Bună, oameni și oameni.
Am o întrebare și am nevoie de răspunsuri interesante(nu neapărat inteligente):
Cum Dumnezeu să îi spun mamei(de tata o să se poată ocupa ea singură) că băiatul pe care ea îl găsește simpatic, îl iubește, pot să spun, ca pe un fiu, este taman iubitul meu și că nu e vorba doar de o relație de prietenie între noi?
El a dormit de mai multe ori la mine acasă, i-a cunoscut pe ai mei, l-au primit foarte cum-se-cade, însă, mă ține în frâu chestia asta, și vreau să fiu liber.
Păreri? Idei?
P.S.: Orice homofob să se abțină, e greu să nu înjuri/jignești un om în ziua de azi, dar, faceți un mic efort și treceți la altă întrebare. Mulțumesc.

Daca ai tai sunt homofobi, mai bine nu le zici

Țin să cred că ei știu cum stă treaba, adică, nu-s cretini, nu am dus never o fată acasă, doar pe el îl duc periodic, și vorbesc la telefon mult, tot cu el și ei știu asta..doar că, ce așteaptă? Poate să le confirm? Sau să mă schimb? Derutare totală.

Stai putin ca m-ai ametit...
Tu esti homosexual, iar parintii tai nu stiu?
L-ai adus acasa, dar l-ai prezentat ca si...prieten?
Sau asa au inteles ei? Si mama ta se da la el?
E socant pentru parinti sa afle de la ca copilul lor este alfel.
O discutie cu ai tai se impune.
Ceva de genul,,Mama, tata sunt homosexual, iar acel baiat pe care voi l-ati acceptat este iubitul meu ''Stiu ca ma iubiti, si ca ma veti acepta asa cum sunt.Va iubesc, si va respect.''

Deci e o relatie gay sa inteleg. Mai inainte de toate trebuie sa ii spui mamei tale despre orientarea pe care o ai si sa ii explici cum stau efectiv lucrurile in sensul asta pentru ca ulterior sa ii spui ca bunul preiten iti este de fapt partener. Daca este o femeie deschisa la minte va intelege situatia si va va fi alaturi.

Ești gheu? Nu trebuie sa dai neapărat un răspuns inteligent.

Ăăă, scuză-mă, dar dacă nu poți înțelege un text...las-o moartă. Cum spanac ai înțeles că mama se dă la el? Doamne iartă-mă, am fost extrem de explicit.

Cred ca problema reala e tatal tau, barbatii au obiceiul sa fie violenti, homofobi intr-un numar mai mare decat femeile... E complicat. Daca tu crezi ca te ajuta cu ceva sa vorbesti cu mama ta despre asta, ii poti spune, daca tatal tau poate avea o reactie urata atunci nu stiu, depinde cum sunt parintii tai. Adica na, fiecare isi stie parintii, or fi fost subiecte pe la televizor chiar de curand cu initiativa lui Remus Cernea cu altele, trebuie sa fi avut o reactie ceva pe care sa fi observat-o. Gandeste-te bine inainte de a le spune fiindca unii au avut surpriza socanta sa fie dati afara din casa de parinti, mai rar dar se intampla.

Sunt doar curios:
- relația de iubire e reciprocă, sau doar tu simți ceva pentru acel tip?
- e musai să le spui părinților? Adică, mna! pricep, da' de ce fix acum?

Ufff....greu moment! Incearca pentru inceput sa testezi terenul, sa vezi ce parere au ei despre homosexuali. Apoi spune-le ca vrei sa ai o discutie cu ei si incearca sa le explici situatia si sa le spui ca tu ti-ai dori ca ai sa te accepte asa cum esti, ca faptul ca iubesti tot un barbat nu te schimba pe tine ca om. Si pentru inceput spune-le ca esti gay, dar povesteste-le si despre relatie doar daca ei reactioneaza cat de cat ok la prima veste.

In principiu ti-as recomanda sa vorbesti cu amandoi in acelasi timp, dar asta depinde si de relatia pe care o ai cu ei si de cum sti ca reactioneaza la vesti :d

Acum nu te astepta ca ei sa sara in sus de fericire, dar tu pari ok si ma gandesc ca si parintii tai sunt asa. Poate o sa accepte usor ideea...

Bafta

Dacă sunt părinţi inteligenţi, cea mai probabilă reacţie va fi ceva gen "...şi, ce ţi-a luat atât?".

Stai liniştit, Milan, probabil ştiu demult şi sunt ok cu asta.

Odata am fost luat drept o sursa de magie in casa unui prieten, m-au sunat sa imi spuna ca baiatul lor e nebun si de atunci m-am intrebat mereu ce am facut sa ma respinga
la noi am crescut cu un complex de printesa melancolica tinuta intr-un turn care trebuie urgent luata din pat si maritata
mama a inceput sa se pregateasca si spere ca imi voi gasi pe cineva ca mine...
cu tata am vorbit recent. am comentat finalul unui western, a inchis televizorul si apoi linistea aia ciudata vroia sa vorbim despre mine. evident mama a atenuat si i-a povestit tot ceea ce a fost super bine. i-am spus ca sunt prea tanar sa stiu care este orientarea mea si ca oamenii pun prea mult accent pe asta, ca multi se identifica cu ea iar pentru mine este doar o mica parte din ce sunt eu. i-am mai spus, a fost foarte important, ca nu ne alegem sexualitatea ci devenim constienti de ea si am mai specificat ca as putea fi bisexual la care el a spus ca ar trebui sa dau o sansa femeilor. l-am asigurat ca asa am sa fac dar i-am spus ca interesul meu pentru corpul ei vs corpul unui barbat este doar unul artistic si nu unul senzual dar ca asta s-ar putea schimba si ca poate voi intalni o femeie care mi-l va schimba. am vorbit si despre el si nu prea l-am incantat, am spus clar si raspicat ca voi continua sa vorbesc cu el. m-a intrebat daca doar ca prieten, i-am spus convingator nu doar ca prieten. l-am rugat sa accepte asta si a acceptat si mi-a spus ca intotdeauna voi fi sange din sangele sau. la un moment dat am inceput sa vorbim despre ''minunata relatie dintre femeie si barbat''si faza cu copiii, m-a durut si i-am spus ca e prea devreme si ca nu e imposibil sa adopt unul si ca e mai moral sa adopti decat sa faci pentru ca sunt atatia care mor infometati, ceea ce provenind din rabini, un fel de pacat s-ar zice transmis, l-a intristat dar a acceptat ca nu are nimic importriva homosexualitatii mele dar a subliniat cat de greu imi va fi, cum voi fi mai mult ignorat decat acceptat. i-am spus ca societatea nu m-ar putea influenta, si nu incerc sa fiu pesimist in privinta viitorului si ca nu vreau sa sfarsesc mai melancolic de atat dar si cu o familie in care nu imi pot indeplini rolul ca thomas mann ca apoi sa vad ca sunt gay.
sper ca la facultate sa stau mai mult cu prietenul meu, nu ii implic pe parintii mei aici, nu stiu daca mama l-ar da in judecata ca pedofil sau ar fi fericita ca nu este un simplu porc sau un sadic imbracat in piele cred ca ambele...

Ti-am citit primul comentariu pe acest site acum vreo 4 luni si observand delirul scapat de sub control si nesiguranta imi amintesc ca ma gandeam "pare exact genul de om care si-ar frange rectul, daca situatia ar fi prielnica". Si ce sa vezi...

Exista doua tipuri de barbati care isi ciufulesc fecalele. Cei care o fac pentru ca sunt atrasi de barbati si cei care o fac pentru ca sunt nesiguri, mintea lor e vraiste, sechelele sunt la ordinea zilei si reusesc sa-si gaseasca noi complexe in fiecare zi. Ghici ghicitoarea mea, din care categorie faci tu parte?

Da

Om frumos ce eşti!
...intangibil pentru răutăţi gratuite.

E fain că ai tăi sunt până la urmă suficient de deschişi la minte (măcar nu te-au aruncat în stradă, cum fac unii).
Transmite-i mamei tale din partea mea că are un copil minunat (şi pe undeva probabil este şi meritul ei). : )

On my list la fel si tu Draga Noname!

Ce familie faina ai...

Buna!
E destul de dificil sa recunosti asa ceva in fata parintilor, mai ales stiind ca ei astepta altceva de la tine. Insa pana la urma va trebui sa accepte realitatea, si sa se obisnuiasca cu ideea! Chiar daca va fi mai greu la inceput, te iubesc, si asta ii va determina sa accepte preferintele tale.
In cazul in care opun mai multa rezistenta decat ar trebui, puteti incerca si consilierea, ajuta in astfel de situatie, sa se discute situatie intr-un mediu neutru, de fata cu o persoana neutra, care numa ajuta sa inteleaga mai bine situatia!

Daca nu cunosti opinia parintilor tai, ai putea pe departe sa le vorbesti de un caz(asemanator cu al tau) ai citit undeva un articol, ai vazut un film etc. Vezi ce reactie au, cum gandesc, ce gandesc.
Daca nu sunt pregatiti sa afle adevarul, eu i-as mai lasa asa cativa ani, mi-as vedea de viata, job, sa-mi cumlar propria casa etc. Nu le-as zgudui universul daca nu sunt deschisi catre acest subiect.
Cel mai important este ca tu sa fii om cu tine.
Sper ca te-am ajutat cu ceva, tu oricum fa cum simti ca e mai bine pentu toti.

Thanks.
Așa mă gândeam și eu, am deja un job, urmează și „casa", și apoi o să pot să le spun, indiferent de reacții.

Totusi ar fi bine sa fii prudent, nu ai de unde sa stii cat va afecta sau nu strea de sanatate a unuia dintre parintii tai. In general mamele sunt mai aproape de copiii indiferent de situatie. Incearca sa discuti doar cu ea ca sa vedeti cum ii dati vestea tatalui. Barbatii sunt in general mult mai afectati la situatii de acest gen decat femeile. Succes.