ieșit doar 1 singura data, eram aproape împreuna, "pe combinații" ca sa zic așa, am înțeles ca unul de la ea de pe strada se tot tinea de capul ei, dar și ea îl plăcea (nu mai aveam baterie la telefon și nu am anunțat-o ca vin si după liceu am venit direct intr-un parc in care sta ea mai mereu cu fetele, am venit prin spatele lor și voiam sa o iau in brațe dar vorbea la telefon cu o prietena despre ăla și zicea numai lucruri frumoase, părea foarte îndrăgostita de el) și am înțeles ca intr-o seara când se ducea la magazin ăla a tras-o cu forța intr-o mașina, ea a tipat sa o lase și nu voia sa intre in mașina (asta mi-a zis un baiat din cartier care a văzut scena). Am înțeles ca tot ce s-a întâmplat acolo a fost doar o îmbrățișare, in mașina aia erau și niște băieți care ma cunosc (de la ei am aflat de toată faza asta, ca ea nu mi-ar fi zis, abia când a văzut ca știu a recunoscut). Mi-au zis băieții ca ea tot zicea sa o lase sa plece, tot încerca sa se dea jos dar nu o lăsa ăla, in fine, pana la urma a lăsat-o și cică doar a luat-o el in brațe și ea a stat. Asta e tot ce s-a întâmplat si dacă era si altceva sunt sigur ca îmi ziceau.Ea mi-a spus ca a vrut sa îmi zică dar nu știa cum, ca in primul rând nu a vrut sa fie idioata și sa creeze probleme, ca știa ca m-as fi dus la ala sa ma iau de el si i-a fost frica sa nu ne batem si in al doilea rând cica dacă îmi zicea nu o credeam ca a luat-o cu forța, as fi crezut ca s-a dus ea de bunăvoie, m-as fi supărat si i-a fost frica sa nu cumva sa nu mai vorbesc cu ea.Ma deranjeaza mult ca nu mi-a spus ea cu gura ei și a trebuit sa aflu așa de la alții și sa ma fac și de ras. Ma deranjeaza faptul ca a stat sa o ia ăla in brațe și ca îl plăcea, era îndrăgostită de el in timp ce era oarecum cu mine, chiar dacă era un început, chiar daca nu era ceva serios. Apoi, intr-o zi mi-a zis ca se culca ca e obosita ca a stat la vânzare la magazin la maica-sa. Am crezut-o. De fapt ea s-a dus in oras cu prietenele ei, lucru pe care l-am aflat din întâmplare. Aici poate e și vina mea ca uneori ma cam supar dacă se duce undeva. In fine aici sa zicem ca e scuzata ca nu a făcut nimic rau doar a fost cu fetele și zice ca de atunci nu a mai făcut chestii de genul și tind sa o cred aici. Și pe lângă toate astea am înțeles ca vorbea cu fostul ei la liceu, o băga ăla in seama și ea râdea și ii răspundea și etc. Asta fiind cu foarte puțin timp înainte sa ieșim prima data, când eram "pe combinații". Eu sunt foarte orgolios și nu ma gândesc mereu la ce a făcut. Nu pot pur și simplu sa uit. Nu mi-a mai greșit de când suntem împreuna cu alte chestii gen sa o prind cu băieți sau sa vorbească cu alții, a zis ca acum ma iubește enorm și nu ar putea sa mai greșească, atunci eram la început și nu simțea ceva atat de puternic, doar ma plăcea. Scuzele ei. Ea pentru orice are o scuza și măcar nu-și recunoaște greșelile. Dar o iubesc. Mult. Ea este o fata cuminte, are un trecut "curat" ca sa zic așa și toți cei care o cunosc mi-au spus ca e o fata Ok și destul de cuminte, nici nu prea iese din casa, tot cartierul o știe de fata cuminte și nu s-au auzit vorbe sau ceva de ea cum sunt alte fete. La vârsta ei de 17 ani jumate, eu am fost cel care a dezvirginat-o, dar degeaba dacă m-a mințit si dacă eu nu pot sa uit chestiile de la început. Am vrut sa ma despart de ea dar a început sa plângă și a spus ca de ce am continuat și nu am pus stop atunci ca sa nu se ajungă aici. Are dreptate. Trebuia sa o termin de mult cu ea dar nu am putut. Eram prea îndrăgostit de ea și încă sunt, mai ales după ce a făcut-o cu mine, m-am simțit așa bine ca am fost primul și asta parca e un motiv in plus. Sunt puțin egoist ca atunci nu am renunțat pentru ca nu puteam eu sa stau fără ea și acum renunț când nu poate ea fără mine.Dar simt ca nu e bine și ca merit ceva mai bun. Nu vreau sa ma gândesc de fiecare data la ce a făcut și sa îmi vina nervii pe ea, eu o vedeam la început fata perfecta și voiam sa fie soția mea, mama copiilor mei. Dar acum... cum o sa pot eu sa o fac mama copiilor mei când știu treburile alea? Ziceți voi. As vrea sa ma despart de ea simt ca pierd timpul pentru ca nu mai e ceea ce îmi doresc dar nu prea pot sa renunț la ea mai ales ca plânge dacă ii spun ca ne despartim. Am purtat o discuție serioasă cu ea, i-am explicat ca nu o sa fie niciodată fericita cu mine, o sa-i amintesc mereu și odată și odată o sa prind scârbă de ea, nu vreau sa se întâmple asta când suntem căsătoriți cu 2 copii și sa divorțăm. Ce sa fac? Sa luam așa o pauza sa văd dacă pot sa stau fără ea? Merita sa mai stau cu ea? Credeți ca o sa găsesc alta mai cuminte? O sa se duca vreodată iubirea asta pentru ea? Aștept sa ma ajute cineva cu un sfat / parere orice. Mulțumesc anticipat

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook