Buna dragilor, o sa va zic povestioara mea. Am 21 de ani, el 25. Ne-am cunoscut când eram la începutul liceului, când aveam 16 ani. Ne-am îndrăgostit, iar acum avem 5 ani impreuna. După 1 an jumătate ne-am mutat impreuna. Cu bune și cu rele, am trecut prin multe impreuna, care ne-a făcut sa ne iubim și mai mult. Am plecat amândoi de jos, iar acum suntem mândri de micile noastre realizări. Sunt prima lui iubire, ipotetic vorbind, n-a mai iubit in acest fel pana la mine și in ziua de azi, îmi pupa și picioarele și știu, simt ca ma iubește la fel de mult. Eu sunt mereu pusă pe un piedestal de către el, mereu a avut grija de mine și m-a iubit ca pe ochii lui din cap. Sentimentul este reciproc. Într-adevăr începuse sa apăra monotonia la un moment dat, curiozități etc. Ne-am înșelat reciproc. Eu am avut o aventura scurta cu cineva, iar el cu o escorta (s-a întâmplat doar odata, consider ca a fost vorba si de niște influente). Aveam dubii in privința lui, probabil știind ca și eu am greșit și stand cu frica, simteam dar nu a vrut sa recunoască, in cele din urma am ajuns la discuția asta, încât ne-am mărturisit amândoi ca ne-am înșelat. Ne-a durut reciproc, am plâns amândoi foarte mult, a fost un impact destul de mare. Din iubire, am decis sa trecem amândoi peste asta chiar dacă este greu, promițându-ne ca nu se va mai repeta și dând vina pe curiozitate având in vedere ca avem o iubire din copilărie dacă o pot numi așa. Va dați seama ca cea mai grea etapa este de a ne câștiga încrederea și de a ne oferi libertatea reciproca pe care o aveam odata fara a ne trece enșpe mii de frici prin cap. Încercam sa le evitam și sa trăim relația ca pana acum, bazată pe încredere sau ce a mai rămas din ea, urmând a fi recâștigată. Ma iubește ca pe ochii in cap in continuare, mereu am simțit așa și in continuare același lucru, mereu ma pune pe primul loc de multe ori dându-se la o parte pe el, se gândește la o familie, de foarte mult timp, dar așteptăm sa îmi termin eu studiile. Pana atunci muncește pentru amândoi, parca vrând sa ma răsplătească pentru clipele grele pe care le-am tras impreuna de-a lungul anilor. Iar el sta la mine in casa părintească, fara sa plătească absolut nimic. Este reciproc intr-un fel. Ne-am obișnuit așa, pana termin studiile si ma angajez. Și eu îl iubesc in egala măsura, chiar dacă mi-e foarte greu sa trec peste ce am făcut amândoi, frici, gânduri, insecurități. Încerc sa le evit. Noi suntem bine. In pat ne înțelegem la fel de bine, acum avem mai multă grija de viața noastră sexuală, nu o mai neglijăm. Ne înțelegem și ne iubim la fel de bine, mai avem mici certuri care erau și înainte, nu e ceva nou. Dar se mai răscolesc amintiri și trecem prin subiect, ori mai avem momente de suspiciune, frica amândoi, era de așteptat. Cam asta a fost povestioara mea. As vrea sa aud părerile voastre si nu in ultimul rând sa va pun câteva întrebări.
Este cineva de aici care a înșelat si a fost înșelată de partener si a continuat relația? Cum este/a fost?
Avem vreo șansa sa ne fie bine?
O sa treacă oare aceste gânduri? Vom putea uita sau trece peste vreodată? Modalități prin care am putea face asta?

Scuzați greșelile, am trimis textul înainte de al reciti. Mulțumesc pentru eventualele răspunsuri!

Nu am înșelat, și sper că nu am fost înșelat de soție. Am bănuiala că am fost înșelat într-o relație anterioară, și nu am putut trece peste. Sau am trecut inițial, dar m-a măcinat mult gândul, și când am simțit că e pe cale să se întâmple din nou am rupt relația. Dar fusese de la bun început o relație cu năbădăi, nu frumoasă și caldă ca a ta. A durat doar un an, nu 5 ca la voi, și a fost bazată pe interes (eu eram pus pe picioare, job bun, apartament, mașină, iar ea fusese ținută în puf toată viața). Faptul că încă aveți sentimente așa puternice pentru celălalt e extraordinar. 99% din cupluri se destrămau, majoritatea cu ură și referințe la morți, răniți, neam și alte cele. E clar ca voi sunteți suflete pereche, dar chiar și așa probabil că e loc de unele ajustări.
Sfatul meu e să stați odată de vorbă, relaxat, la o bere sau o cafea, și să scrieți fiecare pe o foaie ce vă doriți de la celălalt, ce vă deranjează, cum ar putea celălalt să repare ce vă deranjează cel mai rău, și cum propune fiecare să repare ce e stricat. În felul ăsta nu faceți compromisuri, ci găsiți împreună un numitor comun.
Baftă!

Ăla la 25 de ani este un ratat dacă de 3 ani jumate stă cu tine în casa părinților tăi.

"Eu am avut o aventura scurta cu cineva, iar el cu o escorta ( s-a întâmplat doar odata, consider ca a fost vorba si de niște influente)."
"Ne-a durut reciproc, am plâns amândoi foarte mult, a fost un impact destul de mare."
Te-a durut? Ai plans foarte mult? De ce? Pentru ca ai avut o aventura cu altul? Ceva gen..."eu te-am inselat, dar sa nu cumva sa ma inseli si tu, pentru ca ma va durea si voi plange foarte mult"? Pff!
Ai pus niste intrebari dar iti voi raspunde doar la una dintre ele si va fi doar punctul meu de vedere, pentru ca nu pot sa vorbesc in numele tuturor barbatilor. "O sa treacă oare aceste gânduri?" Eu nu as putea trece niciodata peste asta. Nu pot sa accept cu nici un chip ca in femeia mea sa intre poola altuia. Nu mi se pare nimic mai rau decat asta si m-as desparti de ea fara sa ma uit inapoi.

Este doar mama, cu care se înțelege de minune. Mai avem un an pana ni se finalizează blocul și ne vom muta. Nu ne a deranjat niciodată lucrul asta.

Nu mi se pare etic nici din partea voastră sa faceți același lucru. Sa va tăvăliti cu toate și noi sa va așteptăm acasă cu brațele deschise

Am plâns amândoi pentru ca am realizat ce s-a întâmplat, și pentru ca am aflat unul de altul, lucrul pe care nu îl știam și doare atât de mult, nu ma poți contrazice. Eu am plâns ca am aflat de el și invers. In momentul ala voiam sa o lăsam balta și sa ne despartim, un alt motiv de plâns. Clar este un impact când afli așa ceva după o relație de atâția ani.

Nu există sfaturi universal valabile în astfel de cazuri; suntem cu toții diferiți și reacționăm fiecare în felul său în astfel de cazuri.
Unii vor rumega ideea la infinit, alții vor trece peste, găsind poate chiar "kinky" toate poveștile astea.
Nu avem de unde să știm cum va fi la voi. Teoretic, sună bine ce ai povestit, dar...
Baftă!

Mulțumesc frumos pentru răspuns!

"Am plâns amândoi pentru ca am realizat ce s-a întâmplat, și pentru ca am aflat unul de altul, lucrul pe care nu îl știam și doare atât de mult". Pff! Doar atunci ai realizat ce s-a intamplat? Nu atunci cand te-ai culcat cu altul desi aveai iubit? Te-a durut cand ai aflat ca el s-a dus la o escorta, dar nu te-a durut cand tu te-ai culcat cu altul? Cand te-ai culcat cu celalalt nu ai plans? Vorbesti despre relatia asta a voastra ca despre ceva atat de intens, atat de curat: "Eu sunt mereu pusă pe un piedestal de către el, mereu a avut grija de mine, și m-a iubit ca pe ochii lui din cap. Sentimentul este reciproc."...si totusi ti-ai tras-o cu altul. Iubire adevarata, ce sa zic.
Multe tipe se refera la o asemenea situatie spunand ca a fost o greseala. Serios, greseala? Atunci cand inseli pe cineva nu e o greseala, cand te culci cu altul, e un proces de durata, care necesita premeditare, planificare. Greseala e atunci cand ai scapat prea multa sare in ciorba sau cand la un exercitiu la algebra, ai pus minus in loc de plus.

Sper să aveți amândoi puterea, voința și înțelepciunea să treceți peste cu un zâmbet, nu cu încrâncenare.

Depinde doar de voi doi, cat de mult va iubiti, va respectati si sunteti loiali unul celuilalt.
O relatie fericita si de lunga durata se bazeaza pe dragoste si incredere!