dragilor. Simt nevoia sa va scriu, trec printr-o situatie foarte delicata din punctul meu de vedere. Pana acum 4 zile aveam o relatie de 2 ani jumatate, dar s-a terminat din nefericire. Plang toata ziua, nu stiu ce sa ma fac. As avea nevoie se sfaturi. Dar nu gen: Uita-l, nu merita, pentru ca este clar ca nu il voi uita niciodata.
Am avut o relatie frumoasa, acum un an ne-am despartit dar dupa o luna ne-am impacat iarasi. Am avut parte de cea mai frumoasa vara din viata mea, dar pana intr-o zi cand am devenit dintr-o data indiferenta si nu stiu de ce. Adica nu mai stiam daca il iubesc sau nu, plangeam ca nu stiam ce sa fac, nu voiam sa il ranesc, in fine i-am spus la un moment dat lucrurile astea pentru ca nu am mai suportat. El s-a suparat, dar nu vroia sa ne despartim, nici macar sa luam o pauza, spunea ca nu poate fara mine, ca ma iubeste enorm, ca sunt viata lui. l-am rugat sa ma ajute, sa imi fie alaturi si intr-un final mi-am dat seama ca erau doar niste tampenii in capul meu. O perioada a fost bine, pana cand parintii lui au aflat niste lucruri nu tocmai frumoase despre tata. ( tata nu este cel mai bun om din lume, dar nici cel mai rau, nu era un lucru care sa le faca rau.) Parintii lui nu au fost niciodata de acord cu relatia deoarece il considera prea mic(, acum are 18, a si parintii lui ma cunosc.) Din acel moment, el a inceput sa imi spuna ca nu stie ce are, ca nu stie ce simte pentru mine si asa mai departe. M-a rugat sa il astept, sa las lucrurile sa mearga de la sine. Asa am facut, dar dupa o perioada nu am mai putut, simteam nevoia sa il intreb ce are de gand. Cand il intrebam, ba ii era somn, ba nu raspundea...Si a decis ca este mai bine asa, sa o luam fiecare pe drumul lui deoarece eu voiam prea mult sa ne vedem( bineinteles voiam asta pentru ca il iubesc) iar el nu avea timp, din cauza parintilor, ca nu ajungem nicaieri si chestii. De multe ori m-a intrebat daca vreau sa facem dragoste, voiam dar imi era frica, aveam incredere in el, dar totusi. M-a asteptat, m-a asteptat, si tot nu am putut, ajungeam pana la un punct si ma opream. Urma sa o facem, daca mai eram impreuna. Regret nespus de rau ca nu am facut-o, este o persoana speciala, am vrut sa fie primul barbat din viata mea, bineinteles si ultimul. Ma gandeam la o familie, cu toate ca am 17, dar il iubeam si il iubesc. Ce sa fac acum? Credeti ca mai exista vreo sansa sa ne impacam? Viata face ca in fiecare zi sa ne vedem si asta imi aduce si mai multa suferinta. Cand ne vedem nu prea reactioneaza, ca si cum am fi straini. STiu ca ma iubeste si ca se gandeste la mine, tot timpul s-a comportat frumos cu mine, niciodata nu a indraznit sa ridice tonul la mine, sau sa ridice mana, este o persoana destul de calma dar in acelasi timp si geloasa, dar totusi crede ca este mai bine asa. As vrea sa repar lucrurile, dar nu pot, este prea tarziu. ajutati_ma va rog cu un sfat
credeti ca se va intoarce? stiu ca ma iubeste mi_a spus asta stiu asta
ce credeti? multumesc ca ati avut rabdare sa cititi :*

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook