Bună, am şi eu o problemă lungă, puţin mai ieşită din comun. Dacă nu îmi puteţi oferi ajutor, săriţi peste această întrebare.


Acum 2 ani am cunoscut o fată, mai mare decât mine cu o lună (amândoi avem 17 ani). Ea e nemţoaică, eu locuiam în Germania cam la 15 km de ea. Pe scurt, ne-am împrietenit, eram cei mai buni prieteni, dar eu voiam mai mult de la ea. Anul trecut am dus-o în România şi i-a plăcut mult. I-am oferit tot ce am putut, desigur şi ea mie. A avut încredere să doarmă pe patul meu lângă mine, în lenjerie intimă. Tot o abordam, o imbrăţişam, îi făceam complimente, cadouri mai mici şi încercam să fiu plin de umor şi amuzant in preajma ei. Problema era incă o fată de la noi de la şcoală. Acea fată i-a schimbat minţile. A împins-o spre droguri, minciuni, etc. Din cauza acelei fete noi ne certasem mult. Timpul trecuse, până in Decembrie, 2016. Atunci am observat ca ea vrea să-mi ofere o şansă, şi mi-a arătat că mă iubeşte prin nişte feluri. Apoi a apărut altă problemă. Tatăl ei a vrut să se sinucidă, iar ea nu a mai venit la mine când avea nevoie de sprijin, ci la cealaltă fată.
Atunci eu am făcut cea mai mare greşeală, am jignit-o sufleteşte (nu am spus cuvinte urâte sau injurături). Mi-a răspuns înapoi şi m-a blocat.
Am fost gata, terminat. Mi-am cerut scuze de la ea. Am venit la mine într-o zi amândoi, şi am discutat. Ne-am cerut iertare unul de la altul, ea aproape a lăcrimat, mi-a spus că m-a iubit şi ca nu ştia ce să facă.
Totul era apoi ok între noi, ca mai demult.
O săptămână mai târziu îi scriam şi nu răspundea, primea mesajele, o sunam, nu ridica. într-o seară mă suna tatăl ei şi îmi spune că e la spital, din cauza drogurilor. A luat o cantitate mare, era aproape pe moarte. Nu îmi răspundea deoarece telefonul ei era acasă.
Atunci a căzut cerul pe mine. Nu ştiam ce să fac. E în spital din cauza acelei fete, deoarece am aflat ca a folosit-o drept sclavă şi făcea orice pentru ea. Din Ianuarie nu mi-am văzut "prietena". Doar prin părinţii ei ţinem legătura. În Aprilie i-am scris o scrisoare, mama ei mi-a spus că s-a bucurat enorm, dar a încercat de 3 ori să se sinucidă deoarece nu mai are speranţe în viaţă. Părinţii ei sunt despărţiţi, fraţii ei sunt de toată jena (obsedaţi de lumea lor virtuală, jocuri, etc.). O înţeleg. Marţi, am avut şansa să-i aud vocea. Am reuşit să vorbesc cu ea la telefon. Ne-am bucurat când ne-am auzit unul pe altul, şi-a cerut scuze de la mine, dar părea destul de nefericită şi fără speranţe. Simţeam că îşi forţa zâmbetul şi râsetele la telefon.
De când am cunoscut-o, mi-a spus şi ea, şi părinţii ei că ea are probleme psihice. În ultima vreme a fost bine, m-am bucurat enorm că am putut vorbi la telefon 20 de minute. Îmi spunea că se gândeşte la noi şi la momentele petrecute împreună, iar cele speciale petrecute în România (iubeşte ţara asta, şi e foarte pasionată de castelul lui Dracula). Mi-a spus că şi-a dat seama ce fel de fată era acea fată care i-a dat droguri şi care a ameinţat-o de multe ori (în tot acest timp ei ii era frică de acea fată şi nici mie nu îmi spunea nimic). Mama ei îmi spune că eu am rămas singurul ei prieten dintre toţi deoarece nici unul nu mai vrea să audă de ea (mie îmi convine asta deoarece toţi erau atraşi sexual de ea şi voiau să profite de ea). Mi-a spus că îi e dor de mine, şi că aşteaptă să ne vedem într-o bună zi. Miercuri şi azi am sunat iar, dar doctorul mi-a spus că nu vrea să vorbeasca şi că nu se simte bine. Iar mă simt naşpa. Mama ei mi-a spus la telefon acum o săptămână că ea îi spunea mamei sale că ştia că voiam mai mult de la ea, iar ea nu ştia ce să facă deoarece pentru ea prietenia normală era mai importantă şi îi era frică enorm să mă piardă ca prieten. Nu am voie să o vizitez încă, deoarece nu mă lasă doctorii. Singura persoană care o poate vizita e mama ei. În plus ea trebuie să stea acolo până face 18 ani.
Eu incă o iubesc, şi ţin la ea. I-am spus la telefon că nu o las la greu, şi că tot timpul voi rămâne de partea ei. Mi-a răspuns că se vede cine e prieten adevărat şi cine nu. I-am promis că o să îi ofer mai multă atenţie, iubire şi că o sa am mai multă grijă de ea, mi-a spus că e drăguţ din partea mea. Simţeam la telefon că nu are chef de viaţă şi că e fără speranţe.
Ştiu că trebuie să fiu tare, dar slăbesc în putere, nu ştiu ce să mai fac. Mi-e dor de ea tare enorm, să o văd în persoană. Ea e prima fată pentru care am simţit şi încă simt cu adevărat.
Am şi eu o întrebare, ce să fac? Cum să îi spun lucruri bune la telefon, să primească un zâmbet adevărat şi speranţe? Nu vrea să mă piardă, dar nu ştie nici ea ce să mai facă. Eu doar sper, sper să o pot vizita cât de curând.
Am nevoie de ajutor din partea cuiva. Mulţumesc enorm.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook