am avut o relatie de aproape o luna cu un coleg ( sper sa aveti rabdate sa cititi). Chestia e ca el era deja intr-o relatie si eu am acceptat sa fiu cu el deci practic am fost amanta bine eu nu as fi vrut sa fie asa si nu pentru ca nu e bine sa te bagi peste altii ( ca pana la urma conteaza sa imi fie mie bine pentru ca si altele s-ar baga peste mine, nimeni nu iti vrea binele etc.- stiu ca suna urat dar asta e adevarul!) ci pentru ca a inceput sa imi placa mai mult de cat as fi vrut de el. La inceput mi se parea urat, enervant si prost, numai defecte dar am inceput sa il cunosc si sa vad ce fel de om minunat este, foarte educat, destept se comporta ca un gentleman imi facea mici atentii, la prima noastra intalnire a venit cu un trandafir si stiu ca nu e cine stie ce dar gestul conteaza pentru ca am intalnit si baieti care veneau cu mainile in buzunar la prima intalnire si daca ii refuzam nu ma mai salutau pe stada , mereu cauta sa fie in preajma mea si sa stea cu mine de aceea am acceptat sa fiu cu el nestiind la inceput ca era deja intr-o relatie. Dupa cateva zile insa am aflat si am avut o discutie despre asta eu fiind evident foarte nervoasa dar mi-am pastrat calmul. El mi-a spus ca stia ca voi afla si ca intentioneaza sa se desparta de aia lucru pe care l-a si facut. Toate bune si frumoase atunci... insa dupa 3saptamani el s-a despartit de mine pentru ca spunea ca chiar daca s-a despartit de fosta inca se mai gandeste la ea si ca nu stie ce sa faca, nu vrea sa ma raneasca pentru ca a inceput sa tina la mine ( apoi mi-a spus niste lucruri cu care a decazut foarte mult in ochii mei) mi-a spus ca la inceput a vrut sa ma foloseasca pentru a o face geloasa pe fosta dar nu se astepta sa intalneasca o persoana ca mine de care sa se ataseze atat de repede tocmai de aceea s-a si despartit de ea, si ca e mai bine sa ne despartim pentru ca nu ar vrea sa se ajunga la mai mult( in timp ce imi spunea toate astea nu a s-mai uitat in ochii mei iar ochii lui se inrosisera aproape sa lacrimeze. Am fost foarte dezamagita, stiu ca a fost vina mea ca mi-am facut-o cu mana mea si ca s-a folosit de mine, ca am avut o relatie pansament, oarecum, dar nu stiu poate ca sunt o proasta si o naiba dar... daca ar fi sa se intoarca la mine m-as impaca cu el. Fiind colegi (de munca) oricum ne intalnim cand turele noastre se suprapun, adica am putea sa nu ne intalnim pentru ca locul unde lucram e separat dar in aceeasi incinta, el tot asa vine la mine sa vorbeasca si cauta pretexte sa se apropie de mine, nu stiu de ce ar face asta. Si seara pentru ca eu termin tarziu el trebuie sa ma duca cu masina si uneori se " joaca" cu mine ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic si am fi prieteni, imi atinge piciorul sau imi pune mana in cap ( un obicei de cand eram impreuna) si da stiu ca nu am fost mult timp impreuna dar nu stiu ce ar trebui sa fac pentru ca ori de cate ori il vad ii zambesc involuntar oricat de stresata as fi. Oare are rost sa lupt pentru el? Sunt confuza, nu stiu ce are de gand, HEELLPP! Va rog sa imi spuneti parerea voastra si poate ma puteti ajuta cu un sfat.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook