As putea sa iubesc o persoana mult timp, după care sa o respect și atât. A nu se confunda obișnuința cu dragostea.
Când îmbătrânești, nu îți mai arde de iubirea tinereasca, ci vezi sentimentul asta cu alți ochi, pentru că vei fi trecut prin destule lucruri și te vei fi înțelepțit. Atunci o să îți vezi jumătatea ca pe un prieten, confident, partener de jucat cărți și tatăl/mama copiilor tăi. Nu știu care ar fi rețeta pentru asta. Poate respectul presărat cu niste comunicare pe deasupra.
Nuuu ray! Sunt de acord ca barbatul meu sa mai aiba 5 femei pe langa mine.
Sti ca era o gluma cu un arab ce vroia sa ia o romanca de nevasta, si ii spune ca el e bogat, ii va da bani,aur, masini, si va fi a 7-a lui sotie.Si a zis romanca "ete ca numa la p...a nu am stat la rand".Nah asa e si cu asta acum.
Normal ca vrei ca partenerul tau sa fie numai al tau, daca tu gandesti altfel du-te intr-o tara care iti permite.
Hmm.
Nu cred ca s-a nascut fata care sa ma faca sa o iubesc la fel ca in prima zi, pana la sfarsitul vietii.
Ar fi multe de spus.
De gasit, o gasesti, in opinia mea am si cunoscut fete care pareau perfecte, dar in timp, perfectiunea lor s-a risipit.
Nu cred ca m-am sincronizat niciodata bine cu o fata, si de aici cred ca au aparut probleme.
Probabil nu am cunoscut persoana perfecta, persoana cu care sa ma sincronizez bine, si de asta poate sunt pesimist.
Problema e taman asta, inainte nu aveai de ales, de-aia si functioneau relatiile monogamie, dar rea aceeasi Marie cu alta palarie:
-familii disfunctionale
-abuzuri domestice
-insatisfacti sexuale
Doar ca tu ca femei nu aveai drept sa te plangi sau sa-ti lasi barbatul ca erai curva, si iti pierdeai copii, in schimb el putea oricand sa o faca si ramanea si cu copii.
Ce s-a schimbat? Nimic, doar ca acum si tu si el puteti divorta la orice ora, din orice motiv fara sa fii numita curva. Noi idealizam perioada inaintasiilor, dar adevarul e ca ei la varsta noastra ar fi dorit sa aiba libertatea aia sa divorteze. In fine vorba lui Ray omul e o specie poligamica.
Adica dupa o anumita perioada de timp, ani deja nu mai simti acea iubire pe care ai simtit-o in primi ani ci atasament, obijnuinta.Nu este vorba de parintii aici ci practic de o persoana straina pe care in timp o integrezi in viata ta.
Este iubire dar nu in acelasi fel.Ci mai diminuata, mai diferita cu cat trec ani.Pentru ca o data cu timpul respectul si recunostinta fata de acel om este mai mare decat acei fluturasi in stomac sau acea buna dispozitie pe care o ai stand 24 de ore bot in bot cu acea persoana.
Si la parintii mei tin, ii respect dar nu pot acum dupa 23 de ani sa am aceias senzatie pe care am avut-o nou nascut fiind sau copil la 3 4 ani cand ma legana mama.
Si tu crezi ca inainte asta era doar pentru a-si bate jos si a controla femeia? Am raspuns femeia era pe pura constiinta monogama, isi alegea ea cel mai bun care o poate aparea si oferi Securitate, in perioade periculoase de razboi, dar treaba e ca o datã cu cresterea populatiei Nu mai era nevoie de aparare fizica, asta era facuta de stat, asa ca sa distrus monogamia a intervenit incet incet feminismul, care a zis "doar barbatul poate fi poligam? O femeie de ce nu?" Plus, plus alte drepturi, cele de abuz au fost doar coaja sa fie un motiv, dar pana la urma se dorea control nici un drept sunt doar minciuni gogonate.
Nu cumva cu cât e mai multa obisnuintã, piere dragostea? Daca petreci zi de zi cu cineva, pana la urma devine o monotonie, dragostea creste din necunoscut, dorul unei persoane si grijile purtate. Nu contând vârsta, poti avea si 80 de ani si 18, tot la fel se întâmpla daca te vezi cu cineva foarte des timp de o perioadã mai indelingatã.
Pai eu ce am zis? Că dragostea nu trebuie confundată cu obișnuința. La un moment dat, ea capătă o alta forma, devine o prietenie sinceră dintre noi oameni. Ma repet, cu cat trece timpul, cu atât devii mai înțelept și percepi altfel lucrurile și poate nu intervine plictiseala . Au fost și sunt cupluri trecute de vârste admirabile care se tin de mana pe strada.
"Dorul unei persoane" - daca e sa luam relațiile la distanta ca exemplu, nici ele nu au un final fericit întotdeauna.
Doi oameni își croiesc și cresc singuri forma lor de dragoste. Contează foarte mult cum o fac pentru ca ea sa fie durabila.
Daca o femeie spune ca are si ea dreptul la viata, sau sa greseasca,, sau sa aiba de-a lungul vietii mai multi parteneri este feminista?
Prietene visezi daca crezi ca femeia era monogama, femeia era si este la fel de poligama ca barbatul, singura dinferenta intre femeia de-acum 2 secole si cea moderna e ca cea din urma se afla in conjunctura sociala de-a-si asuma acest fapt.
Dany_Daniel_1998 întreabă: