Bună,

numele meu este Lili. Îmi pare rău, româna nu este limba mea maternă

Așadar, sunt cosmeticiană și soțul meu este militar și un pic macho. Totul este bine, dar cu jobul și activitățile zilnice, am probleme să petrec timp cu el. Pentru a rezolva asta, am decis să facem un sport împreună. Cu o lună înainte de virus... Cel mai complicat a fost să găsim un sport care să fie potrivit pentru amândoi. Voiam salsa sau un sport de dans (sunt fostă balerină), dar el a refuzat, el voia tenis, dar eu urăsc sporturile cu rachetă... Așa că, în cele din urmă, după ore de căutare și discuții, el mi-a propus judo. La început am refuzat, dar văzând că eram blocați, am zis să încercăm

În cele din urmă, după 5 lecții, ne-am distrat amândoi. Aveam senzația că mă îmbunătățesc și mă simțeam foarte bine practicând. Eram în același club, același antrenament, dar aveam parteneri diferiți pentru partea de "luptă" de la sfârșitul lecției. Clubul s-a închis brusc, așa că, acum câteva zile, el m-a rugat să ne antrenăm acasă. Am folosit o saltea pentru siguranță și am repetat mișcările ca la antrenament. După o oră, m-a provocat la un meci amical, ca la sesiunile normale "dacă îndrăznesc" și că îmi va arăta "cine este șeful, nu e ca la dans"

A fost prima oară când am avut un meci împreună. Ei bine, am practicat baletul ani de zile, dar el mă depășește ca greutate și înălțime, și este fost militar, așa că nu eram prea încrezătoare... hai să încercăm!

Ne-am prins reciproc de kimonouri și ne-am învârtit. Am observat rapid că exercițiile anterioare l-au obosit mai mult decât pe mine. I-am tras mâneca, la stânga, la dreapta, mi-am întins piciorul și am căzut peste el la pământ. S-a zbatut să scape, dar l-am imobilizat și am numărat până la 5 (trebuie să imobilizezi adversarul 5 secunde pentru a câștiga). Fața lui era roșie și, când s-a ridicat, nu știu cine dintre noi a fost mai surprins. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc.

Acum pare foarte concentrat și începem din nou. Eu încă zâmbesc, în timp ce el pare foarte serios. I-am tras din nou de kimono și l-am doborât în același fel. La pământ am reușit să-i blochez brațele în spatele genunchilor mei. Am râs și l-am tachinat puțin, el m-a împins și părea supărat. L-am prins din nou, înfășurându-mi picioarele în jurul capului lui și practic am stat pe gâtul lui, imobilizându-l. A refuzat să cedeze, așa că, deoarece nu putea să se ridice, i-am tras pantalonii în jos și l-am bătut la fund în timp ce râdeam... A strigat să mă opresc. M-am ridicat și am râs tachinându-l și dansând, unde este soldatul dur acum, bătut la fund de o balerină... M-am pregătit pentru a treia rundă, dar a spus că nu mai vrea.

Mai târziu, am încercat să evit un fel de tăcere ciudată care poate apărea uneori. El nu a spus nimic și eu am vorbit singură despre treburile casnice. Se pare că nu mai vrea să facă judo. La început am râs puțin, întrebându-l dacă este pentru că l-am învins, dar mi-a răspuns agresiv că nu, pur și simplu crede că este o pierdere de timp.

Nu i-am vorbit despre asta, dar pare diferit, ca și cum ar fi îngrijorat de ceva, ca și cum ceva s-ar fi rupt. Nu știu. Este rece cu mine, nu mai râde niciodată și pare chiar puțin deprimat.

Nu am vrut să-l rănesc și acum nu știu cum pot să repar lucrurile. Atmosfera este acum complicată.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook