Bună.
1. PENTRU FEMEI.
a) Ați face avort, având în vedere că nu vă doriți un copil, și nu aveți bani?
b) Ați face avort, dacă rezultatul sarcini ar rezulta de pe urma unui viol?
2. PENTRU BĂRBAȚI.
a) I-ați cere unei femei să facă avort, ( Nu o iubiți ) sau v-ați asuma responsabilitatea?
b) Cum ați reacționa dacă, femeia pe care o iubiți ar face avort, fără să vă întrebe?
Ce părere aveți despre avort?
Argumentați!
Fundă!
2. a) I-as cere clar sa faca avort. Nu m-ar lasa inima sa stiu ca eu ma fac direct vinovat de aparitia unei fiinte in aceasta lume. Sa stiu ca orice i s-ar intampla, de la nastere pana la moarte este, intr-o mare masura, vina mea. Singura certitudine pe care o ai atunci cand faci un copil este ca, la un moment dat, va muri. Iar restul este doar un joc de carti al sortii si incertitudinii. Daca nu ar accepta sa faca avort evident ca mi-as asuma responsabilitatea, il voi creste si voi fi alaturi de el indiferent de imprejurari. Oricat de trist ar fi sa aduci viata pe planeta asta de sclavi si hiene, ar fi de zece ori mai trist sa faci asta si apoi sa nu-ti mai pese.
b) Nu vad cum femeia pe care o iubesc ar face avort fara sa-mi ceara si mie parerea. Daca ar face-o oricum ar insemna ca nu imi impartaseste sentimentele si nici nu ma considera o parte destul de importanta a vietii ei incat sa luam o decizie atat de importanta impreuna. In prima faza as incerca sa inteleg cum de a luat o astfel de decizie fara sa-mi ceara o parere si apoi, cel mai probabil, mi-as vedea de drum. Nu stai langa un om care te desconsidera si nu-i pasa de tine indiferent de cat de mult il iubesti.
Avortul este o alegere iar aceasta alegere tine de circustante. Daca te uiti in jur vei realiza ca sunt atatia oameni care si-ar fi dorit sa nu se fi nascut niciodata. Sunt oameni a caror existenta e incununata de durere de parca singurul lor scop pe planeta e sa sufere. Asta nu e viata si nicio persoana nu ar trebui sa fie obligata sa traiasca daca nu isi doreste asta. Copiii trebuie adusi pe pamant in conditii optime, un camin iubitor, o familie unita, o situatie materiala care ii va garanta un start in viata. Copiii nu ar trebui sa nasca copii, oamanii instabili psihic nu ar trebui sa faca copii, cuplurile care nu se inteleg sub nici o forma nu ar trebui sa faca un copil iar oamenilor foarte saraci ar trebui sa le fie interzisa procrearea. Cei mai instabili indivizi, care pot ajunge in pozitii de putere, provin din astfel de medii. Iar cand existenta ta s-a rezumat la suferinta asta va fi singurul lucru pe care il vei avea si tu de oferit, la randul tau. Avortul e ok, orice familie sau femeie care nu e pregatita sa aiba un copil ar trebui sa ia in considerare solutia asta. Prostii spun ca nu e moral. Sa faci un copil care nu are aproape nici o sansa sa razbata in viata este de un milion de ori mai imoral decat un avort. Vi se pare o crima sa omori pe cineva? Atunci cum ar trebui sa se numeasca actiunea de a aduce un copil pe lume predestinat doar sa sufere? Sa condamni un suflet la o existenta mizera mi se pare mai grav decat orice crima.
Prostii fac copii influentati de ceilalti, tarfele fac copii ca sa-si tina barbatii aproape, nebunele fac copii ca sa aiba o jucarie pe care sa se descarce, in incercarea de a se echilibra, retarzii fac copii din motive materiale. Majoritatea copiilor se nasc din motive gresite. Prea putini oameni fac copii ca se creeze viata, sa se dedice, sa o modeleze in ceva frumos ce va influenta la randul ei, tot ce atinge. Prea multi prosti si ce e trist e ca tot prostii sunt cei care toarna copii ca niste fabrici in timp ce oamenii inteligenti si cu potential se tem aduca si un singur copil printre noi. Sa speram ca evolutia va gasi o solutie pentru eradicarea prostilor altfel specia umana priveste in ochi un viitor sumbru.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Intro societate ultra religioasa cum poate fi considerata si a noastra, se considera ca drepturile omului pot fi negociate mai ales de cei cu o educatie precara. Doar citind si analizand urmatoarea lista de motive contradictorii pe tema avortului, se poate concluziona adevarata scindare a societatii in privinta acestei probleme. Lipsa educatiei sexuale din scolile romanesti s-ar putea sa fie cauza majora, una dintre principalele motive ale acestei situatii din societatea noastra. Citeste materialul si fiind inzestrata cu ratiune vei putea trage chiar tu concluzia .....corecta. https://alexionescuthinks.wordpress.com/......are-parte/
Ce parere as putea avea despre o crima?
Nu, nu as face avort. Dar nici nu as ramane insarcinata din greseala, pentru ca traiesc in secolul 21, am acces la informatie si metode contraceptive si ma duce si capul, macar putin. Exista si contraceptive de urgente, ce se iau dupa un contact sexual, in cazul in care a avut loc un viol. Desi, dupa cum pui problema, nu cred ca asta e contextul.
Dar asta e cazul meu...fiecare e liber/a sa ia ce alegeri vrea si sa isi asume consecintele ei 
Nu. Niciodata. :(
Indiferent cate saptamani sunt, acolo s-a nascut si e o fiinta umana.
http://www.youtube.com/......ttp?/watch
Pentru viaţă, ca timp al existenţei, orice om ar fi în stare să facă mari sacrificii.
Ce pacat ca se aduce ca argument în favoarea crimei, lipsa posibilităţii de a creşte copilul în cele mai bune condiţii, de a-i oferi bunăstarea - în cazul familiilor lipsite de posibilităţi materiale, sau lipsa afecţiunii atunci când familia sau mama nu poate să-l crească şi îl încredinţează asistenţei sociale. Se ajunge aici deoarece se omite faptul că viaţa este cel mai mare dar, pe care fiecare om l-ar dori întotdeauna necondiţionat, înaintea tuturor celorlalte daruri (bunăstare, afecţiune...).
Pe mine doar ma amuza romanii cretini-ortodoxi cum sunt de parere ca mai bine nu avortezi si sa dai copilu la orfelinat desi n-au trecut in viata lor pe acolo sa vada ce viata infernala inseamna sa fii copilul statului. Avortul este necesar, nu toata lumea e privilegiata sa aiba acces la pastila de a 2-a zi in termenul necesar administrarii si nu toata lumea isi permite o investitie de 18 ani din viata pentru un parazit. E alegerea celor doi participanti la conceptia parazitului.
Personal nu as face niciodata un copil cu sexul opus dar sunt convins ca ma va insela cu altul desi e copilul altuia desi ce imi pasa mie de acel copil iar la b nu va exista aceea femeie
A) avort plus inca o suma considerabila de bani ca sa uite cine sunt eu
b) nu imi pasa, o grija in minus
PRO AVORT
Avortul este o dublă crimă: în primul rând, împotriva lui Dumnezeu care a creat acea persoană, şi apoi, împotriva acelui suflet căruia i se încalcă cel mai elementar drept, dreptul la viaţă, dreptul de a vedea lumina zilei;
Asupra femeii şi asupra complicilor săi rămâne un mare păcat de moarte, uciderea, păcat oprit printr-una din cele zece porunci, care interzice orice formă de ucidere:,, Să nu ucizi".
În Noul Testament, în cartea numită Apocalipsa, se face auzit glasul victimelor la adresa vinovaţilor:,, Şi strigau cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?" (Apoc. 6, 10).
Copilul în stare prenatală are acelaşi statut de fiinţă umană ca orice alt om, diferenţa constând doar în etapele diferite de dezvoltare în care se află cei doi. Acest proces de formare, de devenire începe prin procreere, prin zămislire şi se termină când omul ajunge la maturitate. Care este oare diferenţa (în ceea ce priveşte statutul de fiinţă umană) între copilul nou născut (care nu ştie să se exprime, nu înţelege încă limbajul uman dar este 100%,, persoană umană") şi copilul în stare prenatală care are toate organele interne şi externe definitiv conturate, chiar şi amprentele degetelor, şi are atâta viaţă încât se mişcă îşi întoarce capul, deschide ochii, zâmbeşte, îşi suge degetele, îşi schimbă expresia feţei etc.
Nici un argument nu poate justifica avortul. 
