Cum sa-i conving pe ai mei sa accepte relatia mea cu prietenul? Mereu sunt certata, jignita in ultimul hal! Mama e mai rea ca tata. Au o mentalitate comunista, detestabila!

Daca au o asemenea mentalitate, nu ii vei putea convinge tu.
Cred ca solutia are fi sa nu le mai spui nimic despre asta. Adica, lasa-i sa inteleaga ca ai lasat-o mai moale cu el si... Insa tu, sa ai rabdare si sa nu renunti la el, pentru ca tu iti faci viata, nimeni altcineva.
Parintii nu tu ti alegi, dar prietenii si persoanele din jurul tau, tu tii alegi si tu ti-i faci.
Sper sa fie bine

Merci, tu mi-ai raspuns si la cealalta intrebare. Eu asa le-am zis, ca n-am nimic cu el dar ei nu ma cred pentru ca "se vede in ochii mei ca tin la el". Vreau sa stie amandoi ca, cu toate ca sunt doar un copil, tin mult la el si ai mei nu inteleg asta, desi se stiu pe ei, se vede clar! I-am auzit vorbind:" Ce ma faceam daca nu ne casatoream, cum ramaneam?" asta a zis mama sau ceva asemanator, si am inteles totul... De acum voi fi cu tupeu, am ales! Pentru ca am fost un copil prea cuminte, si m-au luat de proasta! Ei cred ca-mi pot alege pana si iubitul, nu ii las sa faca asta!

Trebuie sa tii cont si de gandurile lor, pentru ca iti sunt parinti si iti vor doar binele. Discuta cu ei, si pana la urma vor intelege. Organizati o masa in familie unde sa discutati si cheama-l si pe curajosul de iubitu tau, sa vorbeasca cu ai tai, si sa le explice situatia, si ce intentii are. Restul vine de la sine.

Bafta!

Ai foarte mare dreptate, sa stii asta.
E timpul sa devii inteleapta. Trebuie sa fii calma, pasnica, dar in acelasi timp foarte inteleapta, atenta.
Eu cred ca pana la urma vor intelege si nu vor avea incotro, asa ca fii fara grija, bine?

As face asta, are curajul de a vorbi cu ai mei dar tata ar innebuni sa-l vada acolo!

Pai de asta trebuie sa-ti accepti parintii, si sa vorbesti mai des cu ei. Sa te ingrijesti si de situatia lor, si ei vor accepta, pana la urma au o fata si o iubesc, fac totul spre binele ei. Voi trebuie sa le aratati ca puteti avea niste responsabilitati. Poate si varsta e de vina.

Asa spune si iubitul meu ca nu vor accepta niciodata, dar nu vor avea incotro. Adica vor ceda la un moment dat cand isi vor da seama ca nu au ce sa imi faca. O bomba ar fi sa ma dea afara din casa asa cum a zis tata, si sa ma ia prietenul meu acasa la el. Atunci chiar am castiga acest razboi.

Pai chiar varsta e de vina! Dar intre mine si el sunt 5 ani, intre ai mei 8. Tu ai comenta?

Atata timp cat exista sentimente si sinceritate n-am ce sa comentez. Voi stiti situatia cel mai bine.

La fiecare intrebare pusa mai omiti cateva detalii... cum ar fi faptul ca el e major in treaba lui si tu esti inca un copil. Mi se pare perfect normala reactia unor parintii cand vad ca al lor copil de 15 ani umbla cu un barbat in toata firea care are intentii necunoscute.

Stai linistita, nu o sa te dea afara. Astea sunt doar amenintari sa te faca sa renunti.

Imi zice mama: "te tinem din scurt sa nu ajungi curva!" Aha. Deci sa scap ca vaca in lucerna. Ok. Sunt multe de zis, chiar nu am cui sa ma destainui.

Trebuie sa tii cont si de sfaturile lor, sunt parintii tai, ei vor doar sa te protejeze, chiar daca exagereaza de cele mai multe ori. Poate ei nu au incredere in prietenul tau. Si ca sa castigi increderea cuiva dureaza.

Iti multumesc pentru ajutor!

E vorba de acelasi iubit de aici http://www.tpu.ro/......-nimic-in/ care iti crea acele stari de anxietate cu tendinte suicidale?
Nu stiu ce sa zic... poate ca parintii tai au dreptate!

Trebuie sa-ti spun ca stau de doua zile la intrebarile tale si nu stiu ce sa spun.Initial iti dadeam dreptate tie mai ales cand am citit acesta intrebare...http://www.tpu.ro/......a-se/.Care mama are inima sa nu-i povestesca fiicei despre pulbertate, adolcenta, despre transformarile care se produc in corp la acea varsta...A si despre aventurile ei din liceu.Acuma tu ce vrei? Sa-i urmezi exemplu? Oricum atunci erau alte vremuri, cu toate ca nu-i o scuza.
De fapt tu esti suparata ca ai tai nu-ti accepta iubitul? Draga mea, uiti un lucru...tu esti minora, el major.Si oricat de frumos s-ar purta el cu tine si famiia ta parintii tai nu uita acest lucru.
Faptul ca jignesti parintii nu ma face decat sa-i dau lor dreptate.Acest lucru nu se face.
Faptul ca intre ei sunt o diferenta de 8 ani....Probabil cand s-au luat erau majori amandoi.
Cantareste bine ce ai de facut.

Buna
pai tu ai iubit de la 14 ani? cum ai vrea sa reactioneze un parinte? sa te primeasca cu bratele deschise si covor rosu? altfel statea situatia daca erai majora..nimeni n u avea nimic de reprosat, dar la 15 ani cred si eu ca este de reprosat..cum ai vrea sa se comporte mama ta sa nu fie "comunista"? sa te lase sa iti faci de cap? sa nu iti tina cont de nimic? tu te-ai pus o clipa in locul ei? la randul tau, ai sa lasi fetita ta sa aiba relatie de la 13-14 ani? hai sa fim seriosi.
incearca sa gandesti mai mult si analizeaza situatia pe toate partile
vad ca ai intrebari numai de acest gen..nu pot ca mama decat sa ii dau dreptate mamei tale
O seara buna

Trebuie sa intelegi in primul rand,ca a fii parinte este o problema mult mai apasatoare decat ceea ce crezi tu. In alta ordine de idei sa fii parinte de fata este chinuitor in conditiile in care fata are fluturi in stomac,ideal ar fi sa aflii mai intai ce doresc ei de la tine, sa constientizezi ce e mai bine pentru tine, pentru ca indragostita cum esti, ignori uneori lucrurile simple si care te bucura cu adevarat. Tine cont ca ei au avut varsta ta si stiu foarte bine prin ce treci, nu i ignora fii diplomata si cu timpul se vor rezolva