Buna. Am si eu o poveste si as dori mai mult sa ma descarc.
La 18 ani am cunoscut un baiat (avea 23), din acelasi oras cu mine, locuim aproape, un baiat foarte bun la suflet, prietenos, zambitor, facea orice pentru mine, imi arata ca ma iubeste. Dupa vreo 2 ani ne-am despartit nu pentru ca ne-am certat, ci pentru ca ne-am mai racit, el muncind chiar si in weekend si eu eram cu facultatea, iar eu nu prea am mai fost implicata in relatie pentru ca il iubeam dar mai mult mi-ar fi placut sa stau singura. Sunt si o fire mai depresiva. Dupa vreo 2 ani ma simteam foarte singura asa ca am inceput sa intru in vorba cu el si am fost iar impreuna pentru cateva luni, ne-am despartit din nou pentru ca el nu intelegea ca unii oameni pot fi si altfel decat zambitori si pozitivi asa cum este el, iar ne-am racit si nu am mai vorbit cu el dandu-i de inteles ca sunt suparata pe el. Apoi timp de 2 ani tot a incercat sa ia legatura cu mine, imi dadea periodic mesaje, imi spunea ca ii e dor de mine, ca vrea sa ne vedem, daca ne intalneam intamplator pe strada se bucura ca ma vede. Eu aveam sentimente mixte, parca voiam sa fiu cu el, parca nu simteam nevoia. Sunt si o fire mai rece de felul meu. Cum spuneam, 2 ani a tot incercat sa se impace cu mine spunand ca mereu va avea o slabiciune pentru mine si dintr-odata anul trecut nu am mai auzit de el. Am aflat ca si-a facut o iubita, de un an, a mai pus ea poze cu el pe Facebook si oarecum aveam un gust amar, dar nu eram suparata aproape deloc. Ei bine, acum vreo cateva saptamani am aflat ca s-au casatorit si ca o sa aiba un copil (probabil de asta s-au casatorit pentru ca fost din scurt), nu ma gandeam ca o sa ma afecteze, dar de atunci sunt terminata, plang incontinuu. Imi pare foarte rau ca nu m-am impacat cu el atunci cand am avut ocazia, acum probabil ca m-a uitat de tot si o sa-si traiasca fericit viata cu familia. L-am pierdut definitiv! Nu stiu daca o sa mai gasesc pe cineva ca el, care sa ma iubeasca, care sa se poarte cu mine asa cum se purta el. Nici nu stiu de ce l-am ignorat atata, am fost o proasta. Nici nu stiu cum sa ma consolez altfel, prieteni nu am pentru ca din cauza depresiei nu sunt in stare sa pastrez o relatie de prietenie, job nu mai am si nu gasesc...as vrea sa intru undeva sa nu mai stiu de mine

Dar tu nu intrebi nimic de fapt, ci doar povestesti. Vrei confirmarea ca ai fost o proasta sau ce? Nu ai fost proasta, ci asa ai simtit la momentul respectiv. Ce puteai face, sa stai intr-o relatie daca tu nu simteai? Acum ca te-ai sucit, e insa prea tarziu...lasa baiatu' in pace, nu incerca sa-i strici casnicia. Daca el a fost asa de indragostit de tine precum dai de inteles, nu te-a uitat, dar nici nu cred ca isi va lasa nevasta si copilul ca sa se intoarca la tine...insa il vei da peste cap semnificativ, daca te apuci sa te bagi in seama din nou cu el.

Intrebarea era de fapt cand cum si cand o sa-l uit?

Nu-ti face probleme, asa cum ai trait fara el atata timp si ti-a fost indiferent, vei trai si in continuare. Ai doar o reactie de moment, dar iti va trece.

Tipic unelor persoane, nu iti pasa de el cat timp sti ca il ai sub papuc iar in momentul in care omu pleaca si e mai fericit ca tine iti pasa de el. Nu stiu ce mai vrei de la el, l-ai lasat de 2 ori si l-ai si ignorat 2 ani. daca mai vei gasi pe cineva la fel nu este garantat ca da sau garantat ca nu, bafta.

Bine, nici el nu era pefect. Se mai purta copilareste si mai era orgolios, ma enerva de multe ori cu fitele lui dar eram foarte tineri, acum s-a mai maturizat. Si da, stiu ca am fost o proasta

Nimeni nu este perfect, ce te face rau depinde de cat de imperfect esti.

Buna!
Situatia ta este mai comună decat crezi.
Pot spune ca am trecut si eu prin ceva asemanator, si din pacate in cazul meu, mi-a cam distrus viata.
Nu mi-am mai facut o noua relatie, nu am mai avut incredere in nimeni, iar acum e cam tarziu, pentru tot.
Iti dau un sfat: nu iti fie teama sa cunosti noi persoane, si nu iti fie teama sa risti, sa iti deschizi inima, atunci cand e cazul.
Viata e o suma de reusite si esecuri, si de multe ori noi singuri ne "sapam groapa".
Acest baiat e pierdut pentru moment, si nu e cazul sa dai vina pe tine.
Eu obisnuiesc sa cred in destin.
Daca EL era alesul tau, ceva (cu happy end) s-ar fi intamplat.
Fie din partea lui, fie din partea ta.

Am mai avut si intre rudele apropiate un caz hazliu, unde ea aprocedat ca tine, si chiar mai mult, inventa tot felul de motive sa nu iasa, insa el nu s-a dat batut.
Spuneai ca el era usor deranjat de faptul ca tu nu emanai la fel de multa fericire precum facea el.
Acest amanunt ar trebui sa te puna putin pe ganduri, sa te intrebi daca ar fi putut fi fericit cu tine langa el.
In fine, doar tu il cunosti, nu ar trebui sa conteze parerile altora.
Nu te lasa demoralizata de aceasta intamplare, si incearca sa iesi, nu-ti fie teama sa cunosti persoane.
Doar facand asta vei avea sansa sa cunosti persoana care va avea capacitatea, rabdarea si dăruirea necesara sa te faca sa zambesti, si sa te simti iubita si in siguranta, chiar si cand ai zile mai grele.

Ai dreptate, probabil ne-am fi despartit din nou daca ne-am fi impacat.
Ma gandeam ca l-am pierdut pentru ca in subconstient stiam ca exista cineva care ma iubeste si oarecum asteptam sa-mi pun viata in ordine si apoi poate as fi fost dispusa sa am o relatie serioasa cu el.
Si da, poate el vrea o viata de familie si eu i-as fi rapit aceasta bucurie pentru ca nu imi doresc sa am copii, cel putin nu in urmatorii ani, mi se pare ca e o responsabilitate prea mare si nu as putea sa ma inham la asa ceva

Si ai dreptate, chiar este o responsabilitate prea mare un copil. Nici eu nu as vrea asta prea curand, si probabil multa lume. Dar in acelasi timp chiar si daca este prea mare, multa lume tot o face. Dar din nou, asta este o alta poveste.

Si normal ca te iubea, din moment ce ai facut parte din viata lui, te-a iubit, era o atasare. Dar uite ca s-a intamplat sa fie cu altcineva. Un gand care ar putea sa te ajute, este ca... tu de ce sa te gandesti la el, daca el nu se gandeste la tine? Sau alt gan. daca s-a ajuns sa fie cu o alta fata, cu care se intelege mai bine, atunci... insemna ca cu tine nu s-ar fi inteles asa (ceea ce se poate si vedea), si asta ai fi vrut? Nu cred.

Stiu, este greu de trecut peste asta, dar o sa treaca. Adica nici nu ai alta varianta.
Uite, ai depasit un moment foarte greu, felicitari. Acum poti trece la urmatorul, depresia de exemplu, care este un lucru extrem de greu, care te consuma pe dinauntru.

Exista sansa si sa vrei sa zbieri si sa te descarci, sa cauti acea liniste care nu se gaseste oriunde, sa astepti o "salvare" din aceasta perioada, dar in acelasi timp parca te-ai lasa coplesita de ea, pentru ca este mai usoara varianta asta, decat sa te ridici. Sau poate ca niciuna din cele ce le-am zis.

Zambeste (in clipa asta), mananca, iesi pe afara, ia o gura de aer, razi mult, uita-te la un film de comediu (am cateva recomandari bune daca este cazul), dezvolta-te profesional si personal, simte-te bine. Viata este prea urata sa iti faci griji de orice lucru marunt. S-a intamplat, s-a intamplat, asta este. SI o sa se mai intample si alte lucruri, mult mai grele (si indiferent de acestea, le poti scrie oricand aici ).








Si nu uita sa zambesti.

Nu am fost mereu asa depresiva incat sa il deranjeze, doar ca el avea foarte multi prieteni, ii placea sa iasa destul de mult si inventam uneori scuze sa nu merg. Ne intelegeam bine, extremele se atrag si cateodata e de bine, eu o fire linistita, timida dar eram si eu destul de vesela (sau cel putin incercam sa par) iar el dezinvolt, energic si cu zambetul pe buze.
Atunci cand ne-am impacat a 2 a oara am avut un episod depresiv major si aveam si anxietate si am crezut ca o sa-mi faca bine sa incep o relatie. Am fost egoista, el nu avea cum sa inteleaga prin ce trec si desi era langa mine si se purta frumos cu mine eu tot ii reprosam ca nu ma intelege si decat sa ma vada mereu suparata si nervoasa am zis sa o termin cu el. Apoi am fost la psiholog si mi-am revenit. Acum sunt deprimata (pentru ca mereu am fost o fire depresiva) dar nu mai sunt cum eram atunci... sper sa nu mai fiu.

Si nu stiam ca mai sunt alte povesti asemanatoare, mi-as dori sa le stiu, asa poate m-as simti mai bine

Foarte emoționant, mi-a scurs o lacrima din vinul lui Ovidiu, cred ca trebuie sa termin vinul asta sa te pot înțelege, totuși e interesanta povestea, deci pana la urma asta regreta.

Eu tot rămân cu preconcepția mea eronata ca voi femeile nu puteți iubi fiind mult prea egoiste, asta a ajutat evoluția, daca ala pleca, ea putea sa copuleze in continuare nu sa trăiască drame

Ce sa îți mai răspund eu când ți-o scris deja Bogdan
Ia-ți timp, axeaza-te pe tine, mergi la un psiholog pentru că nu știi ce vrei, tu pe tine nu te cunoști suficient de bine, inteligenta emoțional ar mai trebui puțin lucrat
L-ai avut și nu l-ai vrut, nu-l mai ai și acum îl vrei, mixtul asta de sentimente nu sunt ok
Trebuia să știi exact ce vrei și să fi sigura pe deciziile tale ^_^

Uita-te la asta:
https://www.youtube.com/watch?v=hjyAKvp8I2U&t=419s

Nu e asa simplu sa uiți pe cineva, dar ca sa uiți ar trebui sa îți spui tie ca totul este normal

Nu îl iubeai, acum doar te ai speriat crezând ca dacă alta l a vrut poate trebuia sa îl vrei și tu. Dar nu este chiar asa, tu ai făcut ce ai simțit, e bine sa ți asculți inima, fiindcă ceva nu era cum trebuie, probabil vei găsi și tu pe cineva dar încearcă sa ți găsești o ocupație, sa ți găsești un drum pe care sa îl urmezi. Și eu am avut un iubit care s-a căsătorit cu altcineva, copil, apoi a divorțat după câțiva ani. Pentru mine a fost mai bine într un final, fiindcă am cunoscut altfel de oameni, anturaj, am cunoscut pe altcineva, deși pe vremea aceea am suferit acum mi se pare ca a fost mai bine asa. Ideea e ca nimic nu e definitiv și nimic nu este garantat, noi trebuie mereu sa ne adaptam la ceea ce se întâmplă și sa găsim soluții sa ne fie mai bine.

Hei!

Eu zic sa nu te descurajezi și să nu mai fi atât de dură cu tine, ai trecut prin experiența asta și sunt convins că acum vei aprecia și nu vei mai rata la ocazia odată ce întâlnești un tip cel puțin la fel de mișto ca el.

Mult succes!

E ceva normal ce simți tu, toate femeile sunt posesive cu fostii.