Ati trait vreo data o iubire imposibila?
Adica ati iubit pe cineva si persoana aceea v-a impartasit sentimentele dar era imposibil sa fiti impreuna?
Ati gasit vreo solutie?

Buna,Acum depinde si din ce cauza relatia este imposibila..pentru ca acestea pot fi multe. (parintii, clase sociale, anturaje, diferenta de varsta) Sau pur si simpu sunteti doua persoane total diferite care nu vor cădea niciodată de acord! Eu am trait o iubire gen' imposibila si desi il iubeam mult nu am avut puterea sa ma 'rup' cu totul de ceea ce era in jur si sa fiu doar cu el..insa acum am gasit fericirea langa alta persoana. Daca crezi ca e persoana lângă care ai putea sa iti petreci tot restul vietii lupta pana la urma putere daca el e dispus sa te tina de mana in tot ce va urma.dar gândește-te bine daca chiar merita efortul. Unele iubiri sunt otrăvitoare, asa ca ai grija si inainte sa faci un pas gândește-te bine la ceea ce iti doresti!

Posibil era, vointa nu era

Nu există iubiri imposibile respectiv "imposibil să fiți împreună".
Singurul lucru imposibil e să găsești c*** la Drimmero în pantaloni.

Da.
Eram amândoi căsătoriți. Nu fiecare cu celălalt, ci cu altcineva. În plus, eu stau în România, ea undeva prin Siberia.
Tu ce crezi, am găsit o soluție?

Da... eu am decis sa ma resemnez si nu mai cred in iubire, cred doar in atractie fizica si nici aia

Nu, nu mi-au placut niciodata complicatiile!
Nu consider ca merita sa risti, sau sa distrugi o casnicie doar pentru a-ti satisface o curiozitate.

Iubirea nu e imposibila, dar cateodata timing-ul si geografia nu te ajuta deloc. De cele mai multe ori o iubire imposibila inseamna insa doar imaturitate. Caz in care e mai bine ca relatia nu se consuma, pentru ca ar avea probabil consecinte grave.
Am iubit mult o fata din alt oras, pe care voiam s-o cer in casatorie si care voiam sa fie mama copiilor mei. Am vorbit doi - trei ani, ne-am si vazut de mai multe ori in perioada asta. Dar atat eu cat si ea eram inca necopti. Plus ca fiecare era inversunat si avea o serie de valori proprii la care nu ar fi renuntat nici in ruptul capului. M-a durut atunci cand a trebuit sa accept ca s-a terminat si mi-am spus ca nu voi mai fi capabil sa iubesc.
Viata mi-a demonstrat contrariul si am intalnit pe altcineva. Ca ea sa fie imatura nu se mai pune problema pentru ca este mai mare decat mine cu ceva ani si are si un copil. Are multe calitati pe care mi le doresc la o partenera, ma iubeste si ea, dar nu e suficient. Nu sunt dispus sa imi sacrific celelalte valori pentru a fructifica aceasta relatie si a avea o familie.
Solutia zic eu e sa pastrezi lucrurile cat mai simple. Inima cere si e normal sa te aprinzi dupa cate cineva care pare special in ochii tai. Dar nu cred ca e cineva care sa se asigure zi de zi ca tu dai numai de relatii din astea "imposibile". Viata e foarte frumoasa, dar cu toate astea si foarte grea si e nevoie sa sacrifici multe lucruri. Nu ai nevoie de nici macar un gram de drama in plus. Eu cred in iubire, dar nu cred in relatii. E foarte greu si cand nu ai impedimente deosebite sa poti comunica corect un partener de viata, sa ii transmiti iubire si el sa perceapa ce ii oferi tu ca iubire si nu ca pe ceva nesemnificativ. Asa ca fugi de ceva ce iti cere sa sacrifici pasiunile tale si sansa de a avea o cariera stralucita, relatia cu familia si prietenii, odihna si sanatatea in general si ocazia de a avea cate un moment singur cu tine in care sa iti pui ordine in ganduri. Unui partener care iti cere sa il pui pe primul plan in viata ta esti dator sa ii spui doar doua cuvinte si alea nu sunt te iubesc. Ci mult succes!

Nu se poate să nu găsești soluții dacă iubirea e mare și reciprocă.

Ce ai mă cu Drimmero?