Bună!
Am întâlnit un tip de câteva săptămâni. Un tip super: de la început am fost de acord să ne cunoaștem pentru început. Am discutat, din ziua în care ne-am întâlnit, zilnic prin mesaje. M-am întâlnit cu el la un moment dat, iar el deja insista să mergem în oraș cu verișoara lui și prietenul ei.
Au fost super-ok, el era super-îndrăgostit de mine și la fel și eu de el. Îi spusese maică-si despre mine și totul părea să decurgă ok, până când...i-am zis că îl iubesc. El a spus că nu se pune încă problema de iubire și l-am aprobat. Eram doar entuziasmată & îndrăgostită și i-am mărturisit asta. După câteva zile în care devenise distant mi-a spus că a fost prea mult pentru el te iubesc-ul ăla și că ar trebui să ne împrietenim întâi apoi să trecem la un alt nivel. Și l-am înțeles.
Dar de atunci s-a răcit iar eu i-am dat pace. După o săptămână în care nu mi-a vorbit defel, tot eu i-am scris și am vorbit amical.
Îl plac mult pe tip, dar nu înțeleg mentalitatea lui. Am înțeles că pune preț pe cuvintele astea, vrea o relație serioasă, dar..de ce nu poate trece peste și să flirtăm ca până atunci?
Poate mă ajutați voi, care probabil ați mai trecut prin așa ceva. Nu cred că m-ar lăsa orgoliul să-i cedez din prima dacă se va întoarce, dar nici măcar nu știu dacă ar face-o, nu știu ce gândește.
Cum să procedez?

Mai exista posibilitatea ca el sa nu isi doreasca o relatie serioasa iar acel "te iubesc" l-a determinat sa nu continue relatia ca sa nu te raneasca mai tare pe viitor.

Si eu gandesc la fel.

Deja tu i-ai spus ceea ce ai vrut ( o fata nu trebuie sa faca asa ceva atat de repede), mai mult nu poti face. Baiatul se pare ca nu a fost impresionat de cuvintele tale, cei drept total deplasate.

Explicatia lui AlinaN este perfect valida. Sau poate ca l-ai speriat. Ar fi fost interesant de stiut ce varste aveti. La peste 20 de ani, baiatul poate fi speriat de idea unei casatorii. Sau poate considera nesincera o declaratie dupa atat de putin timp. Se mai pot imagina si alte scenarii. Cum nu comunica sincer cu tine, este greu de stiut.
Cred ca ar fi cel mai bine sa nu il ma cauti tu, sa il astepti pe el de fiecare data sa ia initiativa, si sa fii mult mai rezervata in felul in care ii raspunzi. Il mai refuzi pretextand ca ai alte planuri (dar nu il minti, faci in asa fel incat sa te poata verifica). Daca ajungeti sa aveti o discutie, ar fi bine sa ii spui ca ai fost foarte dezamagita de felul in care a reactionat la entuziasmul tau sincer pentru el.
Daca nu te mai cauta, nu ai pierdut nimic, o relatie cu el nu ar fi fost durabila.

Mie el mi-a dat impresia că e cel mai sincer, și dornic de o relație stabilă! De la început am stabilit să fim sinceri unul cu altul. Iar el mi-a spus că vrea să ne împrietenim dar de fapt nu mă mai caută.
În eventualitatea în care are nevoie de timp, i l-am acordat. Dar am impresia că doar trage de el... De aceea era interesant să știu cam ce gândește.
Dar mulțumesc pentru sfaturi! Cred că așa ar trebui să procedez.

Astea ale voastre sunt raspunsuri femeiesti, o altfel de gandire. Trebuie sa ia legatura cu el, EA, si sa afle cauza. Daca doreste sa i-o comunice.

In general nu e un semn bun cand un barbat nu te mai cauta, dar trebuie sa afli adevarul. Din gurita lui!

L-am întrebat de ce e distant și mi-a spus că a fost prea mult te iubesc-ul ăla pentru el. Că vrea să o luăm ușor. Dar nu mă caută. Și nu știu cum să îl abordez. O singură data am vorbit. Eu l-am căutat. Prietenește de tot. aveam senzația că doar e politicos, la un moment dat.

Nu cred ca va extrage un raspuns sincer de la el.
Eu am evitat sa dispar fara sa le spun. Textul standard era: dupa ce am ajuns sa te cunosc mai bine, mi-am dat seama ca nu esti ce imi doresc. De obicei era suficient, nu mai era nevoie de amanunte. Iar amanuntele oricum nu le-as fi oferit, discutia ar fi evoluat catre penibil. Lucrurile astea se intamplau prin facultate, erau multe fete si putini baieti iar fetele voiau de cele mai multe ori casatorie.
Perfect de acord cu tine in ce priveste resentimentele, iar ce incepe prost se termina si mai prost.

Nu încape în discuție căsătoria. El iși dorește o relație serioasă și la fel și eu, indiferent dacă va duce sau nu la căsătorie. Dar el vede dragostea mult mai ideală decât mine. Eu prin cele zise nu am vrut să-i transmit că vreau să ne căsătorim. De aia i-am și dat timp. Nu sunt disperată.

Nu știu cum să-l abordez sau dacă ar trebui să o fac.

Ar trebui sa o faci. Il abordezi pur si simplu pentru ca doresti sa afli motivul de la el pentru care s-a indepartat. La un suc daca nu, unde poate el fie si la telefon.

Nu am spus nimic despre tine, am facut doar presupuneri despre ce ar putea gandi el.
Eu as zice sa il lasi pe el sa faca urmatoarea mutare. Din pacate lucrurile nu arata de loc bine pentru tine.

A-ti ajuns in pat? Asa se explica foarte usor distanta la care te tine acum...

Tu faci o mare confuzie. Iubirea adevarata nu vine in cateva saptamani.Confuzi iubirea cu alte sentimente.Sincer si eu m-as speria si as bate in retragere daca mi s-ar spune te iubesc dupa 3 sapatamani pentru ca mi se par usor instabile persoanale care fac asa ceva si au tendinta sa-si controleze partenerul, sa-l sufoce sau sa devina posesive.Cel putin eu asta am trait.Pana la urma nu-i necesar sa spui te iubesc.Lasa limbajul trupului si faptele sa vorbeasca. Iubirea se simte nu trebuie neaparat s-o spui decat daca dai peste un partener caruia ii place sa-i confirmi asta si verbal desii majoritatea barbatilor nu vorbesc despre sentimente.Rar am intalnit barbati(nu pustani) care sa spuna te iubesc.Eu in locul tau nu l-as mai cauta.

Îți mulțumesc pentru părere! Am făcut întocmai iar acum m-am liniștit pentru că am aflat adevărul.

Altii nu au parte nici de explicatii. Ce a zis, cum e?

A spus că decât să ajungem la un atașament prea puternic iar abia apoi să ne dăm seama că nu suntem compatibili, mai bine așa. Și într-adevăr, nu suntem compatibili din moment ce nu simțim aceleași chestii deodată.
Deci viața merge înainte!

A evitat, însă, să-mi spună ce intenții are. Eu i-am spus că aș dori să mai conversăm din când în când și l-am întrebat el cum ar dori însă nu mi-a răspuns nimic. Doar explicația cerută și atât.

Penibil. Si nu mai vrea nimic?

Nu-mi vorbește. Deci bănuiesc că nu. Dar nici nu îmi confirmă, evită să-mi spună direct că nu mai dorește nimic. Ori nu știe ce vrea, ori dorește să aibă o rezervă. E posibil și să fi avut ceva relație cu năbădăi din care abia a ieșit. Nu știu, și nici nu mă mai complic. Nu sunt preșul nimănui.