de 5 ani am un amant, amandoi suntem casatoriti. Amandoi avem copii, el doi, eu unul. Eu am 40 de ani el 38. Aratam este adevarat amandoi cu 10 ani mai tineri. Relatia a fost foarte infocata, eu fug, el vine mereu dupa mine, eu ma impiedic, si ma face sa ma intorc. A facut multe gesturi frumoase dar si multe de nesimtit, motivand ca este imatur si nu realizeaza de ce ma deranjeaza niste chestii banale. Ne-am cunoscut la job, colegi, eu a trebuit sa las jobul ca sa nu ne compromitem. Presiunea psihica m-a anihilat si am demisionat. Ne-au prins pe rand si sotii, dar tot nu ne-am despartit. Zice ca nu poate fara mine, dar cred ca doar sexual este atasat de mine.In rest nu simt din partea lui grija si caldura cu care m-a obisnuit sotul meu care este usor patern cateodata, dar care nu ma mai atrage absolut deloc ca barbat, ci doar din pdv intellectual, pentru ca avem despre ce discuta. Cu amantul mi-as fi dorit sa am parte macar de putin romantism in relatia aceasta chinuita si obscura, dar nici asta nu exista, a devenit fad si lipsit de sens totul. Inainte era mai pasionant, acum este anost, dar recunosc ca atractia este inca f vie. Insa ma revolta nesimtirea lui de care nu isi da seama. Bineinteles ca nu are niciun gand de viitor cu mine, supranumita si femeia vietii lui, dragostea vietii lui . M-a obosit si m-a uzat relatia dar viata este foarte gri fara el. Iar alt barbat nu mai poate exista in afara lui pentru mine, asta este clar. Sincer am suferit cum nu vreti sa stiti, an dupa an... Urlam de disperare... Nu este usor orice ar spune muierile moraliste. Nu stiu cum sa fac sa ma rup definitiv de el fiindca este clar ca nu ma implineste prin nimic o legatura sexuala. Am cautat ceva ce nu aveam acasa. Si acest lucru nu era sexul. Acum sunt profund nefericita si dezgustata. Insa pana nu demult mi-as fi dat viata pentru un an trait cu el intr-o relatie normala, atat de mult mi-am dorit. Acum trag catre casa din ce in ce mai mult, am fost prea mult timp absenta. Vreun sfat?

Ii spui ca s-a terminat aceasta aventura mai lunga, ca ai realizat ca iti iubesti sotul, ca el te face de fapt fericita si implinita, nu trebuie sa ii dai lui detalii ca de pat in pat nu mai tu satisfacuta acasa, ci din contra. Atata timp cat sotul tau stie, nu ai mai avea teama de vreun santaj. Chiar il poti lua mai tare, ca vei vorbi cu sotia lui depre faptul ca el te tot cauta, desi tu nu faci asta. Si te va mai cauta o vreme, nu mult timp, caci nu cred ca e dornic de certuri acasa, atat timp cat intre voi totul e sexual, ci nu o posibila relatie. Din ceea ce ai povestit nu pare a-si lasa familia pentru tine si nici tu dspusa de asa ceva.

Și de asta dragi prieteni nu este bine să te căsătorești! Cu timpul soțul/soția o să se sature de tine și o să meargă pe la alți după ***. Trist, dar adevărat!

Lasa amantul si intoarce-te la sotul si copilul tau.

Mai rar asa povesti! Da, e si fain si stresant, ca in montagne rousse, stiu.
Daca renunti, poate ai noroc sa gasesti unul si romantic si protector, dar nu va mai fi si atractia aia, cu care nu te prea intalnesti de 2 ori in viata. Sau unul semiromantic si semiatractiv.
Greu de spus ce e mai bine, nu suntem in papucii tai, e adevarat, si stabilitatea caminului e foarte importanta, dar si sex ca lumea ai sa te cam "usuci" si e pacat, plus ca dupa asa sex iti va fi din ce in ce mai greu, cunosc.
Pe de alta parte, si copilul are nevoie de prezenta si afectiunea ta de neinlocuit.
Esti printre putinele mature si interesante de pe aici.
Eu sunt printre putinii seniori care au mai ramas pe aici, ca e pacat de astia mici, cu nazbatiile lor.
Daca vrei, scrie-mi in privat si poate vorbim si la telefon.

Este cel mai dezolant lucru pentru o femeie rasata, frumoasa si fina, care isi cunoaste valoarea fizica si intelectuala, sa cada intr-o romanta fluviu cu un baietas imatur de 38 de ani, speriat de bombe, frecat de o nevasta ofilitwa si rea, plafonat profesional la nivelul unui direcyoras intr-o multinationala. El timorat de superioritatea amantei are accese de orgoliu proletar. El e perfect pentru nevasta lui si ea pentru el. Desi e un barbat frumos a ramas la nivelul de gandire proletara. Ea este chintesenta cuvantului rmuiere, romanizat, nu cu semnificatia sa latina,.Ea, amanta, se ia cu mainile de cap cand realizeaza ca 80 % din cuvintele folosite intr-o discutie sunt neologisme pentru el. Cand a fost primul razboi mondial? Tacere... Ce naiba ne-a putut aduce impreuna si ne-a facut sa cunoaste cea mai pura forma de extaz? 5 ani... Habar n-am. Dar vin acasa si imi provoc sotul la discutii adevarate ca sa nu ma tampesc definitiv. Copilul mi.l iubesc f mult si am mare grija de el. Si nu am ajutoare de niciun fel. Sunt si femeie de femeie, si mama si gospodina. Sunt deseori intrebata daca am facut vreodata ciorba pentru ca nu arat ca o gospodina. Ma umfla rasul. gatesc si fac curat in 2 case, la noi si la parintii batrani. Dar nu.mi pare rau de nimic. Si muncesc 10 ore pe zi intr-o firma f importanta. Sunt completa si mi.am facut mereu datoria fata de toti, fara sa comentez. Doar ca acum nu mai stiu ce simt, ce vreau si daca mai vreau ceva cu omul acesta, lover boyu.

Treaba e mai complexa dar nu e o regula sa se intample asa... Nu suntem tot programati pentru infidelitate, insa a te casatori f tanar este intr.adevar o greseala.ia r in cazul meu si al celui cu care am cazut in pacat chiar a fost dragoste, mai presus de dorinta fizica naturala si descatusata. Blamul social ma lasa rece

Daca nu mai ai idee ce vrei...ia-ti un timp de gandire. In care sa fii tu cu tine, fara cei doi barbati din viata ta! Pune in balanta ce ai acum versus ce ai putea avea daca ai renunta. Si nu ti-ar strica si ceva psihoterapie, pentru a-ti face ordine in minte.

Offtopic. Sotul tau stie ca tu te vezi in continuare cu tipul asta? Pentru ca daca stie si accepta tacit...e cam nasol!

Esti o femeie de nimic! In loc sa-ti reactivezi relatia de acasa, iti inseli barbatul. Si mai aveti si copil. Sincer, daca as fi barbatul tau si as afla, l-as agata pe ala ca pe un porc si stii ce s-ar intampla mai departe!

Online suntem toti asa de perfecti. Spui ca esti frumoasa si desteapta, lucrezi mult si la o firma importanta. Dar ai ajuns la 40 de ani sa nu ai stabilitate emotionala sa zic asa si e chiar trist ( nu zic la misto ). E trist ca acasa sotul tau de fapt e tatal tau si iti cauti barbat in alta parte. Ce e si mai rau ca mai aveti si un copil si mai devreme si mai tarziu o sa inceapa sa vada chestii sa puna intrebari si mai ales sa judece. SUnt totusi curios de ce te-a vazut interesanta Psihosex mai sus. Femei care inseala sunt peste tot, femei care stau cu barbatii lor mai degeaba sunt peste tot. Caractere diferite presupun. Mie mi se pare trist si cam demn de mila. Daca tot esti frumoasa si desteapta si ai bani, poti avea practic orice barbat dar alegi sa stai cu un "barbat" care ai cu cine discuta si sa faci sex cu un prost care te face sa te simti femeie, cred. Trist. Sa nu iei prea mult ca insulta ce am zis mai sus, nu ai avut o intrebarea, tot mai sus mi s-a parut ca o spovedire sa zic asa si ti-am zis ce am gandit. Interesant nu mi s-a parut ce ai zis, doar ciudat si trist.

