Am cunoscut un baiat prin octombrie la o terasa. De cand l-am vazut mi-a placut foarte mult de el, dar am crezut ca este o placere trecatoare, adica doar senzatia aia de "ce frumos e baiatul si ce frumos vorbeste" si dupa 2 saptamani sa imi treaca febra asta la fel ca si cu ceilalti baieti frumosi pe care ii vezi. Dar se pare ca acum s-au schimbat lucrurile. Dupa ce l-am vazut bineinteles ca l-am placut, dar cum am zis mai sus nu am dat atentie prea multa acestei "placeri". A doua zi i-am dat eu add pe snap. El mi-a dat inapoi, dar nu mi-a dat de inteles ca ma place sau ceva. Dupa am inceput sa tot iesim, ma chema in oras, dar anula dupa planurile pe motive banale si oricum minciuni pentru ca pe snap exista locatie si vedeam unde e. M-a chemat intr-o dimineata la cafea si am spus ca ma duc. Dupa 10 min imi scrie ca nu mai poate pleca din liceu ca nu stiu ce a intervenit. Dupa alte 10 min ma uit pe locatia lui si am vazut ca era la o terasa. In fine, trecem peste, au mai urmat faze de genul. Eu niciodata nu m-am indragostit. Am aflat si eu dupa 3 luni ca sunt indragostita de el. Cum? Pai ma simteam super solicitata si am inceput sa plang din habar nu am. Cred ca in mare parte din cauza lui pentru ca aveam unele sentimente si nu stiam ce sa fac cu ele, cum sa reactionez etc. Am sunat-o pe cea mai buna prietena a mea, desigur ca ea niciodata nu m-a auzit ca plang in halul ala. S-a speriat si mi-a spus sa ii zic ce am patit. Primul cuvant pe care l-am spus a fost numele lui, pentru ca si ea il cunoaste. Mi-a cerut sa ii spun ce simt cand il vad, cum ma simt cand nu il vad si i-am povestit ca atunci cand nu il vad si sunt in oras parca toti baietii sunt el, cand il vad incep sa tremur si sa imi bata inima foarte tare, cand ma gandesc la el am un gol in stomac etc. Si in momentul ala mi-a spus "te-ai indragostit". Prima mea reactie? A fost de a plange si mai tare pentru ca eu niciodata nu as fi crezut ca ma pot indragosti. Mi-au mai placut baieti, dar maxim o luna poate nici atat. Prietenii imi ziceau "stana de piatra" pentru ca nimic nu ma atingea la suflet si aveam o parere cam urata despre relatii si chestiile astea.
In fine, el a inceput sa ma caute doar cand avea nevoie de ceva material. Am inceput sa plang pentru el in fiecare seara, la liceu, pe strada, la terasa cand eram cu prietenii (evident ca nu ma vedea nimeni ca dupa radeau de mine, tocmai aia care isi baga efectiv **** in tot sa planga dupa un baiat). Dupa 5 luni i-am spus. Ne-am certat dintr-o chestie si i-am spus ca m-am indragostit de el. Evident ca nu era reciproc. Am plans mult in seara aia. El a zis sa il blochez peste tot ca imi trece. Eu nu am vrut. Dupa ce i-am spus evident ca nu mai vorbeam. Am ajuns in punctul de a trece efectiv unul pe langa celalalt si sa nu ne salutam. Se purta de parca nu as exista, de parca niciodata nu ne-am cunoscut. O atractie avea pentru mine, dar doar sexuala si cam atat si asta cand era beat. A spus si niste lucruri urate unui prieten despre mine, dar nu a recunoscut. Mi-a placut ca a fost sincer si nu si-a batut joc de mine. Dar aici e problema: eu nu as fi vrut o relatie cu el, in primul rand ca absolut nici macar o persoana nu avea o parere buna despre el, nici macar "prietenii lui" pentru ca se comporta urat, injura mult si era doar pe interes cu toata lumea. A urmat o faza cand s-a sarutat cu o veche cunostinta de a mea. In seara aia stiu ca i-am dat block peste tot. Eu am incercat ca vorbesc si cu alti baieti in speranta ca poate o sa il uit asa, dar nicio sansa. Daca ma atingea alt baiat pe mana sau pe par reactionam foarte urat, mai pe inteles: turbam si faceam foarte urat. Si mi-am dat seama ca eu nu o sa il uit prea usor. Dupa ce i-am dat block nu l-am mai vazut absolut deloc, chiar simteam ca mi-a trecut. Am inceput sa vorbesc cu alt baiat care era total opusul lui atat fizic cat si psihic. Au trecut cam 2 luni dupa asta fara sa il vad absolut deloc, fara sa stiu ce face. Pana am fost la banchetul lui de sfarsit al liceului. Cand l-am vazut am inceput iar sa tremur, m-am blocat pur si simplu. Ciudat e ca a venit unde eram eu si chiar m-a intrebat ce fac. Mi-a atins umarul si pot sa zic ca mi s-a facut pielea de gaina. Si acum se mai face o luna de cand nu l-am mai vazut, dar nu mi-l mai pot scoate din minte. Si uite ca eu de 8 luni doar la el ma gandesc si habar nu am ce sa fac. M-am schimbat mult din cauza lui, unii spun ca in bine, altii ca in rau. Eu nu gasesc nicio schimbare. Poate ca sunt putin mai linistita si am devenit o sensibila incurabila care plange pana si la comedii si cand vad o floare plang ca nu imi vine sa cred cat e de frumoasa, iar mie acum 8 luni nu imi placeau florile prea mult. Am o stare foarte naspa pentru ca orice fac imi aduce aminte de el, orice melodie ascult imi aduce aminte de el. Sincer e cel mai oribil sentiment si nu mai vreau niciodata sa ma indragostesc. Si nu inteleg de ce el, nimeni nu a inteles de ce el. Am avut parte de mult mai bun, dar eu tot pe el l-am vrut. Nu imi arat sentimentele, am trait pana acum cu sentimentul asta fara sa stie nimeni decat prietena mea cea mai buna si el, dar vine un moment in care paharul se umple. De aceea am scris aici. Poate a mai trecut cineva prin ceva asemanator sau chiar la fel, dar a trecut si peste, nu a stat ca proasta de mine atat timp. Si stiu ca e o copilarie, dar va asigur ca sunt majora.
Ordonare:
Cronologică
Am trecut prin ceva aproximativ similar. Am iesit tot la fel in oras si l-am vazut, era cu prietenii lui. Am vazut ca se tot uita la mine, dar nu prea i-am dat importanta. Mi se parea dragut, dar stiam ca oricum nu am sanse. A trecut o saptamana si am aflat ca aveam un prieten comun. Si uite asa grupul meu a ajuns sa iasa cu grupul lui. Mi-am dat seama de la inceput ca era cum i-ar spune unii "player" dar nu m-a oprit. Am inceput sa il plac si cred ca in perioada aia si el avea aceleasi sentimente. Ne imbratisam, stateam aproape mereu impreuna etc. La un moment dat am inceput sa iesim cu niste fete si lui incepuse sa ii placa de una dintre ele, uitand pur si simplu de mine. Ma mai imbratisa si chestii doar cand voia sa o faca geloasa pe respectiva. Eu normal ca dupa atata timp (trecusera deja 4-5 luni) inca ill placeam, posibil ceva mai mult. Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa fiu cu el. Am acceptat, iar dupa 2-3 zile (nu mai tin minte sigur) s-a despartit de mine. Eu normal ca eram super trista si chestii. Au mai trecut 3-4 luni in care doar ne salutam sau facea niste comentarii urate la adresa mea ca sa para smecher in fata prietenilor (in perioada aia eram timida, nu prea imi luam apararea). Au fost 8 luni in care nu l-am vazut deloc si deja imi trecuse. Dar am inceput din nou sa ies cu el (grupul meu iesea din nou cu grupul lui). Normal ca nu putea sa ma lase in pace si a inceput din nou sa se dea pe langa mine, iar eu ca o proasta l-am lasat. O saptamana eram "impreuna" (e intre ghilimele pentru ca ne sarutam si chestii, dar nu eram oficiali). Apoi pur si simplu a disparut, iar dupa cateva zile am aflat ca era cu alta. Si nu stiu, tot ce simtisem pentru el s-a dus. Stiu ca nu eram impreuna, dar s-a simtit ca si cum m-a inselat. Adica a stat cu mine 5 zile si in a 7-a deja era cu alta (tot neoficiali). Si nu stiu, toate sentimentele s-au dus. Probabil ca atata timp in care nu l-am vazut si *** pe care l-a facut au ajutat 
Incearca sa il eviti cat de mult poti, dar nu ii da block pe retelele de socializare, o sa creada ca inca il iubesti (chiar daca o faci, nu ii da satisfactia). Poti sa dai sa nu il mai urmaresti pe Instagram, iar pe Facebook sa nu ii mai urmaresti postarile. Daca iti da mesaj ii raspunzi sec incat sa te lase in pace. Si vorbeste cu prietena ta sa nu mai aduca vorba de el si sa il evitati pe cat se poate de mult. Pe mine m-a ajutat inca o chestie: mi-am promis ca il imbratisez/sarut pentru ultima data si ca nu mai am voie sa o fac din nou. Asta ai putea sa faci si tu. Un fel de imbratisare de adio. Bafta si scuze pentru mesajul gigant 
Răspunde
Toată lumea a suferit din dragoste într un fel sau altul. Vestea buna e ca o sa treacă, poate va dura un pic dar o sa l uiți și o sa te îndrăgostești mai devreme sau mai tarziu de cineva care chiar o sa merite. Ți s-a întâmplat asa și pentru ca nu ai experienta, se întâmplă să ne îndrăgostim de oameni pe care nu i putem avea doar pentru ca nu i putem avea.
Toate fetele se indragostesc atunci cand iti bati joc de ele mi s-a intamplat de cateva ori
Chestia e ca noi avem mai multi prieteni comuni. Cam toti prietenii mei sunt si ai lui. El se da la tipele pe care eu le cunosc deja si el nu stie asta. Cu prietenul lui cel mai bun ma inteleg super bine. De asta am ales block ul pentru ca se mai posteaza poze si il eticheteaza si nu am cum sa ma abtin sa nu intru pe profilul lui si chiar a fost bine perioada aia de 2 luni, dar fix atunci cand cred ca mi-a trecut, apare im calea mea si uite asa se duce totul si imi dau seama ca de fapt nu mi-a trecut. Chestia e ca baiatul ala macar arata putin interes fata de tine, dar la mine deloc. Eram invizila si indiferenta pentru el. De asta am zis ca mi-a placut ca a fost sincer de la inceput si mi-a spus verde in fata cum stau lucrurile, pentru ca daca era un nesimtit incurabil probabil ajungeam sa patesc la fel cum ai patit tu. Si chiar imi pare rau ca ai trecut prin asa ceva. Eu nu sunt timida, mereu am spus ce am avut de spus si prin asta mi ai pierdut multi prieteni, dar am castigat mai putini si buni. Si faza de la final cu imbratisarea nu e valabila in cazul meu pentru ca ne comportam ca doi straini, ca doi oameni care nu s au vazut niciodata. Eu nici macar nu l am imbratisat vreodata
Pai daca stie ca le cunosc nu se mai da la ele. Am vorbit odata cu el si mi-a spus ca a pus ochii pe o tipa de 21 de ani. Nu l am intrebat cine e. Dupa 2 saptamani l am vazut ca se tinea de mana cu fata aia pe care eu, surpriza, o cunosc foarte bine. Si m-am dus spre ea sa o salut. El cand m-a vazut a crezut ca vin la el si si a dat ochii peste cap ceva in gen "iar tu?". Dar pe el nu l am bagat in seama si m-am axat doar pe tipa. Cand a vazut ca o cunosc si ma inteleg si bine cu ea a facut ochi mari si i-a dat drumul la mana. De atunci stiu ca nu au mai vorbit ca am iesit cu tipa aia si am intrebat o de el. De la mine era oricum constient ca nu primeste sex, probabil de aia nici nu a incercat sa ma atinga sau sa vorbeasca cu mine in sensul ala
E posibil sa fie cum a zis Emma30555, vrei ceea ce nu poti sa ai. De asta majoritatea fetelor sunt indragostite de baieti care nu dau 2 bani pe ele. Tine minte ca nu el iti controleaza mintea. Cand il mai vezi poti sa te gandesti la toate defectele fizice pe care le are, iar cand vrea sa se bage in vorba cu tine iti aduci aminte cum te-a refuzat sau te-a folosit pentru bani. Daca esti nevoita sa iesi undeva unde e si el stai cu oricine altcineva si impune-ti sa nu te uiti deloc la el (stiu ca e super greu ) iar daca incearca sa se dea pe langa tine raspunde-i neinteresata si du-te sa vorbesti cu o alta persoana (in special barbat ca sa il si enervezi putin )
Asa este cand dragostea este neimpartasita, suferi ce suferi, pana nu mai suferi.
Adevarul este ca, baiatul nu ti-a dat niciodata sperante, dimpotriva a anulat de fiecare data intalnirile, spuandu-ti clar (dar indirect) ca nu-i interesat de prietenia cu tine sau de o relatie cu tine.
Totul timpul, tu ai fost cea care ai ignorat smenele de respingere, cu incapatanare, desii, el asta a facut non stop, te-a respins si chiar ti-a spus la un moment dat sa-l blochezi. Ei bine, baiatul asta chiar nu te iubeste deloc si nici nu se va schimba vreodata pentru tine. Pur si simplu, nu este indragostit de tine.
Acum, cred ca este cazul sa te trezesti la realitate si sa accepti adevarul, pentru ca nu mai are sens sa plangi din prosteala.
Trebuie sa intelegi ca, dragoste cu sila nu se poate si nu exista, cu atat mai mult, ca esti majora si ar trebui sa ai mai mult creier ca sa pricepi ca, asta este o cauza pierduta si incheiata.
Poate ar fi vremea sa te focusezi ce altceva, pentru anul te mai gandii la el, pentru ca nu exista viitor sau sanse sa-i schimbi, pur si simplu pentru ca nu poti impune cuiva sa iubeasca cu forta.
Pai tocmai ca mi-a dat sperante si inca foarte multe, dar atunci faceam eu pe inabordabila si nici nu stiam ce simt si daca simt. Eu am ales sa ii spun ce simt pentru el dupa un timp in care nu mai vorbeam deloc doar daca ne intalneam ne salutam si atat, si am facut o pentru ca s au adunat foarte multe. Aveam multe probleme si asta era cea mai mare. Mi ai zis ca daca ii marturisesc o sa scap de povara asta. Si chiar asa a fost. M am simtit mult mai libera si mai usurata dupa. El a spus ca nu e reciproc si eu stiam ca nu e intr-un fel ca daca iti place de o persoana, o cauti. Ei bine, mie imi placea de el, dar nu il cautam. Si cum am spus si in intrebare: chiar daca era ceva reciproc si mi ar fi cerut sa fiu cu el, eu nu as fi acceptat, cel putin nu oficial. Eu am acceptat adevarul. Dupa ce i am spus ce simt pentru el nu mai eram asa incarcata si nici nu mai plangeam. Era totul bine si frumos. Nici nu am incercat vreodata sa il fac sa se indragosteasca de mine sau sa il oblig sa faca ceva. Problema mea e ca mereu cand il revad mi se intampla ca prima data cand l am vazut. Si a trecut atata timp. Eu un timp nu am mai umblat cu prietenii lui ca sa nu il mai vad pe el. Si nici pe el nu ai cum sa il intelegi. Odata parca ii pasa, odata parca nu ii pasa. Eram intr-un pub si a venit si el dupa juma de ora. Singura masa libera era in fata mea, dar el s-a asezat cu spatele la mine. A2a oara am venit eu dupa el tot in pub ul ala si m-am asezat eu cu spatele la el. Eram cu un prieten pe care el il cunostea. Dupa 40 min sa zic, s-a ridicat de la masa lui sa plece si a venit sa il salute pe prietenul meu, dar dupa se intoarce spre mine si zice "numa cu spatele iti place acum sa ma tratezi". Eu cand am auzit pur si simplu imi venea sa ii dau cu ceva in cap. Si asta s-a intamplat in perioada aia dupa ce i am marturisit si cand trecea pe langa mine se facea ca nu ma vede. In fine, i am dat eu un maxim atunci de a bagat capul in pamant si de atunci nici nu l am mai revazut pana la banchetul lui de sfarsitul liceului unde a venit sa ma salute si sa ma intrebe ce fac, eu i am raspuns fara pic de interes in voce, chiar daca inauntrul meu fierbeam pur si simplu pentru ca eu credeam ca mi-a trecut, eram nervoasa, confuza, suparata nici eu nu mai stiu. El stie ca mi-a trecut de el, ca am mai avut odata o discutie in care s-a deschis si el in fata mea cu anumite chestii pe care nimeni nu le mai stie si i am spus ca eu nu mai simt nimic pentru el. Stiu ca in ziua aia a banchetului se uita doar la mine pentru ca imi zicea o prietena care era cu fata spre el si eu refuzam sa imi intorc privirea in directia lui. A fost ziua lui si i am dat mesaj pe telefon sa ii urez la multi ani, surpriza a fost ca mi-a blocat numarul si mesajele. Eu de mult am vrut sa il las in urma, dar el pur si simplu nu ma lasa. Si stiu ca a fost o perioada pe la inceput in care ma tot tragea de limba sa ii spun daca imi place de el. Evident ca nici eu nu eram sigura de sentimentele mele si i am spus ca nu imi place de el ca am gusturi mai bune la baieti. Mi am dat seama de ce am zis doar dupa ce mi-a iesit pe gura. Nu stiu daca s-a suparat, el a inceput sa rada. Sper ca ai inteles cum sta treaba si ca ce ai scris in raspunsul tau nu se potriveste cu povestea mea.
Cred ca, va sicanati reciproc, de parca a-ti fii niste copii.
Normal ar fi, ca cel mai destept sa cedeze primul!
Blocheaza-i numarul de telefon, blocheaza-i FB-ul si orice alt site de socialiazare il mai ai, evita sa mergi in locurile unde stii ca el le prefera si scapi de fantoma lui.
L am blocat absolut peste tot. Am renuntat sa mai ies cu prietenii lui care erau si prietenii mei si mi am schimbat grupul, dar tot dam unul de altul sau tot aud ca se vorbeste despre el pentru ca locuiesc intr-un oras in care toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Si perioada asta nu o sa mai dau de el pe strada, dar dupa 2-3 luni in care nu il vad si nu ma gandesc la el, iar apare in calea mea si o iau de la inceput cum s-a intamplat si pana acum. Il am la block peste tot de aprx 3 luni
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
