Buna Imi puteti spune si mie niste povesti de dragoste triste care vi s-au intamplat voua? Dar sa fie reale Cea mai faina fundita

Pai o sa-ti povestesc propria mea poveste legata de prima dragoste.



Totul a inceput pe 22 octombrie 2010 cand baiatul pe care-l placeam m-a intrebat daca vreau sa fiu cu el. Fiind prima oara si nestiind ce sa fac i-am spus nu (dar totusi eu vroiam).
Apoi el imi spune ca ma lasa sa ma gandesc, apoi ne-am strans mai multi si am inceput sa ne jucam adevar sau provocare x_x unde am fost provocata sa-l pup pe obraz el insa miscandu-si capul i-am dat un pupic pe buze. apoi dupa inca vreo ora cam asa a venit la mine si m-a luat de gat s-a apropiat si m-a intrebat " Deci, pana la urma vrei sau nu sa fii cu mine?" iar eu tremurand i-am spus ca da!
Apoi a zambit si m-a sarutat.mia oferit primul sarut. Ma luat in brate si vreo jumatate de ora doar in bratele lui am stat. Cand am ajuns acasa nici cheia in usa nu o mia nimeream:-)). Nu am dormit decat 4 ore in acea noapte. A trecut o saptamana si ne-am despartit noi doi eram deja subiectul scolii si eu n-am suportat chestia asta. Imi era bine promisesem ca vom fi prieteni dar nu a fost asa, mi-a trimis un mesaj care m-a facut sa plang.sa-mi dea primele mele lacrimi de iubire. M-am asezat jos, in genunchi si am inceput sa plang. Timp de 5 luni am cunoscut o alta latura de a lui. Cu mine se comporta urat si tot ceea ce imi facea parca ma injunghia cu un cutit in inima!

Iar dupa 5 luni.ne-am impacat vorbeam in fiecar seara cate 3-4 ore la telefon.toate astea insa doar pentru o luna, cand am aflat ca el mai era cu inca o fata.atunci mi-am pus mainile-n cap, m-am dus.mi-am luat o lama si m-am taiat Am plans 2 saptamani. eram la pamant.distrusa.ca si cum cineva mi-ar fi luata rasuflarea. Apoi am aflat ca el isi batea joc de fata aia, si ca eu eram fata la care tinea.mi-am pierdut demnitatea si m-am intors la el dar nu mai era nimic la fel. Ne racisem unul de altul.nu mai eram ca la inceput, eu inca nu-l iertasem si imi pierdusem si incredrea in el. Intr-un final am pus capat relatiei care era un chin.eram distrusa. fara el ma simteam ca intr-o inchisoare dar cu el.ma simteam ca in iad

Nu ne-am mai vorbit vreo luna, apoi eu am incercat sa leg o relatie de prietenie cu el.dar culmea nu am putut a vrut sa fim din nou impreuna.iar eu inca il iubeam asa ca am acceptat a fost cum a fost dar se dadea la prietena mea cea mai buna.iar ea nu-l indeparta! M-am despartit de el si am rupt si prietenia cu fata aia. Dupa ceva timp am redevenit prietene, mi-am recapatat BFF dar nu si pe el.

Eram oricum "despartiti dar impreuna" ma saruta de fiecare data iar eu naiva il lasam sa faca ce vrea, apoi iar m-am intors la el.dar atunci chiar nu mai era nimic special.ne-am despartit si de atunci pana azi am ramas prieteni.am uitat pe jumatate tot ce mi-a facut.am iertat dar n-am uitat. El a fost singurul pentru care am plans si doar el.mi-a facut inima zdrente


Asa e viata mea de la 22 octombrie 2010 pana zi!Poate nu e trista, dar cine o sa inteleaga cu adevarat o sa simta macar un sfert din durerea care o simteam eu in acele momente.

Si din cauza asta eu te adaug la prieteni! Deci e cea mai trista si mai draguta in acelasi timp, dar totusi simpla si ciudata poveste! Si mai ales ca e si adevarata :o

OOO ce frumos as spune si eu una dar doar acum incep povestea

Buna

Noi suntem vecini, stam pe aceeasi strada.La inceput nu prea ne suportam,mereu ne certam, uneori chiar ne si injuram, pana intr-o anumita perioada in care s-au mai potolit lucrurile si incepusem sa ne intelegem mai bine.Eu ieseam afara cu prietenii mei si la fel iesea si el afara cu prietenii lui,mai venea pe la mine pe la scara,mai vorbeam si pe mess,si usor usor,fara sa imi dau seama am inceput sa ma indragostesc de el, la inceput nu am importanta am crezut ca este ceva trecator, dar mi-am dat seama ca nu era asa. Zilele treceau si eu ma indragosteam si mai mult de el.Preferasem sa nu spun la nimeni,vroiam sa tin in mine,dar prietenii mi-au citit pe fata ceea ca ascundeam si cand m-au intrebat daca imi place de el,nu am putut nega.Lui nu vroiam sa ii spun,imi trecea prin minte diverse lucruri,daca nu o sa vrea, daca nu ii place de mine etc.
Observasem ca si comportamentul lui era diferit fata de mine, imi dadea de inteles ca ma place dar nici unul din noi nu indraznea sa faca primul pas.Am tot asteptat vreo doua luni si m-am hotarat sa fac eu primul pas si sa ii spun ca imi place de el si daca vrea sa fim impreuna,el binenteles ca a aceptat, eram foarte fericita in acel moment.
Am avut o relatie frumoasa, cu toate ca el era mai mic cu 4 ani decat mine acest lucru nu ne-a impiedicat sa ne iubim si nici sa ascultam de gura lumii.Am fost impreuna 4 luni,totul era bine,cu toate ca era mai mic ca mine am invatat multe de la el,ma sustinea mereu,era langa mine cand aveam nevoie,stia sa ma inveseleasca atunci cand eram trista,nu imi puteam inchipui viata fara el,el era singurul care m-a facut fericita cu adevarat,chiar si pentru timpul acela putin.
Speram saa nu ne despartim niciodata, dar uite ca s-a intamplat, in a 2 zi de Craciun el a pus punct relatiei pe motiv ca nu ne potrivim si ca este mai bine ca fiecare sa o ia pe drumul lui.Am incercat sa vorbesc cu el dar degeaba,nu pot nici acum sa acept faptul ca numai suntem impreunaAu trecut o luna de cand ne-am despartit si eu tot nu am reusit sa trec peste aceasta durere
Stiu ca o sa imi ia ceva timp, poate chiar mai mult pana o sa reusesc sa trec peste aceasta durere si sa merg mai departe, pentru ca el mi-a lasat o rana atat de adanca in suflet si un gol pe care nimeni nu il va ma umple niciodata.

Multumesc! Iti jur ca e adevarata.nu am inventat nimic Lasa-mi te rog un mesaj cu ID`ul tau :-x. Pupici :*

Am trecut si eu prin ceva asemanator.Am lasat baiatul visurilor mele sa treaca pe langa mine...l-am refuzat.Cel putin tu ai avut parte de elOricum mersi