Tânara poate ajunge într-adevăr într-o situaţie disperată datorată unui rău asumat de la început în deplină cunoştinţă de cauză. Pe de altă parte, o situaţie delicată (conceperea unui copil) nu se poate rezolva printr-o dramă (dublă: drama unui păcat al uciderii dar şi drama psihică a,, mamei"). Poate fi justificată uciderea prin dorinţa tinerei de a salva o aparenţă, de a-şi ascunde păcatul în faţa lumii? Dacă din nesăbuinţă sau cu bună ştiinţă ea s-a aruncat în prăpastia păcatului, neţinând cont de gravitatea şi ruşinea acestui păcat (păstrarea demnităţii prin feciorie nu a reprezentat un obstacol, un impediment pentru săvârşirea păcatului) atunci de ce ar fi o ruşine maternitatea, aducerea pe lume a unei fiinţe umane?
Dacă copilul ar putea complica şi mai mult viaţa mamei, mai ales atunci când este necăsătorită, este bine de ştiut că mama îşi poate,, reface" viaţa dar se poate evita în acelaşi timp şi uciderea fiului sau fiicei sale. În acest sens există instituţii de asistenţă socială care pot oferi un viitor acestor copii, unele chiar sub patronajul Bisericii (ex.: Asociaţia Pro Vita, Valea Plopului - Pr. Nicolae Tănase ).
Incercarea de argumentare a avortului nu este decât o încercare disperată de a găsi o justificare pentru odioasa crimă, de a împăca conştiinţa printr-o,, rezolvare" care se doreste a fi "simplă" (*dar care nici pe departe nu este).
Trebuie ţinut cont de faptul că în ultimul timp situaţia adopţiilor, a asistenţilor maternali care suplinesc rolul familiilor, a instituţiilor de asistenţă socială s-a schimbat foarte mult şi va continua să se schimbe în bine prin standardele Uniunii Europene. Pe de altă parte, cum rămâne atunci cu cei care fac parte din familii dezorganizate şi care sunt lipsiţi nu numai de o minimă educaţie morală, creştină ci de educaţie în general, care sunt lipsiţi de dragostea şi de afecţiunea părinţilor, uneori iresponsabili. Şi aceşti copii ar trebui lichidaţi? Dar cei cu diferite dizabilităţi fizice sau mentale, şi acestora ar trebui să li se interzică dreptul la viaţă? Cine este cel în măsură să hotărască acest lucru dacă Cel Căruia I se datorează viaţa este doar Dumnezeu, Cel care îi cheamă pe oameni cu responsabilitate la dobândirea unei vieţi veşnice? Ce primează oare, bunăstarea materială sau fericirea vieţii spirituale care este bazată pe relaţiile interpersonale şi care se află la dispoziţia fiecăruia (prin alegerile morale)?
Nici un motiv nu poate justifica avortul aşa cum nici un motiv nu poate justifica în general crima. Toţi ucigaşii încearcă să-şi aducă justificări pentru faptele lor, dar, nici o conştiinţă lucidă, nici o gândire sănătoasă nu ar putea accepta aceste motive care încearcă să argumenteze uciderea celuilalt (privarea celuilalt nu doar de un dar de mare preţ ci de tot ceea ce înseamnă viaţa lui pe pământ) pentru susţinerea unui interes, a unei comodităţi sau aparenţe.
Aşa cum odioase sunt marile crime de război ale omenirii făcute în numele unor idealuri deşarte, bolnave, (ex. holocaustul) la fel de monstruoase sunt şi crimele făcute prin avort.
Nimeni nu trebuie sa faca abstracţie de dreptul la viaţă al celorlalţi. Deşi s-a ajuns să se accepte,, legalizarea" avorturilor (o paradoxală,, legalizare" a crimei, făcută de oameni fără suflet şi fără Dumnezeu) acest lucru nu poate să încurajeze pe nimeni spre avort. Chiar dacă în mod paradoxal ar urma şi legalizarea celorlalte crime, acest lucru nu va schimba cu nimic Legea lui Dumnezeu, legile morale şi toată gravitatea vinovăţiei pentru încălcarea lor.,, Iată ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi "(Deuteronom 30, 19). Omul este avertizat în mod subtil că îşi asumă responsabilitatea pentru toate alegerile sale. Viaţa, atât de dorită întotdeauna şi de către toţi, (viaţa ca suport al tuturor manifestărilor umane, dar mai ales viaţa veşnică) este strâns legată de o alegere, aceea a binelui, a respectării binelui propriu dar mai ales al celorlalţi.
-
anonim_4396 întreabă:
14 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
