Bună, comunitatea TPU!
Am o problemă, destul de serioasă, cred eu. Am 20 ani și o relație de aproximativ 1 an, dar în decursul acestui an, am fost despărțiți 3 luni, pe motivul că poate nu am apreciat destul prezența lui și ceea ce făcea pentru mine. Recunosc că în unele momente mă supăram doar din nevoia de afecțiune, căci eu am crescut de la 12 ani fără mamă, ceea ce cred eu că mi-a dezvoltat această frică de abandon. Mereu am încercat să i explic motivul pentru care uneori mă comportam prea impulsiv și mă supăram degeaba, însă el consideră asta doar o scuză, dar e de înțeles că dacă nu a trecut printr o situație de genul, nici nu are cum să înțeleagă. In astea 3 luni în care am fost despărțiți, eu l-am căutat mereu, spunându-i să rezolvăm și că încerc să schimb unele lucruri să fie bine pentru amândoi. Într un final, ne am împăcat, chiar dacă el se comporta ca și cum nu i pasă de mine cât timp am fost despărțiți. După împăcare, am sperat că va fi mult mai bine între noi, însă la o lună după împăcare încep să mă simt din ce în ce mai singură, pentru că el nu mi arată că mă iubește, nu mi mai spune, nu mai e așa cald ca înainte și de câte ori încerc să i comunic problema asta să o rezolvam, evită subiectul sau spune că cer prea mult și nu mi convine nimic. Ce pot face în privința asta? Care e părerea voastră? Încerc să mă comport cât mai frumos cu el, să i fiu alături și să i demonstrez că nu are de ce să fie rece cu mine, însă uneori mă satur până peste cap, nu știu cât voi mai rezista așa, nu vreau să ne despărțim. Credeți că s ar mai fii împăcat cu mine dacă nu mă iubea? Altfel nu înțeleg de ce mai stă cu mine dacă el are un astfel de comportament.

Pentru sex
Pare trist dar pana nu gaseste altceva ramane cu ceva sigur

Nu cred că e vorba despre asta, nu mi am început viata sexuală?

De ceva timp, chiar mi am controlat firea impulsivă și sunt conștientă că mi făcea rău atât mie, cât și celor din jurul meu. De câte ori îi aduc aminte că în curând facem 1 an, spune că nu se pune, căci am fost despărțiți. Vorbisem să mergem împreună la munte și evite să planificăm când, spunând că lui îi place lucrurile spontane, nu plănuite. De câte ori aduc vorba de ceva serios sau chiar când pun la mașină o melodie de dragoste, evită subiectul și schimbă melodia. De culcat nu m-am culcat cu el, nu văd de ce ar mai sta cu mine dacă el se comportă așa. Nu i cade bine nici când îi zic să ne despărțim. Mai nou, ne certasem pe tema unei fete, care tot caută anturaj cu el și își dau mereu like uri reciproc la tot, chiar și acum după ce ne am împăcat îi mai dă like uri, știind că mă deranjează, spune că dacă dă like, ce, mare lucru. N aș vrea nici să mă despart de el, dar nu cred că voi mai rezista mult în situația asta.

Penisul penis ramane (hehe)
semnat bebica sexologul (sa i spui sa ma sune ) (sexy)

Fiindca relatia a avut deja o ruptura in urma unor certuri, se dovedeste a fii inutila impacarea.
Degeaba insisti si tu vrei sa fii cu el, daca pentru el nu mai reprezinti nimic si nu nu-l mai atragi.
Din pacate, dragoste cu sila nu-i poti cere nimanui!
Ideal este sa intelegi acest lucru si sa eliberezi omul din relatia asta, fiindca tu suferi mai mult decat el, care a devenit nepasator.
Cauta-ti altul, unul care sa-ti raspunda la dragoste la fel cum faci tu.
De ce sta cu tine?
Dintr-un singur motiv: primeste sex pe gratis!

Daca nu ati facut dragoste e clar ca doar asteapta asta. Tensiune pana primeste asta de la tine e un afrodisiac pentru el.
Retine ca am zis dragoste si asta pentru ca tu vrei sa faci dragoste pe cand el vrea sa faca sex.
Esti doar o reduta de cucerit pentru el...
Ideea mea pentru tine ar fi sa iti gasesti alta posibila relatie.
Fii tu insuti, nu incerca sa te shimbi pentru nimeni.
Ceea ce iti lipseste este doar experienta, buna sau rea.
Cand incepi o posibila noua relatie nu mai pleca cu prejudecati.
Posibilul partener este un om cu totul diferit de precedentul.

Lasa-l te rogggg