Luna asta faceam 1 an si jumatate cu iubitul meu, credeam ca o sa ramanem impreuna mult timp, deoarece simteam ca ne iubim enorm, intr-un timp nu puteam sta unul fara celalalt, insa de ceva timp a devenit putin mai rece cu mine, ne vedeam o zi da, doua nu, si tot asa. Recent, trei zile nu ne-am vazut, pe mess nu ma mai baga in seama, tot eu ma bagam cu el in seama, nu ma mai suna deloc iar inainte ne sunam in fiecare seara de noapte buna, dimineata cand ne trezeam, si de multe ori in timpul zilei. Acum insa nimic, nu mai imi dadea niciun semn, nu stiam ce se intampla cu el, singurele posibilitati la care m-am gandit au fost ca ori s-a saturat de noi, s-a plictisit, pentru ca relatia asta a fost cea mai lunga care a avut-o, sau o place pe alta fata, la alte posibilitati nu ma gandeam. Am zis ca mai astept vreo 2-3 zile sa vad daca totusi se gandeste sa-mi spuna ceva, insa, in seara asta s-a bagat cu mine in seama pe mess, chiar m-am mirat. El trece anul acesta clasa a12-a, iar eu clasa a11-a. Si acum sa va spun ce a avut. A zis ca a stat zilele astea linistit sa se gandeasca. El vrea sa dea la facultatea de medicina, are bac si admitere, si mi-a zis ca eu vreau mereu sa ne vedem, in fiecare zi (eu zic totusi ca e normal dupa 1 an jumate sa ne vedem in fiecare zi, sa fim apropiati). Mi-a zis ca parintii lui i-a zis sa o lase mai moale cu relatia asta, si sa-si vada de invatat. Deci : ne-am despartit pentru ca el are foarte mult de invatat anul acesta si a zis ca nu putem sa ne vedem zilnic (totusi intelegeam daca nu se putea zilnic) si ca eu o sa vreau sa iesim prin oras, sa mergem prin club, etc. Nu stiu, ma gandesc ca doar sunt o gramada de cupluri in situatia asta, dar nu recurg la despartire, insa el a facut-o, si a facut-o mult prea usor, a renuntat la noi extrem de simplu, de usor, asta ma deranjeaza cel mai tare, ca nu a stiut sa lupte pentru noi, sau poate nu a vrut sa lupte. Ma gandesc totusi daca acesta nu este un motiv, ca sa ne despartim, habar nu am. Si presimt ca mai tarziu se va intoarce la mine, mai ales ca si eu vreau sa merg la Tm la facultate, dar cand se va intoarce, va fi prea tarziu, mult prea tarziu pentru ca eu nu o sa mai vreau sa fiu cu o persoana care nu a stiut sa lupte pentru mine, luptam impreuna pentru noi, il intelegeam, vedeam cum ne descurcam. Dar nici macar nu a inceput scoala, sa vada daca se descurca cu toate lucrurile, si apoi imi zicea sa ne despartim, dar el a ales sa aleaga din prima fara sa incerce. Asta este. Stiu ca o sa sufer enorm, ceva timp, dar sper sa-mi treaca. Astept raspunsuri, va rog...

Eu cred ca tu exagerezi. Ar trebui sa intelegi ca este o perioada in care trebuie sa se concentreze pe invatat. Nu e normal sau obligatoriu sa va vedeti in fiecare zi, ci e normal sa va vedeti atunci cand amandoi va doriti si se poate. Dragostea adevarata nu e egoista, e darnica. Adica tu ar trebui sa-l intelegi si sa-l sustii, asa cum si el va fi obligat sa te inteleaga si sa te sustina in anul urmator. Vei vedea cum este cand intri in ritm de invatat intensiv, cand pana si timpul in care mananci ti se pare timp pierdut din invatat. Imi amintesc cum invatam eu pentru rezidentiat, in perioada in care eram la inceputul relatiei cu actualul meu sot. Ne vedeam pe apucate, iar eu eram mereu nerabdatoare sa ma intorc la paginile mele. El ma intelegea, facea eforturi mari sa ne vedem cand puteam eu stiind ca e o situatie trecatoare si ca tot viitorul meu depinde de acel examen. Asa relatia noastra a supravietuit si acum suntem fericiti imipreuna.

Baiatul ala ii un prost si jumatate. Da' ce crede el, ca este automat, sa poata sa stea 100% din timp cu burta pe carte? Era normal sa o lasati mai usor in timpul asta, cand vorbiti la telefon sa fie mai scurt, sa va intalniti mai rar, dar sa se desparta de tine din pricina asta? Si sincer, ma indoiesc daca sentimentele lui legate de tine sunt iubire. Si sa mai zic inca ceva, dupa ce va intra in facultate cum va fi timpul lui? Cand va incepe fiecare sesiune iti va da papucii si dupa ii va lua inapoi?
Cauta pe cineva care stie cum sa-si imparta timpul cu toate si uita de natafletul asta.
Domnul fie cu tine.

Banuiesc ca ai in jur de 17-18 ani. Eu am 21 de ani si pot sa iti spun ca pe la varsta ta, asa pateam si eu. Probabil sa gandeste si el la viitorul lui, la bac, la facultate. Si poate ca in acelasi timp si-a dat seama ca nu poate face faca unei relatii cu tine, ori nu vrea sa se mai implice.
Mai lasa-i timp, daca va fi sa fie al tau, al tau va fi. Daca nu, incearca sa mai cunosti si alti baieti, lumea nu se rezuma la el!
Toate cele bune!

Daca e incredere, iubirea exista si fara sa te vezi zi de zi sau sa vorbesti ore intregi la telefon. Si totusi... el a renuntat prea usor.

Draga Isa, am citit mai atent cele scrise de tine.Acum vezi si tu cum este cu dragostea, dupa un timp o sa ai parte de iubire adevarata asa cum ti-ai dorit, acum trebuie sa inveti pentru viitorul tau, mai ai timp si pentru marea iubire, incearca pe la 23 ani sa cauti baiatul serios, iar apoi cand termini facultatea ma chemi si pe mine la nunta . Noroc si succes in viata!

Si eu am trecut printr-o situatie asemanatoare, prietenul meu, mai mare fiind ii venise vremea pentru bac si facultate si mi-a spus : " crezi ca ai putea sa rezisti intr-o astfel de relatie" (peste un an urmand sa avem o relatie la distanta). In anul cu bacu l-am vazut doar in week-end si in primul an de facultate la 3 saptamani sau chiar o luna. Crezi ca ai rezista unui regim asemanator? Adica daca-l iubesti cu adevarat nu ma indoiesc ca ai putea face fata. Gandeste. te si apoi suna-l si vorbeste cu el. Nu cred ca a luat decizia aia (bine si ca sa scape de gura parintilor ca sunt asa de cicalitori uneori) fara sa se gandeasca la binele tau numai ca parerile voastre nu coincid din punctul asta de vedere. Daca il iubesti lupta pentru el, arate-i ca relatia voastra merita mai mult. Succes

Sunt de accord cu brigaela

Va multumesc pentru raspunsurile voastre :*. Insa, am aflat adevaratul motiv pentru care ne-am despartit, si mi-a spus chiar un prieten apropiat lui. In timpul cat am fost eu plecata din tara, el a iesit cu altele, eu nici macar nu ma gandeam la asa ceva, deoarece aveam incredere, probabil i-am acordat prea multa, iar acum iasa cu o tipa, el imi zice ca nu e nimic intre ei, si i-am spus pe fata ca nu cred ca e ceva intre ei, dar o tine doar pentru altceva... presupun ca stiti pentru ce. I-am trimis un ultim mesaj, si i-am spus ca regret enorm ca am fost impreuna, regret chiar si clipele frumoase. Acum nu-mi vine sa cred cu ce tip de om am stat, simt ca nu-l mai vreau sa-l vad in viata mea. Imi zicea ca ma iubeste mult-mult de tot, dar de fapt erau doar minciuni, am fost prea naiva, credula, insa din greseli inveti. Oricum, eu cu el nu ma mai impac, chiar daca simt in mine un sentiment, care totusi parca imi spune sa incerc sa ne impacam pentru ca mai tin mult la el si ma doare sa-l vad cu altele, dar nu pot, poate ca sunt egoista, dar nu mai pot avea incredere deloc in el, si in plus daca isi gasea o fata mai frumoasa sau mai buna decat mine, asta nu inteleg. Nu zic ca eu sunt cine stie ce frumusete, dar m-a dezamagit sincer. O gramada de persoane, mi-au zis ca habar nu au ce au gasit la tipa respectiva. Si din cate am auzit de la unele persoane, le-a zis ca ii pare rau ca ne-am despartit si se facea suparat cand vorbea cu ele, joaca doar teatru. Simt ca nu-l mai suport, ca nu-l mai vreau sa-l vad in viata mea, as vrea sa dispara. Toata iubirea pe care i-am purtat-o, simt ca se transforma din ce in ce mai mult in ura...

Sa iti spun ceva, parca sunt mai mult sau mai putin in seituatia ta.si eu sunt cu cineva de 1 an si 2 luni, tinem foarte mult unul la altul intr-adevar intr-o perioada nu puteam trai unul fara celalalt dar stii ce am realizat?:ca iubirea exista si daca nu ne vedem 1 zi si daca nu vorbim de n ori la tel, cat te priveste...pffff a renuntat prea usor.noi am luptat enorm pentru relatia asta parintii mei nu st de acord ai lui iti dai seama ca nu vor fi la infinit pusi in situatia sa ma accete daca ai mei nu il vor si uite ca tot nu a renuntat dar al tau asa de usor? nu merita viata merge mai departe! esti tanara nu ai 40 de ani sa zici ca "daca nu pun mana pe asta, raman nemaritata"Bafta! capul sus! viata merita traita:*

Poate este mai bine asa, nu a fost sa fie.Si nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul.Intr-o zi probabil vei intalni un baiat care te va accepta asa cum esti.