Bună, am și eu nevoie de un sfat.Cum sa încep, în urma cu câteva o luna m-am despărțit de iubitul meu cu care am avut o relație de 4 ani jumate. Relația noastră nu mai mergea de ceva timp, se răcire, deși el nu recunoaște asta, eu asta am simțit.Cam cu vreo luna înainte sa ma despart de fostul meu iubit, a mai apărut un băiat în viață mea, și ușor ușor m-am apropiat de el, relația cu fostul se racise nu îmi mai oferea atenție și a apărut acest băiat.Am greșit pentru ca am umblat cam o luna în paralel, nu e corect ce am făcut doar ca nu știam cum sa renunț la prima relație, nu știam cum sa ii dau vestea.În cele din urma ne-am despărțit. Și eu am continuat relația cu cel de-al doilea băiat.Și acum vine marea mea priblema:părinții mei au ținut mult la primul meu iubit, si nu îl pot accepta pe cel de al doilea. Nu vor, ei dau vina pe el, spun ca el e vinovat ca m-am despărțit eu de fostul meu iubit.Dar nu este asa, poate ca nu ma despărțea acum dar tot o făceam pentru ca relația nu mai mergea. Problema este, ca nu vor sa îl accepte, am avut multe multe certuri, cel puțin mama și sora mea sunt împotriva noii mele relatii, nu vor sa accepte, îl judeca, deși nu îl cunosc. Și nu știu ce sa fac sa îl accepte.Ce as putea face? Am nevoie de un sfat.El este un băiat minunat, mereu îmi e alături și ma sprijină, ma face fericită, are grija de mine, ele spun ca este doar de început acest sentiment, dar eu nu cred, chiar simt ca vrea sa fie cu mine sa ne facem o familie.Am nevoie de un sfat va rog.

Il vor accepta cu timpul, cand vor vedea că trec lunile şi voi vă înţelegeţi bine. Dar cu partea aceea: "doar la început e acel sentiment de bine", s-ar putea să aibă dreptate. O să treci şi cu actualul iubit prin perioade de răcire şi monotonie. Toţi cei care au relaţii lungi trec prin asta si trebuie să înveţi să gestionezi situaţia, dacă nu vrei ca la 2-3-4 ani să o iei de la capăt.

Nici nu sti cat de bine te inteleg.
In primul rand ma bucur si te felicit ca ai reusit sa te desparti de acel baiat pentru care evident nu mai aveai sentimente, si atunci prin asta ai facut un bine tuturor.Sunteti si voi fericiti si nici fostul nu are de suferit.
Nu stiu ce varsta ai, dar daca esti majora incearca sa nu il mai aduci in discutie la ai tai pe actualul.Strangetiva bani treptat si pregatitiva pentru cand veti vrea sa va mutati impreuna. Familia este familie iar iubitul este iubit, iar daca nu se pot intelege intre ei nu trebuie sa ii aduci impreuna.Treptat daca te vor iubi te vor intelege si accepta, dar nu lasa iubirea sa treaca pe langa tine din cauza unor parinti ce nu vor sa inteleaga ca fericirea copilului este cea mai importanta iar daca voi v-ati despartit inseamna ca nu va mai era bine.

Nu trebuie sa te ingrijoreze reactia parintilor tai vis a vis de noul iubit. E ceva nou si pentru ei sa accepte pe altul cand se obisnuisera cu fostul. Tu bucura te de fericirea si implinirea sufleteasca pe care ti o da relatia asta si in timp lucrurile se vor aseza frumos si ai tai nu vor mai fi atat de categorici in ceea ce il priveste. Lasa lucrurile sa vina de la sine si nu te mai stresa pe tema asta. Fericirea ta cred ca e si scopul parintilor tai.

Da, aveți mare dreptate în ceea ce spuneți. Va mulțumesc mult pentru sfat și voi încerca să gestionez situația mai bine cu actualul. Din păcate la fostul la un moment dat eu trageam și el nu, și dacă trage doar unul e clar ca nu mai merge.

Mulțumesc mult pentru sfat și vorbele de bine. Da sunt majora am 21 de ani. Sper sa treacă peste și sa accepte ca mie îmi este bine lângă el și ma face fericită.

Mulțumesc mult pentru sfaturi. Sper sa vadă ca eu sunt fericita alături de el și sa nu îl mai judece asa, sa îl accepte.