Am pierdut persoana iubita.Persoana care as fi fost in stare sa fac orice,persoana care era langa mine,care ma sprijinea,care imi dadea mereu cate un sfat,persoana de la care am invatat multe,persoana de la care am invatat sa iubesc cu adevarat,persoana pentru care simteam mii de fluturasi si tresaream doar cand ii auzeam numele.
Nu m-am obisnuit fara el nici acum. Simt un gol in suflet, fara el nu reusesc sa merg mai departe.Am fost impreuna un anprima mea iubire, primul meu prieten....insa el a fost cel care a pus punct relatiei pe motivul"nu cred ca suntem potriviti"..
Au trecut 3 saptamani de cand l-am pierdut si eu am tot luptat pentru el insa degeaba fara sanse
Anu trecut tot pe 27 totul era bine,eram amandoi,era frumos.Anu asta fiecare e pe drumul lui
Simt ca numai pot,numai am putere sa merg mai departe.
Am ramas amici deci cred ca mai mult rau mi-am facut.
Ce sa fac sa il pot uita?
Nu vreau raspunsuri gen"iesi pe afara, practica un sport"sunt in zadar le-am incercat si degeaba.
Am nevoie de sfaturi de la voi va rog

Te fac eu sa l uiti de unde esti?

Pfii...uite stiu ce simti ... avem povesti diferite dar crede-ma aceeasi suferinta, bine mie pot spune ca mi-a trecut.Crede-ma nu o sa te ajute un sport sau ceva de genul.De viata ta sa iti vezi este important sa nu renunti la lucrurile ca iesitul cu prietenii, daca o sa ramai inchisa in casa o sa agravezi situatia.
Stiu ca este greu, crede-ma si eu am fost un an cu o fata, s ne-am despartit tot de circa un an, si inca sufar dupa ea, inca nu o pot uita.
Sa schimbi baiat dupa baiat nu te ajuta eu am schimbat intr-un an peste 100 de fete in disperarea mea sa o uit si degeaba, nu 100 de fete ci una singura te face sa uiti de suferinta ( in cazul tau baiat). Asteapta acea persoana care o sa vina special sa iti vindece rana din suflet, nu incerca sa te izolezi sentimental. Daca o sa iti intre in cap cum imi intrase mie ca doar pe el il poti iubi atunci o sa iti fie si mai dificil.Nu cauta o relatie acum imediat, asteapta, asteapta sa vina el la tine, si incearca sa pui suflet chiar daca o sa iti fie greu, cel mai important este sa ii si explici viitorului situatia sa inteleaga si sa iti fie alaturi...
Iti recomand sa pastrezi legatura cu fostul' daca nu vei mai vorbi cu el, pana la urma tot o sa vorbiti si atunci o sa te napadeasca valuri de sentimente, pastreaza legatura cu el si fa-i pe plac ramaneti prieteni.
Incearca sa iti urmezi cursul vietii, dar fara el, si s anul zici ca este greu, stiu ca este, dar crede-ma eu am incercat luni, chit ca va impacati nu va fi aceeasi relatie si v-a avea acelasi deznodamant... sper ca te-am ajutat; o3...

PS: nu uita de funda te rog

Timpul le vindeca pe toate, o sa vezi stiu si eu cum este, nu prea ai ce face, asta e partea nasoala cu iubirea vine si momentul in care suferim.
Cat despre "nu cred ca suntem potriviti" Nu exista persoana perfecta, si motivul acesta nu e prea plauzibil dupa un an de relatie. Bafta in continuare si totul va fi bine

Cum e posibil sa ai stare sa infloresti textul cu atatea emoticoane? Atunci cand traiesti o stare prin care treci tu, parca nu ai chef de emoticoane. Undeva e o minciunica.

Te-as ruga sa intelegi ceva:prima dragoste, nu se uita niciodata.Nici dupa zeci de ani.Si eu nu sint un copil.Incearca sa iti ocupi timpul cu altceva pentru a nu mai fi cu gindul mereu acolo.A fost un pas si un soc, peste care vei trece cu siguranta, dar nu il vei uita. Timpul, rezolva multe "dureri"si vei putea merge mai departe.Niciodata sa nu faci comparatie intre ce ai avut si ce vei avea.Mult noroc.

Buna.Povestea ta a fost sau va fi povestea oricaruia dintre noi, pentru ca toti la un moment dat trecem prin asa numita "suferinta in dragoste ". Este greu sa uiti persoana iubita, dar trebuie sa reusesti sa uiti acel baiat pentru ca este clar ca nu te mai iubeste.Un sfat gandeste cu mintea, nu cu inima!

Am trecut si eu prin asta, acum 2 ani si vreau sa iti spun ca a fost cel mai greu moment de pana atunci, sa accept ca totul s-a terminat si sa imi vad de viata mea. Greseala pe care am facut-o, multi o facem, e ca m-am dedicat intru-totul lui, imi petreceam timpul doar alaturi de el si pe prietenele mele le-am dat deoparte. Dar am avut noroc ca ele au fost alaturi de mine si m-au inteles, m-au ajutat si dupa un timp am inceput sa trec peste. acum imi aduc aminte cu drag de momentele acelea : cum eram la liceu, d-na prof. de romana il preda pe Eminescu si eu stateam si plangeam in banca, iar colega mea imi promitea ca totul va fi bine. toate aceste lucruri nu fac nimic altceva decat sa ne intareasca, deci capul sus si viata merge inainte. daca nu stiai, iubirea e precum o planta : la inceput are nevoie de teren prielnic sa prinda radacini, apoi de apa, atentie si tot asa. inevitabil, vine si momentul in care aceasta moare, deci atunci cand intram intr-o relatie, trebuie sa fim constienti ca tot ce incepe are si un sfarsit, sa fim maturi si sa ne asumam acest risc.Am oferit o inima intreaga, primim inapoi o inima franta, insa stai linistita, mai devreme sau mai tarziu Dumnezeu ne va trimite pe cineva sa aiba grija de noi. Iar asteptarea va merita, te asigur :* Noapte buna si ai grija de tine, tu nu ai pierdut nimic, el e cel care va regreta mai tarziu!

Da de mine ce sa mai zic..cand persoana ce inca o iubeam a decedat intr-un accident cumplit..cum crezi ca ma simt eu? atata timp cat mai e in viata mai poti face ceva..multumesc TPU pentru ca m-au ajutat foarte mult cand am avut si eu probleme si singurul raspuns adevarat e TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE! incearca sa nu te mai gandesti atata la el.iesi cu prietenii, face ceva ce-ti place. o sa treaca.ma simt si eu mai bine cand spun lucrul asta.de tine depinde daca vrei sa suferi sau sa-ti vezi de viata inainte

Auzi..sunt cam în aceeași situație.Mi-aș da viața pentru fata asta și am făcut-o lată rău de tot (nu este doar vina mea, dar e o poveste foarte lungă și nu cred că te interesează viața mea de 1, 6 ani încoace). Este vorba despre o relație la distanță, dar crede-mă, chiar o iubesc. Am ajuns și noi în situația asta unde încă suntem împreună dar nu mai e la fel. Am făcut cea mai mare greșeală a vieții mele atunci când am lăsat jocurile și distracția personală să intre între noi doi și acum îmi pare așa de rău. Urăsc că nu mai râdem cum râdeam atunci și că acum nu mă mai iubește așa de mult cum o făcea atunci. Timp de câteva luni am tot depărtat-o și nu o critic, orice om ar fi făcut ca și ea și s-ar fi detașat sentimental. Acum simt că e așa de rece și am ajuns să fiu eu cel care suferă cum suferea ea pentru că acum ea face exact ceea ce făceam și eu. Vreau ca în cel mai rău caz să fim doar prieteni, dar poți trăi așa cu ea doar ca prietenă chiar dacă vrei să îți petreci viața cu ea ca și jumătatea ta? sunt așa de dezamăgit de mine și speriat că o să o pierd încât am ajuns să mă gândesc până și la sinucidere. Spune-mi te rog cum sunteți voi doi acum, chiar nu vreau să o pierd. Dacă tot am pierdut o parte din ea și sufăr așa, știu foarte bine că n-aș mai vrea să trăiesc și n-aș putea trăi fără ea în viața mea. Spune-mi te rog dacă ai reușit să treci peste și cum e acum.