Am un prieten care are peste 50 de ani, este căsătorit și are o familie frumoasă. Are o fată de 25 de ani pe care o iubește enorm și își iubește și soția. Cu toate astea, de-a lungul timpului, am avut bănuieli că îi plac și bărbații, pentru că mi-a trimis semnale subtile în direcția asta. Niciodată nu am răspuns la ele, dar recent am aflat mai multe despre el.

Prietenul meu, care este homosexual, a ieșit cu iubitul lui într-un weekend prelungit, trei zile pline de momente fericite. Au mers împreună la film, au râs la cinematograf, au fost la un meci de fotbal și s-au bucurat de acea energie specifică unui stadion plin de viață. Au făcut toate lucrurile pe care le face o familie fericită, construind momente de care se simt conectați și împliniți.

Sincer, mă bucur pentru fericirea lui și chiar nu îl judec absolut deloc. Din contră, mă bucur cu adevărat că are parte de astfel de momente. Pe de altă parte, îmi pare sincer rău că nu poate să iasă la suprafață și să trăiască o viață normală, așa cum o avem noi, cei care suntem căsătoriți într-un mod clasic, bărbat cu femeie. Mă întreb: cum vedeți voi această situație? E un subiect complicat, dar aș vrea să aud părerile voastre?

Prietenul tău nu e homo, ci bisexual.
Problema lui nu este homofobia și lipsa unui cadru legal privind căsătoria sau altă formă de uniune, ci imposibilitatea de a trăi o relație poliamoroasă.

Cred că el este mai degrabă homosexual decât bisexual. Spun asta pentru că nu l-am văzut niciodată atât de fericit acasă, alături de soția lui, pe cât este când e cu acel bărbat. Relația cu soția pare să fi fost mai mult de fațadă, iar nașterea fetiței lor a fost pur și simplu un rezultat al acestei aparențe.

Ce părere ai despre acest tip de relații, în care bărbații simt că sunt obligați să se căsătorească cu femei doar de fațadă, în timp ce au relații autentice cu alți bărbați? Crezi că este un compromis inevitabil sau o fugă de asumarea propriei identități?

Cred că totuși el vrea să aibă câte ceva din ambele părți.

Posibil să ai dreptate.
Intuiția mea îmi spune că, din câte l-am văzut, pare mult mai fericit atunci când este în „echipa lui" decât în viața reală pe care o afișează lumii.

E normal. În familie ai și obligații, într-o relație... doar diatracții.

Da, este destul de greu sa traiesti viata asa. Eu unul am ales sa fiu asumat, in sensul ca am o relatie de care lumea stie in mare parte, ne privesc multi ciudat dar incercam sa nu iesim prea mult in evidenta. Ne este greu dar cumva mai bine decat le este altora, incercam sa ne traim viata cum putem mai bine dar tot suntem judecati ( mai ales din familie)

Stiu insa ca de fapt societatea romaneasca nu este inca dornica sa ne accepte, desi nu ne afisam sexualitatea intr-un mod ostentativ in public asa cum fac unele cupluri heterosexuale. Este foarte greu sa traiesti asa dar daca iti asumi asta si ai macar cateva persoane alaturi, poti sa duci o viata buna. Sper totusi sa se schimbe in bine siuatia pentru ca de exemplu, ne-am dori sa putem forma o familie si sa adoptam macar un copil. Momentan nu se poate, dar avem rabdare!

Legat de prietenul tau, sunt multi in situatia lui...este insa gresit ceea ce face

Exista un termen pentru situatia data: Closeted.
Se casatoresc pentru imagine, tocmai ca sa nu dea de banuit.

Iar tu esti iubitul, sa inteleg. Altfel de unde ai sti ca a ras la cinematograf?

Ei bine, nu sunt iubitul, dar când vine vorba de râsul la cinema, am un detector special. Apropo, dacă vrei detalii, pot să-ți povestesc și ce au comandat la restaurant. S-ar putea să fie inspirație pentru următoarea ta ieșire!?

PS. Sunt un bărbat destul de matur și cu coloană vertebrală încât să spun lucrurile pe față, așa cum sunt, fără să mă ascund după deget. Spre deosebire de alții care vin cu afirmații provocatoare doar din frustrare,
Și, dacă aș fi fost așa cum insinuezi tu că sunt, nu văd motivul pentru care m-aș fi ascuns, având în vedere că deja sunt anonim. Tocmai pentru că nu mă ascund, am curajul să spun lucrurilor pe față, iar tu dacă ai ceva de spus, fă-o când ridici pe cineva. Dar se pare că ție nu-ți place să ridici oamenii, poate pentru că nici tu nu ești acolo sus și, în schimb, încerci să-i tragi jos, în locul unde ești tu. Ei bine, nu toți sunt jos. Unii sunt sus și vor rămâne acolo. Așa că, în loc să încerci să-i cobori, încearcă să te ridici și tu. Lumea nu așteaptă, iar cei care sunt sus nu au de ce să se oprească pentru cei care aleg să rămână jos.

Am inteles, esti atat de sus incat ai ajuns o musculita pe perete.
Stii si ce-au comandat la restaurant.

Dacă tot mi-ai deschis ochii să aflu cât de sus sunt, hai să rezolvăm și cealaltă parte a ecuației, cât de jos ești tu? Nu-i nevoie de riglă sau compas, răspunsul pare evident de la prima replică.

Ai replici de 2 lei si un complex urias de inferioritate.

Frustrat? Nu, asta sigur nu. Dar obosit de specimene ca tine, care devin campioni la cuvinte când stau în fața unui ecran, da, asta pot să admit. În realitate, sunteți aceiași oameni cu priviri goale și expresii marcate de eșecuri, îmbrăcați ca pentru o paradă a neglijenței

O pereche homosexuala poate iesi la distractie la fel ca una hetero.
Personal, nu am nimic impotriva.
Dar o educatie scolara in care sa le. explice copiilor ca se pot simti femei chiar daca au penis, sau invers, mi se pare inadmisibil.