Buna. Ce părere aveți despre o relațiile cu diferente mari de varsta (peste 20)? Sunt curioasa cum privesc cei din jur o astfel de relație.

Il laud pentru ca asa e. E un bărbat minunat si in pat si la comportament. Sunt mult mai mulțumită decât am fost pana acum. Si mult mai fericita (cat in cei 25 de ani la un loc).

Contează si genetica, stilul si modul de viata. Are o genetica bună.

De ce ai cerut totusi validare si confirmarea unor straini daca esti asa multumita? Chiar sunt curios.

Nu am cerut nici o validare. Am fost curioasa de modul in care este privita o astfel de relație, știind ca nu prea e vazuta cu ochi buni. Am vrut sa vad daca sunt schimbări (a mai evoluat lumea sau s-a mai deschis la minte, a devenit mai ok). Ceea ce s-a întâmplat acum a fost un fel de pregătire pentru ce va urma in viata reala când se va afla. Probabil afara va fi mai rau cu persoanele mai implicate in viata noastră (părinții mei, mama lui, copii lui). Iar de restul cred ca nu o sa ne deranjeze opinia lor.

Evident ca lumea se va uita ciudat, se va vedea ditamai discrepanta cand vezi o relatie tanar/a-mosneag/a, dar daca ai 25 de ani si el 45 nu e chiar atat de dramatica situatia, sunt cazuri si cu o diferenta mult mai mare, dar aia e, daca voi va intelegeti nu mai conteaza parerea lumii, traiti amandoi experienta si vedeti pana unde va duce. Daca nu va deranjeaza foarte bine, mergi inainte, tot consider ca n-ai gasit tu ce trebuie printre tinerei, ca daca era unul care sa te dea peste cap gandeai altfel acum, experientele de viata vorbesc aici.

In primul rand nu e un mos. Și dacă ar fi mai mare nu m ar deranja. Iar cu cei tineri m-am lămurit in 7 ani ce e de capul lor. Am trăit printre ei. 90% (procentaj cu indulgenta cred ca e mai mare) cauta fițe, figuri, aventuri de o noapte, cluburi, distracție si toate nu pe banii lor ci pe banii lui mama si tata. Sa nu mai zic de aia care au nevasta acasa si mai umbla cu 2-3 pe lângă. Sa nu mai zic de cei violenți verbal sau fizic. De pustii care se dau mari experți in pat si sunt praf (si se pun pe primul loc, de cea de lângă nu le pasa). Asta e categoria 28-35.
Sa aștept sa răsară unul din aia 10% asta ar însemna sa rămân singura multi multi ani. E ca si cum ai cauta acul in carul cu fan după mine.
Am ajuns sa prefer sa merg la sigur (unul de 20+ sigur nu face parte din categoria mai sus menționata, dar bănuiesc ca sunt si mici excepții).
Cat va dura aceasta relație depinde doar de mine și de el +plus anumiți factori (copii lui, pentru ca nu o sa accept ca din cauza mea/a acestei relații el sa nu mai aiba nici o legătură sau ceva de genul. In viata lui ei sunt pe primul loc si dupa eu). In rest nu cred ca o sa fie factori care o sa ne conturbe viata. Singuri de care depinde cat de mult va evolua sunt eu si el. Desigur evoluția in varsta e si el un factor pe care nu îl putem opri. Dar daca lucrurile bune o sa fie in plus față de cele mai puțin plăcute atunci sigur se va continua. Daca balanta va fi invers si nu mai e nici o cale de reconciliere sigur se v a ajunge la despărțire. Oricare ar fi rezultatul la final știu si simt ca aceasta relație va rămâne ceva special și nu o sa ajung sa o regret (sau sa zic ca mai bine nu era ca in anterioarele). Pentru ca e imposibil sa nu aducă si mai multe beneficii si evoluție pozitiva in viata mea.

Deja ai preconceptii bazate pe generalizare, mi-e greu sa cred ca ai intalnit doar d-astia, in cazul in care ai intalnit d-astia e clar ca nu ai cautat acolo unde a trebuit, acum depinde la ce categorie ai avut ochi, e si nitel vina ta ca ai dat atentie si ai dat cursul alora, dar totusi mi se par trase de par cifrele tale, nu stiu unde ii gasiti p-astia. In fond la 20-25-30 de ani ce ai vrea sa faca? sunt tineri, trebuie sa se distreze, doar nu ar trebui sa se hodorogeasca si sa se casatoreasca cu prima venita, trebuie sa experimenteze daca nu vor relatii serioase, sa profite de tineretea lor ca aia nu mai vine inapoi si viata e prea scurta, oamenii sunt diferiti, barbatii au N calitati/defecte si caracteristici, deci generalizarile nu-si au rostul. Pai nu trebuie sa cauti, apar cand nu se planifica, se intampla natural si spontan, incep sa cred ca tu esti cea care cauta neaparat relatie si grabeste lucrurile, sigur si din cei cu care te-ai intalnit nu ai rezonat din cauza asta, probabil voiai din prima relatie si ei nu voiam (ceea ce mi se pare foarte corect din partea lor, o relatie n-o faci batand din palme). Pai e o experienta relatia asta, experimentezi ce n-ai gasit la tineri si compari si aia e.

Pai unde crezi ca am trăit. În liceu si in facultate (de medicina, nu oricare) am trăit. Deci tot in zona asta am cautat ( cautat e mult spus pentru ca eu nu fac pasi intr o relație, mi se pare ca bărbatul /baiatul ar trebui sa facă asta). Categoria de student la medicina ti se pare ciudata. A fost o relație de patru ani a fost lapte si miere un an (nici atat). După la un interval de timp sa isi arate colții : de la scene mici de gelozie, la mici certuri s-a ajuns la poc o palma ca a văzut el ca s-a uitat unul la mine pe strada si certuri frecvente (mai mult era cearta decât scandal). După 4 ani te gândești ca totul devine mai serios (pentru mine asa funcționa) după el nu (s-a plictisit si vrea aventuri cu o puștoaică de 18 ani). Diferența de varsta 2 ani.
Sau imi scriu x, y z pe Facebook (in minim 24 de ore tipul vrea sex, îți inspira încredere mie nu). Am acceptat la un moment dat si acest mod ( s-a întâmplat sa se ajunga doar la o aventura de o noapte doua si atat). Sau cel care a avut puțin mai multa răbdare (a facut ca sa se ajunga tot acolo). Sau cel care in fata se comporta frumos (si e o vorba in afara e vopsit gardul înăuntru leopardul) sa aflu (pentru ca am instincte care cauta si semnalizează) ca e insurat ( dar nu i ar strica si 1 2 3 amante pe lângă).
Toți până in 35 de ani.

Nu am rezonat din cauza felului in care gândesc, al stilului de viata diferit. Ce sa fac prefer o cina liniștită, o plimbare prin parc, un film decat un club (am fost de doua ori si nu mi-a mai trebuit) sau o petrecere. La majoritatea suna manele și zanganituri in urechi la mine nu.
Eu cu cei de vasta mea ( cu o buna parte care cred ca e majoritate) deja traim in lumi diferite. Am trăit și eu la fel ca ei (ii înțeleg) dar mi - a ajuns. M am saturat. Nu pot sa stau singura sa aștept multi ani ca o sa rasara de unde e.
Gusturile mele in materie de bărbati sunt deja precise (știu ce caut). Si se pare ca ale mele gusturi se pliază ( e ca si cum ai avea o lista si pui bife) pentru cei de +20 plus. Probabil si din punct de vedere psihologic emoțional eu sunt la nivele diferite. Cred ca as putea da vina si pe copilărie si pe modul in care eu am trăit pana acum. O viata nu prea roz te maturizează mult mai mult decat una fara nici un stres si roz. Pai ei vroiau sa ne vedem/ sex si eu nu ( faci rodajul in pat si dupa relația sau cum). Pai cum se face ca relația asta s-a construit in timp de câteva luni. Eu nu am întâlnit inca un pusti sa stea la povesti 6 luni si dupa sa ajungi sa te aproprii fizic, sa te săruți si dupa inca in pat.

Cum ziceam, ai avut ghinion sa dai peste pramatii, ala care te-a lovit in secunda 2 trebuie sa-i dai cu piciorul fara niciun regret daca a indraznit sa te loveasca, iar ceilalti care nu au fost ce trebuia mai bine ca te-ai lipsit de ei, dar iti garantez ca nu toti barbatii sunt asa, chiar si ei tineri, adica sunt destui care pot oferi stabilitate si sa se ridice la asteptarile tale, dar intrebarea e, tu oferi la randul tau ceea ce ceri? ca trebuie sa dai inapoi ceea ce le ceri.

Faptul ca preferi o plimbare in parc, o cina linistita fara mers in club sunt lucruri de apreciat, adica preferi chestii marunte si romantice. Deci sa inteleg ca tu cauti stabilitate, sa aiba rabdare cu tine, fara sa te preseze pentru a face sex cu tine si cam asta vrei din ce spui. O relatie inseamna si apropieri fizice, intimitati si bla bla.

Cred ca intuiesc, ai crescut fara tata si simti atasamentul asta pentru barbatii mai mari prin prisma asta?

Da c am asta s-a întâmplat cu toți (mai devreme sau mai târziu, chiar daca in acea de patru ani am inchis ochii). Sunt singura ca sunt, dar sunt destul de rari (opinia mea). Nu am primit de la nimeni stabilitatea emotionala sau vibrația pe care o am acum (chiar simt ca trăiesc mai mult). Ofer si eu tot ce pot (tot ce vrea). Sa nu ma preseze din primele 24 de ore, primele zile/săptămâni (sa aștepte cat am eu chef nu prea sunt (aici a fost o excepție ca au fost bariere mai multe de depășit) si probabil având experienta de viata a știut ca asta e calea sa ajunga la mine). Sunt conștienta de asta, dar după un timp. Crezi ca sunt aia care zice cu apropieri fizice importante (gen toată ziua doar pupici, îmbrățișări si cam atât). Nu sunt acest gen. Nu, ma are ori de cate ori vrea in limita timpului disponibil (doua persoane ocupate pana peste cap cu jobul, restul când avem timp liber ) si sunt foarte deschisa (pana acum nici bărbatul care sa imi ofere timp, sa știe cum sa se ocupe ca nu doar de el sa se simta bine) iar experienta probabil i-a fost utila.
Iar cei de varsta mea nu prea o au, eu la fel nu o am (si iesea de cele mai multe ori un dezastru). Eu acum caut experienta asta si simt ca devin devin nevoie. Cred ca am nevoie de experienta lui in viata mea. Ca de langa "pramatii", "bighidoi" (cum le zice el) nu am avut o de unde sa o primesc.
Tatal meu este prezent fizic in viata mea (dar cam atât, la fel ca si maica mea). A avut o perioada din clasa a 6 a pana intra 12 cand nu a fost prezent fizic (doar pe skype din in când). E lucrul care Poate atunci a fost perioada in care am avut nevoie de el si el nu a fost. Da asta cred ca e. Dacă el era prezent si se întâmplau anumite lucuri in viata mea (pe care doar el le putea face) care m au afectat mai mult decat lipsa lui. Da si probabil acum primesc protecția, afecțiunea si stabilitatea emotionala de care am avut nevoie. Cu el le primesc din plin. E locul unde pur si simplu când sunt langa el uit tot : trecut, ca am avut o zi proasta la job, ca iar avut discuții contradictorii cu maicamea ( Familie cu idei mai clasico comuniste) sau altele. Totuși simt si dorinta fizica si îndrăgosteala aia chiar visătoare cand totul e roz de nivel adolescentin.

Sau daca el era prezent atunci anumite lucruri nu se întâmplau. E ceva clasic care se întâmplă cu un părintele plecat din tara (pe care fizic il vedeai la Crăciun si poate la Paști sau o săptămână in concediu (având ani in care aceste lucruri nu s au întâmplat). Totuși relațiile proaste au fost cele cu mama mea ( de a lungul timpului) cu el au fost ok. Am primit susținerea materiala si cam atât (ca na ai bani ai totul by părinții mei ).
El e cumva si "tatăl" protectiv, dar e si barbatul care ma face sa traiesc si sa simt dorințe carnale (legat de ruptul hainelor)
E ceva chestie ciudata, dar pe care o vreau in viata mea.
Probabil un psiholog ar avea o explicație mai logica la ce se întâmplă.

Cred ca asta ar cam fi explicatia pentru care vrei mai multa stabilitate si o prezenta mai matura, in mod subinconstient probabil l-ai si paternizat pe 'mos Pascalopol' de care vorbesti, pe langa dorintele emotionale, romantice, etc. Acum totul are sens mult mai mult pentru care tu preferi barbatii mai in varsta decat tine. Ce pot sa zic, sa fiti fericiti daca e ce trebuie si are grija de tine, te inspira si te face fericita si e ce ti-ai dorit.

"Mos Pascolopol"? Un barbat de genul lui nu mi se pare moș. Eu la 45 ce o sa fiu babeta. La mine termenul de mos merge după vârsta de 75 80 de ani. La 45 ești bărbat matur calculat. Da sunt fericita.

Nu stii cine era Pascalopol? n-ai citit Enigma Otiliei?

A fost singura carte din programa din liceu pe care nu am citit o toată. Am urat romanul si zillelebin care am stat pe ea cu pasiune. Singura mea dorința la bac era nu Enigma Otilie. Si am avut noroc am avut de ales între Ion, Moromeții si Enigma Otiliei. Normal ca am sarit pe Ion?

Tu si Otilia aveti povesti oarecum asemanatoare, de aia te intrebasem, iar Pascalopol e barbatul tau.

Nu știu povestea (au trecut vreo 6 ani de atunci).
Apropo de cărți uite ce am citit azi.
"Libertatea unui om este neprețuita. Sa fii liber, înseamnă să fii liniștit, fericit și împăcat cu tine asa cum ești si cu ce ai. Sa fii liber înseamnă sa îți trăiești viata, așa cum dorești, să faci alegeri după bunul plac și nu dupa așteptările lumii, cât timp nu ii faci un rau cuiva. "
" Nu ești liber dacă nu ii poți accepta pe cei care sunt diferiți de tine, care gândesc, simt, acționează și trăiesc altfel decât tine"
Irina Binder - Iubirea te învață

E destul de corect ce zice dar pare destul de cliseic ce zice tanti, de ce iti umpli mintea cu asa ceva si nu iti traieste vata dupa bunul plac?

Pai mi o trăiesc după bunul plac. Pai nu am voie sa citesc (imi umplu mintea cu cărți).

De ce nu ai voie sa citesti?

Pai ai zis ca de ce îmi umplu mintea cu asa ceva.

Esti simpatica in felul tau. Nu intelegeam daca ma intrebi sau era o afirmatie dar acum are sens. Sa fii iubita!