Am 20 de ani si tocmai am aflat ca sunt insarcinata in 4 saptamani (din cate am inteles varsta sarcinii se calculeaza de la ultima zi de menstruatie). Sunt de 3 ani cu iubitul meu.Ne-am protejat cu prezervativ, s-a rupt, am luat Postinor si cu toate astea s-a intamplat. Din motive bine intemeiate nu avem cum sa pastram acest copil...Nu am intrat pe acest site sa fiu judecata, consider ca fiecare stie ce e cel mai bine pentru el.Intrebarea mea este: ati facut careva dintre voi un avort medicamentos, ce parere aveti? eu vreau sa il fac la Cluj saptamana aceasta. Din cate am inteles este o clinica unde se practica acest tip, si am auzit cateva fete care au fost mult mai multumite decat de metoda clasica a chiuretajului.Astept opinii! Va rog frumos sa imi raspundeti strict la aceste intrebari, chiar nu am nevoie de mustrari pentru ca sunt destul de dezamagita si eu de decizia pe care am fost nevoita sa o iau.

Sărut mînuțele dragă Dada și multă sănătate, nu acționa sub momentul impulsului, că s ar putea peste ani să regreți amarnic. Să nu crezi te rog că te judec. Să fi sănătoasă și iubită.

Imi pare rau, dar tot o sa-ti spun ca oo sa regreti pasul asta pana in ultima zi a vietii.Cunosc femei, fete tinere care si acum plang de ciuda.

Pot doar sa te previn ca e foarte posibil sa nu mai poti ramane niciodata gravida.Risti asta?! Eu n-as face-o, dar cum spui si tu, e decizia ta!

Iti doresc multa pace si ai grija ce metoda alegi.

Ne dormi mult un copil dar la momentul potrivit...Acum nu am avea nici un fel de posibilitate sa il crestem ambii avand facultate si servici.Sunt 100% sigura de decizia pe care am luat-o, desi nu a fost una usoara.Multumesc pentru raspuns!

Asta este.Sunt sigura ca o sa regret dar la fel de sigura sunt ca este cea mai buna decizie in momentul de fata.Cunosc multe persoane care au facut avorturi si au copii...mama mea fiind una dintre ele.Nu pot decat sa sper ca nu sunt atat de ghinionista incat sa fiu una dintre cele care nu o sa reuseasca sa mai aiba copii.Stiu ca probabil o sa te gandesti ca asta am vazut in casa, asta am invatat dar nu e chiar asa.Cateodata viata te supune unor astfel de incercari si trebuie sa risti...iar pentru mine asta este singura solutia viabila.

Metoda medicamentoasa are avantajul ca iti provoaca avort spontan si nu iti produce atat de multe rani interne precum chiuretajul. sper sa nu ai probleme...te pup ai grija de u

Multumesc mult pentru raspuns Aryana!

Decat sa faci avort si un pacat mare, dupa c e nasti il lasi la spre infiere, si decat sa omor un sufletel, baieti zic daca ma iubesti sa sa faci avort asa zic, daca voi ati lasat placerea pe primul loc na ice sa faci

Asta este decizia ta si nu te poate convinge nimeni sa nu faci ceea ce ti-ai propus.te inteleg f bine de ce pentru ca si eu am procedat la fel si eu aveam 25 de ani si eram si casatorita dar am ales acel lucru pentru ca sotul meu nu era bazat pe serviciul pe care il avea si eu nu munceam ca eram la facultate.as fi putut sa il pastrez dar am decis ca asa este mai bine decat sa nu am ce sa ii ofer dar culmea a fost ca eram programata pe data de 12 sept acum 3 ani dar dumnezeu asa a vrut si pe data de 28 aug am suferit un avort spontan acasa.vezi ce a zis du-zeu daca nu ti-l doresti ti-l iau eu fara ca tu sa mai faci ceva.cu avortul medicamentos cica este f usor iti da 3 tipuri de pastile pe care le iei una dupa alta si poti merge chiar acasa unde in decurs de 2-3 ore vei elimina oul.iar mai apoi iti va da un tratament cu antibiotice probabil.cica nu este greu.este greu doar faptul ca tu il vezi cand va cadea cu toate ca nu arata a copil te va durea rau sufletul si te vei intreba oare cu cine va fi semanat daca se nastea.bafta dar mai gandeste-te cat mai ai timp

Daca ti-as da un medicament saptamana asta ca sa "mori" l-ai primi?
Te ajut eu din toate punctele de vedere sa-l pastrezi. Oricit de rusinos ti s-ar parea, oricit de imposibil, te rog sa nu crezi ca pot exista metode "dulci" de ucidere. Bebelushul care e acum la tine in burtica se joaca in liniste ghindindu-se ca loc mai sigur si mai frumos ca asta nu exista.
Nu stiu de cite ori ai ucis bebelushii, (dindu-le medicamente) cind te plimbai cu prietenul de mina prin parc. Daca in mod natural nu ti s-a intimplat cum te poti lasa dusa de o decizie care iti dicteaza sa-ti ucizi propriul copil. Oricit de groaznica ti se pare reactia parintilor sau cea a prietenului, sau oricit de lipsita de perspectiva ti se pare cum viata ta, nu iti inchipui ca calcind peste cadavre vei reusi.
Lasa-ma sa te ajut si spune da unei vietzi care crede in dragostea ta mai mult decit orice. Scrie-mi un mesaj in privat si discutam practic despre cum sa ajuti bebelushul sa vina pe lume.

Nu ai pentru ce ai grija ce faci si multa sanatate

Esti speriata. Cel mai sigur nu sti ce sa faci. Draga mea, nu te judeca nimeni gresit, nimeni nu te jigneste si nimeni nu te va mustra. Deci, daca esti sigura ca vrei sa fac avort (ceea ce nu cred ca e bine.deoarece acel copil ar merita si el o viata alaturi de mama si de tata lui.adica el e rodul ce va tine impreuna, e rodul iubiri voastre!). Eu nu sunt un masura sa-ti dau vreun sfat, nu ma pricep, n`am facut asa ceva si nici nu voi face! Te rog, sa te mai gandesti, si in cele din urma, sper ca totul va fi bine! succes

Nu mi-a trecut prin cap vreodata ca o sa fiu nevoita sa trec prin asa ceva.Deaceea mi-am luat intotdeauna toate masurile de precautie, tocmai pentru a nu ajunge aici, dar s-a intamplat.cu toate masurile s-a intamplat si nu am ce face altceva.Stiu ca asta este cea mai buna decizie atat pentru mine cat si pentru mica faptura care creste in mine.Inainte sa mi se intample eram de aceeasi parere cu tine, dar pana cand nu te afli in situatie nu ai de unde sa stii cum e.

Nu e vorba ca am lasat placerea pe primul loc. Daca citeai cu atentie vedeai ca a fost intamplator, si ca erau sanse de 2% sa mi se intample avand in vedere faptul ca am luat postinor...Si prietenul meu nu ma indeamna catre aceasta masura, m-ar sprijini oricare ar fi decizia pe care as lua-o.Dar eu sunt de parere ca asa e cel mai bine.

Imi pare rau, dar nu pot sa-ti raspund la intrebare...
Insa nu ma pot abtine de la altceva. Nu te judec, ca esti tanara, poate chiar studenta, iar orice om cu capul pe umeri realizeaza ca la acea varsta un copil ar putea fi o piedica. Insa... Mama mea a facut un avort inainte ca eu sa ma nasc, adica acum vreo 20 de ani. Imi spune si acum ca e cel mai mare regret al ei. E un mare pacat. Un copil ar trebui sa fie mereu o bucurie, rodul iubirii voastre. Viata se aranjeaza cum trebuie. Daca acel copil e pe drum, el vine dintr-un motiv, nu poti sa ucizi un suflet caruia i-ai fagaduit ca-i vei da viata... Ca sa nu mai vorbim de cat iti faci tie atat fizic cat si moral. Dupa experienta aceasta nu vei mai fi aceeasi. Te rog din suflet sa te mai gandesti, mai ai timp. Gandeste-te ca-l ti in brate. L-ai ucide?

Iti multumesc pentru raspuns si pentru incurajari Sabina.Ma bucur ca este cineva care ma intelege pe alocuri.Inima ma doare si acum, numai cand ma gandesc, dar nu am alta solutie.Adevarul este ca pana nu te afli in aceasta situatie, nu ai de unde sa stii cum e.

Si mama mea a fost in aceeasi situatie, si ea mi-a zis acelasi lucru.Si nu cred ca exista macar o persoana care sa nu regreta ca a fost nevoita sa recurga la aceasta metoda.Chestia e ca si eu am fost de parere ca nu voi face niciodata lucrul asta, dar cand te vezi pusa in situatie e cu totul altceva.Deasta si vreau sa apelez la aceasta metoda care mi se pare mai putin traumatizanta psihic.

Nu e vorba nici de reactia parinitilor nici de cea a prietenul.Cred ca toti m-ar sprijini oricare ar fi decizia luata de mine.Mi se pare putin radicala gandirea asta avand in vedere ca totusi traim in sec XXI...Chestia e ca eu nu ma simt pregatita pentru asa ceva, si nu as vrea sa aduc pe lume un copil pe care nu mi-l doresc.

Draga mea, ai sa-ti urasti prietenul care acum este alaturi de tine, sunt reactii pe care nici nu le poti banui. Si el isi va schimba parerea despre tine, va avea tot felul de ghinduri si vei decade in ochii lui ca nu ai avut taria sa spui da, sa spui ca esti capabila sa primesti pruncul in viata ta.
Cit despre "decizia" luata stii ca este un proverb care spune ca numai idiotii nu-si schimba parerea.
Acum mai serios, Dumnezeu e milostiv si nu exista pacat care sa intreaca mila lui fata de om; Poate mama ta a facut avorturi, fie insa timpurile erau altele si ea nu avea informatia pe care o ai tu astazi.
Uite un articol de citit...citeste mai ales ultimul paragraf
http://www.ziuaonline.ro/......oriti.html

Daca intr-o zi vei avea timp, uitat-te la un film ce se numeste "Strigatul mut"

O sa regreti.un copil e ceva minunat... Acum, e decizia ta, o sa-ti para rau... Ai grija!

Ok.refuz sa mai raspund la astfel de comentarii.Deasta am specificat ca raspunsurile sa fie legate STRICT de intrebarea pe care am pus-o.

Ba ti-l doresti, ca de nu, nu ai fi facut dragoste...nu ai fi iubit. Nu ai cum sa te simnti "pregatita" vreodata, astea nu sunt ghindurile unei mame (astea ghinduri venite din alt parte...). Poate tu nu ti-l doresti, insa Dumnezeu il doreste, a vazut ca sunteti pregatitzi (ca de nu, nu l-ar fi trimis). De raspunsul tau in fata vietii depinde viata ta viitoare.
Iti spun sincer: te ajut pina cind ai sa fii pregatita.
Stiu ca nu genul asta de discursuri te vor convinge, insa ce iti spun iti spun din suflet.
Daca ghindirea mea ti se pare radicala, o fi sha, insa nu asta conteaza ci viata unui sufletzel pe care il porti in tine. O sa fie un copil sanatos pentru ca tu esti tinara, cu cit avansezi in viata si cu cit te vei simnti mai "pregatita" vei avea de confruntat alte probleme. Niciodata nu-ti va fi mai usor decit acum insa mai greu sigur...
Si simpla curiozitate ce intelegi prin a "fi pregatita"? Sa termini facultatea, sa ai casa si masina? Sa ajungi in nu stiu ce functii? Ce anume crezi ca te va face sa te simnti pregatita?

Ti-am raspuns STRICT la intrebarea "Ce metoda sa folosesc sa ucid un prunc in asa fel incit eu sa continuii sa ma simtbine si sa nu suport consecintele actului meu".

Cred ca orice metoda este, dar faci cum crezi. Iti doresc multa sanatate si sper sa iei decizia corecta. Raspunsul pana la urma in tine il gasesti, nu in parerile altora.

Sincer,iti admir taria si vehementa in a-ti mentine decizia.Imi pare rau doar ca e vorba de bebele tau, facut din dragoste. Sper din tot sufletul ca experienta asta sa nu te marcheze in niciun fel.

Da, este foarte adevarat, nu stiu cum e sa treci prin asa ceva, dar cred ca pot sa inteleg durerea care o ai.stiu ca nu e usor, dar de ce nu poti sa pastrezi copilul?

Uite,eu zic să nu faci AVORT.Deoarece,poate nu vei mai rămâne niciodata cu un copil.Plus,cum e să iți omori propriul copil? Eu dacă o vedeam pe mama mea că, vrea să-mi i-a viata fără un motiv corect...Copilul ăla s-a conceput să trăiască, ai putea avea o viață frumoasă, sau il dai cuiva care vrea un copil enorm de mult.
Te sfătuiesc sa nu o faci.Nu din proprie experiență pentru că am doar 12 ani dar,eu m-am născut greu, și mama a pierdut multe sarcini, și când mă uit la femeile care avorteaza...
Baftă!

Cita., poate cand o sa fii de varsta mea. daca te-ai trezi intr-o situatie ca asta s fara ai ai facultatea terminata, fara sa ai nici un fel de posibilitate sa ii oferi o viata buna copilului.cand o sa te gandesti la cate planuri ai avea pentru tine, pentru viitorul tau sigur o sa privesti lucrurile altcumva.Si sigur acum te gandesti ca nu o sa ti se intample niciodata tie.ca o sa te protejezi si o sa ai grija sa ramai insarcinata doar in momentul in care iti doresti un copil, si eu tot asa gandea, m-am protejat si uite ca totusi s-a intamplat.Si nu e ca si cand ar fi un copil si l-as lua si l-as arunca la gunoi...La 4 saptamani e doar un embrion.

Chiar nu pricepi ca nu suntem aici sa facem pe "cunoscatorii" si sa-ti "dam sfaturi competente"? Insa rostul acestui TPU e sa (te) ajutam. Cum sa te ajut insa sa iti omori propriul copil? Exista? Punct. A-l omori e o crima. Fa ceva pentru el. Cu ce te incalzeste ca mama ta a facut si ea avort (si ti-a omorat fratii sau surorile poate)? Pai cu atat mai mult nu te folosi de slabiciunea ei ca sa faci o nenorocire asemenea. Hai mai bine s avedem cu totii aici ce se poate face sa te ajutam real, pe tine si pe bb. Uite, am auzit ca e unul preot la Valea Plopului care creste copii abandonati. Daruieste-i-l sa-l creasca. Stiu, e copilul tau, tie vrea sa-ti spuna "mama" si sa te iubeasca, nu e un caine (nici pe caine nu l-as omori, sunt asa simpatici mai ales cand sunt mici), dar daca nu poti sa-l tii da-l sa traiasca. Funda la cine o ajuta sa gaseasca o solutie.

Bine bine, faci cum vrei...

O,va rog incetati cu mesajele astea stupide.Raspundeti-mi la intrebare, daca nu treceti peste! Si nu am nevoie de nimeni sa ma ajute sa gasesc o solutie.Nu inteleg de ce deviati toti de la subiect, doar asa ca sa va bagati si voi in seama...Nu am cerut sa va dati cu parerea, am pus o intrebare despre o procedura medicala.Nu imi iau copilul de 1 an si il arunc in WC.la 4 saptamani e un embrion! Treziti-va, nu mai suntem in epoca de piatra, pe bune acum... abtineti-va de al comentarii de genul asta!