Cred ca intra la categoria "de neiertat", alaturi de violenta si altele. Nimeni n-ar trebui sa ierte asa ceva.
Bineinteles n-as avea pretentia ca eu sa fiu.
Absolut....ca NU.
Si nici eu n-as putea sa ridic pretentia de a fi iertat la randul meu.
Depinde cu cine, o persoana care are(implicatii doar sexuale) as ierta, daca as iubi cu adevarat. daca si-a gasi pe cineva mai bun, nu as ierta, as lasa-o.
Da as avea pretentia sa ma ierte, daca ma iubeste, adicã sa-mi permita mie sa mai umblu si cu altele, nu pentru ca vreau ci pentru ca mi-ar da de inteles ca relatia este dupã principiile mele, regulile mele.
Pai ca sa fiu o extensie a primelor doua angelice raspunsuri... ce este ala " adulter"?
ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelității conjugale făptuită de către unul din soți. // adj. (Despre soți) Care nu respectă fidelitatea conjugală.
Glumeam! Vroiam sa spun ca atata moralitate in jur incat urmatorul pas este sa uitam ce inseamna acest cuvant.;-))
Nu cred decat ca nu suntem o specie monogama, dar suntem cea mai ipocrita specie de pe planeta asta.
Daca sotia ta te-ar insela, sau ai stii ca s-a dus cu altcineva, tu ai fi ok cu asta?
Daca ar fi asa, ar fi avut un motiv, cu siguranta, si atunci ar fi mai bine sa aflam impreuna acest motiv. Dragostea este mai mult decat o posesiune excesiva, o pereche de catuse sau un ambalaj lucios numit "moralitate " ce ascunde un mic si anost bibelou numit "cuplu".
Daca aveti ceva de aflat impreuna, adica daca comunicati nu se ajunge la asta. Dai in cap si apoi afli de ce. Stupid.
Cand si daca comit adulter, deja am motive foarte clare si intemeiate pentru care comit acel adulter, si nu doar ca imi asum acel fapt, dar as avea o placere bolnava sa fiu intentionat prins in fapt si sa ma prefac ca nu voiam sa se stie. Vreau sa-i vad expresia faciala cand afla ca am inselat-o
De obicei nu permit sa se ajunga pana acolo incat sa fiu nevoit sa comit adulter, dar daca chiar vrerau sa o strivesc emotional, intentionat voi sta cu ea in relatie special sa pregatesc acea scena in care sa fiu prins in fapt, apoi sa-i dau papucii cu un zambet mare pe bot.
Nu iert adulterul si nici nu astept sa fiu iertat pentru el, pentru ca in cazul meu, un adulter intotdeauna va fi cu intentie.
Desigur, nu mi se pare mare lucru. N-am nicio pretentie, daca vrea ma iarta, daca nu, nu.
Problema este că venim după 50 de ani de comunism în care orice era legat de sex era tabu, nu se vorbea despre asta dar era singura plăcere accesibilă.
Dacă puneai întrebarea asta înainte de război o femeie ţi-ar fi răspuns : cum adică? vrei să râdă lumea de noi că nu avem ibovnică? (cine nu ştie ce înseamnă nu are ce căuta în această discuţie).
Iar un bărbat ar fi răspuns : Cum poţi să întrebi aşa ceva? aşa cum am abonalent la frizer, la bărbier, aşa am şi la felinarul roşu. Trebuie să mănânce şi fetele alea săracele ceva, şi nu de alta dar nu vreau să mă cert cu matroana. (cine nu cunoaşte termenul lalala).
Acum nu spun că e bine sau că recomand adulterul, dar cât de bună ar fi o friptură cu cartofi parcă aş gusta şi o fasole din când în când.
Când spunem că suntem onivori nu ne referim doar la alimentaţie.
Iar dacă îţi respecţi partenerul/a faci în aşa fel încât SĂ NU AFLE.
"Daca iti respecti partenerul faci in asa fel incat sa nu afle"
Glumesti, nu? Mi-e foarte greu sa iau in serios ce ai zis, ca e mult prea mizerabil.
Daca iti iubesti partenerul, nu te lasa sufletul sa-l inseli, nici daca ti se arunca Angelina Jolie la picioare.
Sper sa dai de una exact ca tine, macar sa va inselati reciproc, sa nu sufere una demna.
Eu as ierta, si as vrea sa fiu iertata daca s ar intampla. Dar depinde de situatie. Nu toate circumstantele pot fi la fel