Buna seara. Ti-am scris o gramada intr-un mesaj si la sfarsit m-am trezit ca nu pot sa ti-l trimit (l-am salvat). Sunt intr-o situatie foarte asemanatoare cu a ta, dar n-am mai vorbit cu nimeni despre asta. As fi foarte recunoscatoare daca ai vrea sa citesti si sa imi dai un sfat oricat ar fi de mic. Daca vrei, te rog mult da-mi un mesaj, nu vreau sa fie public. O seara frumoasa.

Trimiteti felicitari. Atata timp cat sunteti membri juniori nu aveti voie sa trimiteti mesaje dar felicitari puteti. Intra la profilul ei si vezi ca apare "trimite felicitare".

Mda... deși ceea ce ai scris mai sus nu e o întrebare în sensul propriu al cuvântului, o să încerc să bag și eu vreo două fise în discuția asta.
Am trecut și eu oarecum prin asta (și amant, dar și „înșelat"). Până la urmă, totul e din cauză că nu există omul perfect, ideal, care să îmbine în același EU și intelectul, dar și erotismul adecvat partenerului său. Ori e bun la pat, da' prost ca noaptea, ori...
Cineva spunea mai sus că dacă soțul tău știe de relație, nu mai știu ce... Opinia mea este că, dacă știe și totuși acceptă (doar el știe cum, și ce e în sufletul lui) înseamnă că (încă) te iubește enorm și poate nu e timpul pierdut să căutați împreună, stând și analizând faptele / cauzele care te-au făcut să cauți altundeva ceea ce nu mai ai acasă, o soluție pentru a îndrepta lucrurile. Măcar parțial. Cine știe? poate se „trezește" bărbatul din el. Sau poate e mai „open minded" și va accepta o relație de swing... naiba știe. Dar între doi oameni cultivați există cu siguranță metode ca printr-o discuție sinceră, deschisă să se rezolve lucrurile.
În ceea ce-l privește pe „misterX", nu e greu să-i dai ignore. Totul e să te ții de asta, nu să faci ca puștanii care mai scriu pe aici și se roagă să îi învățăm cum să scape de masturbare...

Cum dracu sa dai ignore dupa 5 ani de relatie intensa... E al naibii de greu dar tot contextul ma ajuta, pentru ca a devenit o chestie foarte neplacuta pentru mine, departe de ceea ce mi-as fi dorit. Ma alimentez cu toate aspectele negative si vad cu ochii si cu inima ca nu e ceea ce trebuie deloc. Sper sa am suficienta putere sa ies din noroiul actual. Cat despre sot, este un om minunat dar pentru el chestiile astea nu sunt de discutat, sunt ifose si fite de middle age si este doar fericit ca exist si ma ocup de casa. Swing-ul clar iese din discutie . Insa mister x este dependent de mine, cand simte ca ma pierde innebuneste, insa dupa ce ma aduce inapoi devine iarasi usor nesimtit. Mereu este asa...O sa incerc sa imi vad de viata fara sa ma mai complic, m-am cam saturat de prostia lui.

Eu nu am sa te jignesc pentru ca eu nu jignesc natura umana nici o judec voi scrie ce scriu mereu omul e POLIGAM, monogamia e o minciuna nu vad de ce esti judecata ca isi asculti dorintele si le satisfaci? dorinta sexuala o avem cu toti si isi garantez ca majoritatea relatilor monogame sunt de fapt compromisuri si atat, acum zi-mi ce te-a atras la amantul ala?

De ce spui asa ceva? suntem poligami iar ea tia ascultat dorinta sexuala nu vad de ce sa fie judecata in halul asta, nu devenim asexuali cand iubim pe cineva

Mie mi se pare ca ai facut niste alegeri gresite si din cauza asta simti nevoia sa repeti si sa ne convingi si pe noi si pe tine, ca esti o femeie extraordinara.

In al doilea rand, legaturile se rup usor, daca ai puterea sa o faci. Parerea mea este ca iti lipseste putin coloana vertebrala. Ii stergi numarul de telefon si stergi orice contact ai cu el pe retelele de socializare. Daca te invita undeva, nu te duci. Daca vine sa te vada undeva, refuzi sa il vezi. Toate lucrurile astea depind de tine.

In al treilea rand, scuza-ma ca iti spun, dar o femeie desteapta nu renunta la locul de munca pentru o relatie amoroasa si nici nu se supune la atatea riscuri. Si in niciun caz nu intra intr-o relatie care nu ii ofera nimic bun, decat suferinta. Nu este greu sa iti dai seama de la inceput ca o relatie adultera nu iti va aduce progres in viata. Insa intr-adevar, in momentul in care intri in astfel de relatii, chiar abuzive, din moment ce spui ca barbatul asta nu te trateaza asa cum iti doresti, este greu sa te desprinzi de ele.

Iar in ultimul rand, spui ca iti iubesti sotul profund. Ei bine, mie imi este foarte greu sa cred asta. Pentru ca eu nu imi pot imagina cum l-ai putea insela cinci ani de zile, iar apoi sa vii acasa si sa ai puterea sa il privesti in ochi. Nu spun ca daca iubesti pe cineva, nu se poate sa nu inseli. Uneori, da, sa zicem ca nu ai gandit limpede intr-o noapte si s-a intamplat o chestie, o data la zece ani in anumite circumstante. Prin urmare, nu spun ca nu s-ar putea intampla, dar cand iubesti pe cineva, nu te-ar lasa constiinta sa faci chestia asta in mod repetat.

Dar cand il inseli constant, cinci ani de zile, il minti sau poate nu neaparat, insa il tii in relatia asta, ii distrugi poate chiar si lui sansele sa isi refaca viata cu o alta femeie care il iubeste sau l-ar putea iubi, il tii la cheremul tau atatia ani fara sa iei o decizie si il ranesti constant (pentru ca nu cred ca lui ii place ca tu te culci cu altcineva). Mie mi se pare a bataie de joc. Cand iubesti pe cineva sincer, asa cum spui tu ca iti iubesti sotul, nu poti sa ii faci chestia asta, pentru ca este un gest extrem de egoist. Parerea mea este ca tu ti-ai tinut sotul, drept o convenienta. Stiai ca relatia cu amantul nu este o relatie de durata, asa ca ti-ai pastrat sotul de rezerva pentru a avea la cine sa te intorcim, pentru ca stiai ca TU nu vei gasi pe altcineva cu care sa te intelegi mai bine pe plan intelectual. Asta nu este dragoste.

Prin urmare, fii sincera cu tine. Daca iti iubesti sotul asa cum spui, nu il mai folosi. Fie il lasi sa plece si sa isi refaca viata, cat inca poate, fie te intorci la el. Insa, inainte de toate, vezi ce iti doresti de la viata. Vrei o relatie sexuala, care sa nu fie monotona? Vrei ceva nou? Esti plictisita sexual de sotul tau? Mai poti avea o viata sexuala activa cu sotul tau dupa toata povestea asta? Daca tu nu crezi sincer ca mai poti avea ceea ce ai avut cu sotul tau candva, din ambele puncte de vedere, comunicativ si sexual, atunci lasa-l sa plece. Nu are rost sa stai intr-o relatie de conventienta, in care stii ca mereu iti va lipsi ceva. Iti pierzi si timpul tau si timpul celuilalt. Inclusiv nervii, caci astfel de relatii ajung in astfel de momente, in care cineva cauta altundeva ceva ce nu are in relatia de acasa. Vezi ce iti doresti de la viata si nu te multumi cu jumatati, pentru ca oamenii nu se multumesc niciodata cu adevarat cu jumatati. Vor dori intotdeauna ceva mai mult.

Daca nu stii ce vrei, asa cum a spus si cineva mai sus, mergi undeva singura, o saptamana, doua. De regula, distanta are puterea de a limpezi lucrurile. Iar daca nici asta nu te ajuta, viziteaza un psiholog sau un terapeut.

N-am zis că e ușor. Cu atât mai mult cu cât se pare că ai încercat să porți și o discuție serioasă, dar nu ai găsit înțelegerea necesară. Poate m-am înșelat atunci, în prima fază, când am presupus că te iubește mult. Sau... dacă o face, are un fel deosebit de a o arăta.
Necazul e că libidoul are nevoie și el de satisfacție, iar abandonarea amantului actual nu va rezolva decât o mică parte din problemele tale, dar va crea alta.
Pe de altă parte, nici să „alergi din floare-n floare" nu cred că e o soluție, ca să găsești un compromis optim între lover-boy și partener de discuții după sex. Sau în loc de, uneori. Pffff... chiar că e o situație nașpa.
Baftă!
PS ignoră-l (și) pe „campionul nopții" din R26TM (cum și el ignoră cam 95% din restul userilor de aici).

Cineva spunea ca oamenii nu se maturizeaza niciodata si ca suntem, de fapt, niste copii care mimeaza maturitatea. Acum inteleg ce incerca sa spuna... Poate ar fi timpul sa incepi sa te prefaci si tu ca esti matura si sa incerci sa repari lucrurile pe care le-ai gresit fata de cei carora le datorezi asta. Stiu ca nu am dreptul sa te judec, mai ales ca nu te cunosc, dar cred ca ai gresit fata de oamenii la care tii intr-un mod care pentru multi nu poate fi iertat. Toate rahaturile pe care ti le repeti in legatura cu cat de "buna" esti in relatia cu familia ta sunt vax si cred ca ai inteles pana acum ca iti repeti toate astea in incercarea de a-ti reduce din sentimentul de vina care e deja omniprezent in viata ta. Nu exista scuza pentru ce ai facut tu, asta sa-ti fie foarte clar. Faptele bune nu le sterg cu buretele pe cele rele, vor exista simultan. Doar pentru ca ajuti pe cineva asta nu iti da dreptul sa-l si ranesti, indiferent de lucrurile pe care ti le repeti tu cand pui capul pe perna... Cel mai trist mi se pare ca nu regretele te-au facut sa iti doresti sa iesi din relatia asta ci faptul ca amantul tau nu e suficient de bun pentru tine, cum nici barbatul tau nu e suficient de bun pentru tine, cum nici alti oameni nu sunt suficienti de buni pentru tine. Iar asta vine de la o mama si o sotie care a ales sa dea cu piciorul unei vieti de invidiat, care a tradat, a mintit si a dezamagit. Nu incerc sa te fac sa te simti prost, incerc sa iti spun ca cei din jur te dezamagesc pentru ca tu ai impresia ca esti mult mai buna si oferi mult mai multe decat o faci in realitate. Dupa ce iti inseli sotul, ani la rand, nu prea mai poti sa iti faci o descriere atat de elogioasa cand faptele vorbesc despre caracterul tau mult mai mult decat ar putea sa o faca vreodata cuvintele. E cazul sa te analizezi, sa fii sincera cu tine, sa te ierti si sa inveti sa-i iubesti pe cei din jur pentru ceea ce sunt. Si pe tine la fel, pentru ca in momentul asta, parerea ta fata de tine si ce esti cu adevarat nu prea au nimic in comun. In final te vei rupe si de aceasta relatie, cand vei realiza cat rau le-ai facut celor pe care ii iubesti si cat rau le-ai fi putut face daca lucrurile ar fi mers mai departe.

Daca ti s-a acordat o a doua sansa as zice sa profiti din plin de ea. Si nu mai ai voie la telenovele, asteptarile irealiste in ceea ce priveste viata si relatiile sunt cele care te-au impins sa faci aceasta prostie. Nu exista oameni cu adevarat impliniti si nici relatii ideale, exista doar oameni suficient de inteligenti incat sa inteleaga ca nu le pot avea pe toate si care reusesc sa se multumeasca cu ce au. Nu pune in pericol ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna pentru ceea ce iti doresti acum.

Astazi sunt lupul moralist, ma lafai in ipocrizie!

Cand te intorci din strainatate?

Mda... este un raspuns plin de ratiune, intr-adevar. Da, nu sunt un inger nici pe departe, am gresit constant, dar tot eu am tras cel mai mult de pe urma imaturiatii mele. Insa cei care imi spun ca mi-am tinut sotul ca pe un colac de salvare gresesc, el a vrut sa ramana, eu I-am propus de mai multe ori sa ne separam spunandu-i adevarul despre aceasta poveste. Multumesc, mi-a placut raspunsul chiar daca nu ma aranjeaza

Nu foarte curand. Sper ca niciodata. Eventual in vacante.

De ce anume? Am zis sa nu intreb, dar ma intriga intrebarea ta.

Imi doream sa ma dau la tine si nu stiam daca urmeaza sa irosesc timpul amandorura sau doar pe al tau. Totusi, ca sa si economisesc timp, tin sa mentionez ca parerea ta vizavi de aceasta actiune e irelevanta...

Nu-i lua in seama pe toti anostii si oligofrenii contra infidelitatii, pentru ca fix astia sunt niste ofticati ca nu au si ei cu cine sa insele, deoarece nu se uita nici dreacu la ei.

mai e si teoria absolut imbecila si eronata, cum ca daca iubesti pe cineva nu il inseli.
total gresit!
poti sa iubesti si sa ai si sete de aventura, cauti la altul ce nu are celalat si le imbini.
ai face cea mai mare greseala daca ai spune adevarul si sotului si copiilor tai!
ce nu stiu, nu ii afecteaza.

pana la urma copiii ar suferi cel mai mult daca ar afla, de ce le-ai face rau intentionat?
nimeni nu trebuie sa judece faptul ca inseli.
sotul tau nu-ti ofera ce-ti ofera celalalt, si invers, dar il iubesti ca ai ce sa vorbesti cu el.
nu ai de ce sa renunti la cel care te stimuleaza mental pentru a fi cu celalalt.
pentru ca noi ca oameni asa suntem setati, ne place diversitatea, complexitatea umana, ne place sa gustam din tot ce ne intriga, fara sa ne abtinem.

de ce sa fim criticati pentru ceva ce nu putem controla, ceva ce nu tine de noi?

deci tine pentru tine aventurile, si nu iti face copiii sa sufere, pentru ca pe langa asta, o sa suferi si tu, ca o sa te urasca.

Inteleg. Scurt si la obiect. Apreciez ca nu m-ai luat pe ocolite.

Nici nu mi-ar fi trecut prin minte faptul ca opinia mea ar avea vreun fel de relevanta asupra decizilor tale. Pe cealalta parte, tin sa te contrazic asupra unui lucru. Cred totusi ca opinia mea este relevanta cand vine vorba de ceea ce cred eu ca inseamna timp pierdut. Cel putin pentru mine, caci s-ar putea sa nu cadem de acord. Nu crezi?

De ce mi-as pierde timpul incercand sa aprofundez/sa inteleg opiniile celorlalti din moment ce experienta si inteligenta imi indica cum ca tot timpul eu am dreptate!? Sunt sigur ca in anumite privinte nu vedem lucrurile la fel (desi, fata de cele care conteaza cu adevarat se pare ca suntem pe aceeasi lungime de unda, de unde si atractia mea fata de intelectul tau) motiv pentru care cred ca ar fi indicat sa ne lasam pe mine sa decid pentru amandoi. Mergem la sigur! La aproape sigur! Bine, avem minim 50% sanse sa nu dam gres... Uneori.

Nu mi-am inselat sotul pana in momentul cand s-a produs declicul cu celalalt. 10 ani nici num-as fi gandit sa fac un asemenea pas. M-am casatorit virgina, desi m-am nascut si am trait in buricul capitalei intr-o familie de intelectuali, nicidecum supusi prejudecatilor rurale care conduc catre impunerea unor astfel de restrictii fetelor. Au roit multi barbati in jurul meu pe parcursul anilor dar nu am avut nicio tragere de inima catre vreo aventura. Iar ceea ce am avut eu a fost o relatie lunga, dificila si riscanta ce mi-a adus si bucurie dar multa suferinta pentru ca l-am iubit cu adevarat si cu disperare.Am fost dusa definitiv atata timp si trag de mine sa mai pot recupera ceva. Dar doare sa ti se spuna de catre barbatul adorat ca frumusetea si inteligenta ta sunt un mare handicap care nu te califica pentru oficializarea relatiei, deoarece se va simti dominat si nesigur. Ce dracu isi doresc de fapt barbatii, niste femei ofilite si acre ce nu pot starni vreo panica sau vreo dorinta altuia? Dar nici lor...asa se simt ei safe? Pai atunci de ce naiba sa ma mai supun atayor chinuri si restrictii, regim de viata sanatos, sport si aparitie fresh cand cu o burta tripla, celulita in exces si cearcane negre la ochi esti femeia ideala si de baza, frate.Tot ce am oferit a fost la superlativ dar degeaba. Multumesc mult pentru vorbele misto.

Nici nu iti ceream sa aprofundezi sau sa imi intelegi opinia, avand in vedere ca inca nu mi-o expusesem. Totusi, avem o problema pentru ca din experienta mea se intampla ca eu sa am intotdeauna dreptate.

Banuiesc ca mai devreme ma gandeam ca as fi putut sa decid pentru mine, insa dupa raspunsul tau atat de convingator, cum m-as mai putea opune deciziei tale?

Meh, ai fost indragostita de un beta...ce ai simtit tu a fost o iluzie.
am fost si eu in situatia asta.


ia incearca cu femei, si nu cu oricare...ci cu o alpha ca mine.
eu nu ma voi simti dominata si nesigura cu tine.
o sa te domin cum nu te-a dominat niciun barbat pana acum.

Nu ai cum! Nu ai putut nici macar pentru o secunda. Poate tu crezut ca ai fi putut, dar nu ai fi putut.

In legatura cu experienta ta, nu stiu ce sa spun... O stii pe fetita aceea cu fata de cal careia toata lumea ii spunea ca e frumoasa, ca sa nu-i raneasca sentimentele, si a inceput si ea sa creada ca e frumoasa, intr-un final? Poate cei din jurul tau te protejeaza, zic.

Naiv a de mine. Si eu care credeam ca avusesem o sansa.

Cred ca ma subestimezi aici. Eu nu compar ceea ce spun altii cu experienta. Cand cineva imi spune ca am dreptate, evident acel cineva ar putea sa minta sau nu. Cand eu ma gandesc ca cineva anume este un idiot si preconizez ca va lua o decizie prosteasca, pe care o va regreta curand, iar acel cineva se intampla sa ia o decizie prosteasca pe care o va regreta curand, atunci se intampla ca ipoteza sa imi fie confirmata si sa am dreptate. Iar asta este ceea ce numesc eu experienta.

Iar intre noi fie vorba, uneori nici macar nu ma intereseaza daca mi se spune ca am dreptate datorita faptului ca am dreptate sau datorita sarmului meu extraordinar. Atat timp cat am dreptate.