Buna, acum cateva luni am mai pus o intrebare in legatura cu un baiat care a renunat la mine din cauza unei prostii dar ne-am impacat si suntem impreuna si fericiti, problema e urmatoarea: parintii mei il urasc, nu il agreeaza deloc pentru ca il cunosc de mai demult si era cam vagabond in trecut, dar acum e schimbat, foarte schimbat e ok, nu bea, nu fumeaza si se comporta frumos cu mine. Ieri m-a dus pana la tara ca ai mei stau acolo si cand l-au vazut au spus ca daca mai umblu cu el ma adezmostenesc si chestii de genu, eu nu vreau sa renunt la relatia asta pentru ca ne simtim bine impreuna, are grija de mine si e foarte atent dar ai mei au o parere foarte proasta si incearca in orice fel sa ne desparta, chiar daca nici eu nici el nu le dam atentie. Mama lui nu are nimic cu mine, ba chiar ma place. Ce sa fac in privinta asta? Ma doare ca parintii mei nu vor sa ma vada fericita si se comporta de parca as avea 15 ani, nu se gandesc ca la varsta mea pot lua decizii singura plus de asta nici nu le-am cerut pararea, doar le-am spus ca sunt cu el si a inceput scandalul.

Tostusi suntem maturi eu am 31 el 37.

Tu ai 31 de ani si stai cu parintii?
El are 37 si e singur, necasatorit?
Ambele chestii sunt ciudate.

Nu sunt deloc lucruri ciudate, dar sunteți dumneavoastră limitat în gândire. Dacă nu ai bani suficienți să ai o familie, rămâi singur, asta e, soarta ta.
În lumea reală fiecare își vede de viață lui, nimănui nu-i pasă de viața altora. Dar cum dvs trăiți mai mult online și nu aveți contact prea mult cu oamenii, vi se par lucruri "ciudate". Ce vi se pare așa dubios că are omul 37 de ani și e necăsătorit? Ți-a cerut omul de mâncare, ți-a cerut bani, ca să-l judeci?
Vedeți-vă de viață voastră tristă!

Ce inseamna "cam vagabond"? Eu, la fel ca si parintii tai, consider ca oamenii, "deep down", nu se schimba niciodata. Putem invata sa salvam aparentele, sa ne schimbam comportamentul in anumite circumstante, dar in esenta suntem ceea ce suntem. Am vazut ca ai mentionat ca se comporta frumos cu tine, ceea ce-mi da de inteles ca aici ar fi problema. Sigur, se comporta frumos cu tine acum, dar ce se va intampla atunci cand ii va trece "indragosteala"? Te asigur ca trece, intotdeauna trece, iar atunci cand se intampla, o relatie trebuie sa supravietuiasca (daca supravietuieste) pe baza bunatatii, prieteniei si respectului reciproc, pe baza unei "fibre" a decentei umane.

Ma vezi pe mine tota ziua pe aici? Eu traiesc in viata reala.
Un barbat normal nu sta singur la 37 de ani. A gasit-o pe fata asta mai gasculita, ca si ea e necautata la 31 de ani si stie ca o poate pacali. Daca era un barbat bun, era deja "luat"; era la casa lui.

In caz ca nu ai citit intrebarea am mentionat ca ai mei stau la tara deci nu stau cu ei

Eu nu sunt neacutata si nici el pur si simplu nu a gasit niciunul dintr-e noi persoana potrivita pana acum, si om vedea ce o fi.

La 31 de ani nu mai ai nevoie de sfatul sau consimtamantul parintilor!

Merge-ti si va casatoriti, ca sa nu mai aiba parintii ce comenta, ca sunteti destul de mari pentru a decide singuri sa va uniti destinele, fara consimtamantul parintilor!

La 31 de ani le permiti parintilor sa se bage in relatia ta de iubire? Ei se marita cu el sau tu? Cred ca parintii tai nu te iubesc deloc si iti vor raul, din moment ce nu suporta sa te vada fericita. Eu in locul tipului nu as accepta, am trecut si eu o data prin asa ceva dar era invers, cu parintii lui, si altadata nu as mai accepta asa ceva, ori esti barbat ori esti pustan si pampalau.

Eu nu le permit dar ei mereu au vrut sa imi controleze mie viata si nu le-a placut de nici un baiat cu care am fost, se baga mereu si spun ca nu e bun pentru mine dar de data asta a ajuns, daca nu mai vor sa vorbeasca cu mine din cauza asta sa fie sanatosi e viata mea si eu decid ce fac si cu cine, nu ei.