Au trait un vis parca desprins din rai, 5 ani.
5 ani cu bune si cu rele...5 ani traiti... unul langa altul. Zi de zi si noapte de noapte nedespartiti. Erau suflete pereche si niciodata nu s-au gandit la ce urma sa se intample.
El exista doar pentru ea, iar ea il diviniza.
Au avut probleme cu comunicarea, cu gelozia...Dar au trecut peste. Au hotarat sa se schimbe pentru iubirea lor. Si s-au schimbat.Necazurile si problemele intampinate in relatie i-au facut mai puternici si au cladit in timp o relatie bazata pe dragoste, incredere, respect si comunicare.
Si-au facut planuri de viitor. Erau doi tineri, la inceput de drum, fara nimic. Se aveau unul pe altul. Si-au dorit o casa, dar din pacate nu s-a putut. Si-au dorit un copilas, sa se simta impliniti. nu s-a putut, si-au dorit liniste si intelegere din partea celor din jur....Nimeni nu a vrut sa-i ajute. Parca erau singuri pe lume.

Veni vremea sa plece. Era inevitabil si parca totul se intampla impotriva lor.
Primi un raspuns din strainatate, cum ca i-a gasit de munca.
Amandoi erau fericiti ca soarele a rasarit si pe strada lor si cineva a hotarat sa-i ajute. Va avea un loc de munca, se vor intretine si isi vor indeplini visurile pe care le aveau.
Dar...Pe moment nici unul dintre ei nu s-a gandit la consecinte. Erau prea fericiti de vestea primita, ca sa se mai gandeasca si la ce va urma.
Plecarea era peste 3 zile. Inca erau cuprinsi de starea de bine.
Cu o seara inainte, si-a facut bagajul.Nu stiau nici ei ce au in suflet. Erau fericiti, dar pe chipul lor se citea tristetea cu care impachetau hainele. Dar fiecare incerca sa isi ascunda aceasta tristete.
Trecu si ultima noapte petrecuta impreuna. Ea s-a pus cu capul pe pieptul lui, el adorand acest lucru, si au adormit imbratisati.
Nici unul dintre ei nu mai vroia sa vina dimineata. Pentru ca stiau ca va veni cu lacrimi si despartire.
Acest lucru nu s-a putut.
S-au imbracat...Tristetea se accentuase si mai tare si lacrimile incepeau sa curga.
Au iesit din curte. Si-a luat la revedere de la familie si au plecat.
I-a zis sa stea acasa, sa nu mearga cu el la masina.
Ea nu a vrut. Nici in ultima clipa nu a vrut sa il lase singur...
Amandoi evitau acest subiect delicat. Nici unul nu a vorbit de plecare si ca nu se vor mai vedea. Le era frica.
Au ajuns la masina...Ce urma? Erau constienti ca el va trebui sa plece.
El a dat sa ii zica ceva. A vrut sa ii zica sa aiba grija de ea, ca el pleaca sa faca bani sa se poata puna pe picioarele lor. Ca o iubeste enorm si ea e viata lui. Ca nu o va uita si ca se va intoarce repede.
Dar ea nu l-a lasat sa continue. A izbucnit in plans...Nu se putea abtine. L-a sarutat.El a strans-o tare in brate.
I-a sters lacrimile de pe obrajii ei reci, abtinandu-se cat a putut el de tare sa nu planga...A vrut sa fie tare..Inima ii plangea, dar a incercat sa nu arate asta.
Dar..nu a putut. Lacrimile au inceput sa ii curga...Stia ca nu o va mai revedea curand si ca iubirea lor se va face de-acum in vis.
Trebuia sa plece... Avea sa fie ultima imbratisare si ultimul sarut. Nu stiau nici unul cand se vor revedea.
Un singur lucrur era sigur. Ca se iubeai enorm, si ca iubirea lor va invinge si distanta.
- Nu mai plange puiul meu." I-a zis el cu ochii inlacrimati si cu inima plina de durere. Incerca sa isi ascunda suferinta, incurajand-o pe ea.
-Totul va fi bine. Vom vorbi cat pot de des.". Cand il auzea vorbind asa, mai tare incepu sa planga.
-Tu sa nu uiti ca te iubesc enorm, si pentru mine existi doar tu. Esti tot ce mi-am dorit si nimic mai mult. Ai grija de tine si iubirea noastra. Acum trebuie sa plec. Te las cu bine!"
Si a plecat. Ea nu a mai putut sa zica nimic. Lacrimile nu conteneau sa curga.
A stat acolo sa il mai vada pentru ultima data. Cum s-a urcat in masina si a plecat. Si o data cu el a plecat si o parte din ea. Se simtea incompleta fara el.
Cu o voce slaba si tremuranda, a soptit :
"-Esti viata mea. Si te voi astepta cat va fi nevoie, puiul meu! "

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook