Daca se poate fara jigniri. În urma unei relatii foarte frumoase, eu m-am ales cu un copil. Un copil pe care acum il cresc singura, pentru că între mine și fostul au fost multe probleme care atunci cand aveam nevoie cel mai mare unul de altul ne-am despărțit. Am născut, el a plecat în străinătate unde obișnuiește să muncească an de an. In primul an după naștere noi țineam legătură ca niste "prieteni" pentru copil. Se interesa de el, mă întreba de el tot timpul, îmi cerea poze cu el zilnic. Apoi în vară a venit acasa, a venit pe la mine sa vada copilul, l-am primit...cu greu, pentru că eu îl iubesc și în ziua de azi si ma doare că nu mai e al meu si pe langa asta băiețelul pe care îl avem seamănă leit lui, mă doare sufletul că sunt în situația asta, la care nu m-aș fi gândit. El părea uneori ca vrea sa ne împăcăm, părea că se uita la mine așa cum se uita la începutul relației noastre, părea că iar ne îndrăgostim unul de altul.Imi dădea mesaje că se simte singur si că bea mereu pentru că el stie mai bine ce e in sufletul lui, eu credeam ca la situația dintre noi se refera. In toamna el trebuia sa plece din nou în străinătate, iar eu am aflat că el nu a plecat de unul singur, ci cu o fată, adică cu "iubita lui". Cand am aflat asta pentru mine nu mai conta nimic, nu mai dormeam, nu mai mâncam, doar grijă de copil aveam si in rest nimic.Nu puteam sa realizez ca el chiar e cu altcineva. El în prezent este tot cu ea si urmeaza sa vina acum în vară, dacă mai poate, la cum stau lucrurile cu virusul nu sunt sigură. Eu de atunci de când am aflat că el a plecat cu acea fată am rupt legătura cu el, l-am blocat, copilul din septembrie de când a plecat nu i l-am mai arătat, nu l-am mai sunat, nu i-am mai trimis poze.Si nici el nu a mai sunat sa se intereseze, absolut deloc. Acum vreau si eu sa va ascult parerea. Cum ar trebui să reacționez acum când urmează să vină în țară? Sa il primesc la copil? Sa vorbesc cu el? Să îl las cu copilul si sa ma retrag fără a schimba vreun cuvânt cu el? Credeti-ma că nu stiu, eu una nu vreau să îl mai văd si nici copilul nu vreau să îl mai vada pentru ca a stat atatea luni fara sa se intereseze de copil, cred ca poate sa stea si de acum în colo. Nu pot să îl mai las sa imi atinga copilul, nu vreau să îl văd sau sa vorbesc cu el, mă doare mult ca e cu altcineva si mai bine sa rămână langa respectiva si sa ma lase pe mine sa imi cresc singura copilul... Nu stiu cum să procedez, îl iubesc și mi-e dor de el si vreau sa il fac si eu sa sufere cum o fac eu când îl stiu cu alta, nu vreau să îmi mai vada copilul chiar dacă e si al lui. App eu am 20 de ani, actuala lui are 18 iar el 25 iar copilul nostru are 1 an si jumate

Nu cred ca ar trebui sa ingradesti dreptul lui de a vedea copilul. Trebuie sa treci peste gelozie sau invidie. El incearca sa-si refaca viata. De ce nu incerci si tu? Ai numai 20 ani, foarte tanara si ai timp sa gasesti pe cineva potrivit. Lasa ambitiile astea stupide de a incerca sa-l faci sa sufere. Da, a gresit pentru ca nu a dat nici un semn de mai mult timp si nu a vrut sa se intereseze de copil. Dar daca vine el este totusi tatal natural si ar trebui sa respecti dreptul lui de a reintra in viata copilului. Asa putin cat o face el. Copilul te va intreba peste cativa ani de tata si tu ce ii spui daca l-ai alungat de tot din viata lui? Ii spui ca ai fost egoista si nu te-ai gandit decat cum sa-l ranesti pe tata? Nu te gandesti ca prin asta il ranesti si pe copil? Are dreptul de a fi lanaga tatal lui natural. Chiar daca voi ati mers pe cai separate acel om va fi MEREU tatal copilului, asta nu mai poti schimba. Putem schimba multe numai parintii si rudele nu putem.

Ciao!
El, ca tata are dreptul sa isi vada copilul. Tu, ca mama, ii poti cere sa iti plateasca pensie alimentara. Daca refuza, poti merge in tribunal, iar tribunal, prin decizie judecatoreasca il va forta sa faca asta.
Daca nu il lasi sa isi vada copilul, te poate chema in judecata, ai grija.
Cat priveste viata sentimentala, a ta, viata trebuie sa mearga mai departe. Te-ai despartit de el, te doare, inteleg. Acum ca el e cu alta, poate iti va fi mult mai usor sa iti refaci viata, sa iti cauti un barbat care sa il accepte pe fiul tau, si sa formati o familie.
In rest, pentru mai multe sfaturi, iti sugerez sa mergi la un psiholog.
Mult succes!

Multumesc frumos pentru răspuns. Eu niciodată nu îmi voi reface viața..Nici dacă aș vrea eu. Eu trebuie sa imi cresc copilul, la mine e mai dificil, la el e foarte usor, el e liber, face ce vrea cu cine vrea când vrea, nu stiu dacă mă înțelegi.

Multumesc pentru răspuns...

El este tatăl copilului și are drept să îl vadă.

Eu te inteleg foarte bine. Iti va fi foarte greu sa cresti singura un copil. Si eu am fost crescut doar de mama, si au fost timpuri in care am avut lipsuri. Iti dau un exemplu: copilul va creste. va merge la scoala. Vor fi perioade cand se vor organiza excursii cu scoala. Singura fiind, iti va fi foarte greu, daca nu imposibil sa il lasi si in excursii si sa ii oferi tot comfortul de care are nevoie el la scoala: haine, mancare, rechiizte, materiale de trebuinta la scoala.
Niciodata nu spune niciodata! Fiecare dintre noi are dreptul sa fie fericit! Chiar si tu. Chiar daca barbatul alaturi de care ai putea sa o faci nu e tatal copilului tau. Nu esti nici prima si nici ultima in aceasta faza a vietii.
Si asta e doar un aspect al vietii de mama.
Sper ca m-ai inteles.

Am înțeles perfect. Poate după ce mă voi vindeca si nu voi mai avea răni pe suflet voi privi si eu altfel lucrurile. Acum îmi e greu dar poate vor veni si zile mai bune si pentru mine.

Intr-adevar este o situatia mai specială datorită existentei unui copil. Suporti sau mai putin prezenta lui in preajma ta, un copil va leaga pentru intotdeauna. Inteleg durerea resimtita, insa dragostea cu sila nu se face. Pentru binele tau si al copilului constientizeaza problema, el nu este al tau pentru ca s-a detasat, insa in continuarea va fi tatal copilului tău. Acum, cât este mic, el va dori sa il viziteze, insa, cand va fi mai mare, cel mai probabil o sa-si viziteze copilul tatal. Viata ta nu s-a sfarsit, sunt multe femei in situatia ta, exista o varianta si pentru tine, va trebuii sa ai rabdare. Esti inca foarte tanara, vei gasi pe cineva care sa te aprecieze. Presiunea care intervine in situatia data se concretizeaza pe faptul ca tu trebuie sa te gandesti si sa actionezi pentru binele vostru, deci implicit si pentru binele copilului. Copilul are nevoie de tatal lui biologic.

Eu cred ca el ar trebui sa ajute la cresterea copilului financiar si sa il intereseze de copil, ar trebui sa plateasca pensie alimentara sa ii aduca cadouri de ziua lui etc Nu ar trebui sa ii interzici sa isi vada copilul doar ca ar trebui sa ai o discutie cu el despre cresterea copilului sa contribuie si el cu ceva, e si copilul lui si el ar trebui sa aiba responsabilitati nu doar tu

A recunoscut copilul in acte? Daca nu, nu are nici un drept sa il vada. In locul tau nu i-as da voie pentru ceea ce a facut. Iar daca a recunoscut copilul, cere-i pensie alimentara

Aha, deci se pare că el preferă fete de 17-18 ani...
OK, vrei nu vrei, copilul îl are drept tată pe el. Și are dreptul să-l vadă, indiferent ce sentimente îți provoacă ție prezența lui.
Așadar, dacă vreodată vine și cere să viziteze copilul, trebuie să îi dai voie. Dar pentru că ai menționat că are probleme cu alcoolul, aș recomanda ca pe toată durata vizitei să fie supravegheat de tine sau de către o persoană cunoscută în care ai deplină încredere.
Și nu te opune ideii că e posibil să găsești la un moment dat pe cineva care să te iubească și să te respecte așa cum meriți. Și să fie tată cu adevărat pentru copil, chiar dacă nu e al lui.