Mai întâi de toate, nu vreau jigniri, pentru că am văzut că aici sunt la modă şi nici nu vreau să se ia cineva de mine pentru cum am acţionat până acum, deoarece fiecare face ce gândeşte, acum pot spune doar că cer o părere şi, poate dacă doriţi, un sfat.

Totul a început prin noiembrie anul trecut, când la un campionat de fotbal a venit şi fratele mai mare al unui coleg de la a 8-a A. Nu m-a interesat persoana lui, nici măcar nu ştiam cum arată sau alte chestii de genul. A doua zi, vine fratele lui, colegul meu de la A şi-mi spune că fratele lui vrea să mă cunoască. I-am dat I.D.-ul meu şi el, băiatul acesta, m-a adăugat în listă. M-a băgat în seamă şi mi-a plăcut cum vorbea - acum îmi dau seama că nu ştie decât să te facă din vorbe. M-a întrebat tot atunci dacă vreau să avem o prietenie şi nu ştiam ce să-i răspund, abia a doua zi după ce am vorbit cu o colegă, m-am hotărât să accept.
El are saptesprezece ani, eu am paisprezece şi sunt o fată mai de modă veche care preferă să nu facă ce fac şi celelalte fete din jurul ei, doar pentru că este la modă. M-am îndrăgostit de el şi încă ţin la el. Totul, în ochii mei, decurgea bine, chiar dacă colegii mei îl vedeau prin alte locuri sărutându-se cu una şi alta.
În tot acest timp nu l-am întâlnit decât de vrei şapte ori, mereu îl sunam eu şi vorbeam cel puţin o jumătate de oră şi cel mult patru ore pe zi. Niciodată nu m-a sunat din propria lui iniţiativă şi niciodată n-a venit să mă vadă, decât prima dată, tot că a vrut el, doar că-i propuneam eu şi-i aminteam că mi-e dor de el.
S-a despărţit de mine într-un mod stupid, nici măcar nu mi-a spus că nu mai suntem împreună, doar n-a mai vorbit cu mine. Am început să-l sun, să-i trimit e-mail-uri şi toate cele, în speranţa că o să dau de el şi că măcar o să putem rămâne amici, însă m-a ignorat. Peste o săptămână aflu că o colegă din clasa mea, care-i nesuferită şi fiţoasă, genul de târfă sentimentală - care nu mai are mult până la a deveni una cu acte în regulă - va fi vizitată, tot în acea zi, de către el şi că i-a propus să fie împreună. Desigur că asta a acceptat şi au fost împreună aproape o lună.
Tot de la ea, pentru că ei îi putea spune de ce ne-am despărţit noi, mie nu-mi putea spune, am aflat motivul. Ultima dată când am vorbit, îl întrebasem la ce fel de filme se uitase cu o seară în urmă cu prietenii, iar el a spus aşa "Aştepta să spun că m-am uitat la filme porno cu prietenii. Ce făceam după? Mă luam cu ei?". Faza e că nu m-am referit deloc la asta, ci la genul filmului, apoi mi-am dat seama că se putea interpreta, însă el mereu lua sensul pe care-l dorea şi care-i punea pe ceilalţi într-o situaţie proastă.
Mda, relaţia celor doi a fost mai înfloritoare, adică pe ea o suna - şi tot de aici am aflat că el are trei telefoane şi eu îl sunasem când nu aveam de pe ce pe fix în Vodafone pe cosmote, venind astfel facturi de nu mai ştiam de capul meu -, pe ea o vizita, adică venea la ea mai des decât venise la mine în două luni.
Ce m-a deranjat cel mai tare a fost că în faţa mea o făcuse în toate felurile, însă, îndrăgostită şi proastă cum am fost, nu mi-am dat seama că el mereu spunea că este frumoasă. De mine n-a spus niciodată asta, doar că nu sunt urâtă.
Tot cu el, am avut şi primul meu sărut şi am ţinut foarte mult la chestia asta, acum, sincer, mă simt ca o stricată. Mai ales că ştiu că n-am însemnat nimic pentru el şi am fost doar o joacă de moment.
Tot după ce nu mai eram împreună au început şi descoperirile, comentariile şi toate cele, să aflu astfel că el, după ce pleca de la mine, vorbea pe drum cu alte două fete. M-am simţit oribil, deoarece în tot acest timp eu am ţinut sincer la el, mereu planificam întâlnirile doar atunci când ştiam că pot sta două ore, poate şi mai mult, cu el.
Acum, după ce n-am mai vorbit cu el atâta timp, nici măcar nu mai ştie ce vârstă am şi a spus că sunt egală cu un zero pentru el.
Tot acum am început să-mi dau seama că n-a făcut nimic pentru mine, ci că mereu o făcea pentru frate-su sau pentru că trebuia să vină pe la cineva, în fine, nu contează. Mi-e foarte greu acum după toate astea, plus că îmi doresc ca măcar să fim amici...
L-am sunat acum câteva zile cu număr ascuns, deoarece ştiu că nu răspundea altfel şi i-am spus ce vreau, m-a făcut nesimtiţită - tot eu sunt nesimtiţă după toate astea-, mi-am cerut scuze pentru ceea ce am greşit, mi-a spus că e imposibil să mai fim amici sau să ţinem legătura şi să nu-l mai sun niciodată, nici nu ştiu dacă mi-a spus vreun salut de rămas bun înainte să-mi închidă, pentru că am fost foarte demoralizată.
Mi-e greu într-un fel, pentru că mereu mă leg de trecut sau chestii ce mă leagă de el. Nu-mi pot da seama de ce nu le pasă niciodată de sentimente şi de ce-şi bat joc cu toţii? Ştia că prefer să se despartă atunci la început, de mine, decât să se despartă mai târziu când deja simţeam ceva pentru el. Ştiu că o să-mi spuneţi că nu există sentimente pentru altcineva la paispreze ani sau o să mă jigniţi, însă ştiu când să mă simt şi când nu. Ştiu şi ce simt, nu spun că este iubire, deoarece este imposibil, însă chiar ţin la el şi-i doresc tot binele din lume.
Nu mi-a păsat până acum din nimic ce mi-a spus mama, de rele sau de bune, despre el, sau că nu-i plăcea mamei de el, m-am luptat cu morile de vânt atâta timp şi să aflu că a fost doar o joacă? Mi-e mult prea greu.
Îmi doresc să revină la mine, însă nu ştiu dacă aş mai avea puterea să-l accept după ce a stat în braţele ăleia. Până la urmă, cum ar trebui să procedez? Să-l dau uitării - lucru care este imposibil şi va trebui să vină de la sine - sau să lupt în continuare pentru el, să sper că se va reîntoarce la mine?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook