Bună. După părerea mea, un partener cu care formezi o relație serioasă trebuie să-ți cunoască încet tot trecutul și să te accepte cu el. Îți recomand să vorbești cu el despre asta, nu pentru a atrage milă, ci doar pur și simplu ca să înțeleagă că ai trecut printr-o depresie care nu dispare repede, și se poate întoarce neașteptat în orice moment, și poate astfel va încerca și el să aibă mai multă grijă la felul cum se comportă, și va încerca să nu greșească prea mult ca să te rănească. Cel mai drăguț ar fi ca viitorul tău partener să fi trecut și el prin așa ceva și să te înțeleagă perfect. Dar oricum, e bine să vorbești despre asta, că la început, că pe parcursul relației, cum consideri tu. Vezi tu câtă încredere îți inspiră, că mulți jegoși pot lua asta în râs. Baftă.
Daca ai trecut peste acel episod depresiv si nu ai mai recidivat nu inteleg de ce ar trebui sa aduci asta in prim plan viitorului partener.
Fiecare avem momente grele in viata -asta nu inseamna ca daca intri intr-o relatie te expui asa pe tava cu toata viata... e aiurea.
Alte subiecte nu ai de discutat cu partenerii tai la inceput de relatie? Daca esti nebuna spre exemplu sigur isi vor da ei seama de la inceput.
Si eu am avut depresie dar am inceput sa vorbesc despre asta cu partenerul abia dupa mai mult timp cand am vazut ca poate fi ceva serios.Si atunci i-am spus pentru a intelege prin ce am trecut, a sti la ce sa se astepte, si sa aiba grija.
Intai asteapta pana va cuunoasteti mai bine si apoi ii spui cand te simti tu pregatita. Cred ca asa ar fi cel mai bine (din punctul meu de vedere)
Eu zic simplu sa nu te mai tai. Nu iti gasi alinarea in niste zgarieturi care iti fac si mai rau