Draga Elena,
Te admir pentru curajul pe care il ai, si pentru dorinta ta de a fi libera si independenta.Nu vreau sa te influentez cu nimic. Eu sunt de parere ca esti prea tanara pentru a-ti intemeia o familie. Arthur Schopenhauer zice "Dragostea este viclesugul intrebuintat de natura prin care, natura nu face nimic altceva decat creeare unei fiinte noi.". Odata indeplinit acest obiectiv, protagonisit se vor trezi la realitate. Tot ce simti pentru iubitul tau va disparea, la un moment dat si atunci poate va fi prea tarziu. Intre voi 2 nu este iubire adevarata, iubirea adevarata e altceva. O mama iubitoare isi iarta copilul pentru orice prostie ar face el. O sotie nu e capabila sa isi ierte sotul pentru orice prostie ar face. 2 persoane de sex opus care zic ca se iubesc, ei de fapt nu se iubesc, nici unul nu ar fi capabil sa il ierte pe celalat daca celalat il inseala. Acolo este doar atractie sexuala. Atractia sexuala la nivel neurologic este doar crearea de catre creier a unor lichide chimice care se varsa in sange, facandu-te sa te simti bine. Iubirea si Atractia sexuala sunt 2 lucruri diferite.
Aici zici "l-as lasa pe prietenul meu,dar stiu ca nu pot fara el,il iubesc, rabd pentru el multe, dar nu stiu cat o sa mai pot.va rog,..." stiu ca e greu, trebuie sa ai putin curaj. Nu ai cum sa schimbi un om. Daca el nu vrea sa fiti independenti fata de parintii lui atunci nu va fi prea bine. Sfatul meu e sa incepi sa iti faci o careiera sa fi independenta tu, pentru ca esti tanara. Abia dupa aceea sa te gandesti la familie. Fi soarele in universul tau. Plantentele se rotesc in jurul soarelui, daca soarele dispare dispar si planetele. Dar daca dispar planetele soare ramane. In viata trebuie sa inveti sa fi soarele in universul tau. Oamenii planeta, dependenti de ceva sunt niste oameni nefericiti si slabi. Orice dependenta duce la nefericire . Nu trebuie sa fi depenendenta nu mai de tine, doar pe tine sa te bazezi. Odata ce voi veti fi dependenti de parinti vostri ei vor putea face ce vor cu voi. Daca el nu vrea sa fiti independenti, sunt milioane de barbati fi curajoasa, curajul te ajuta sa nu regreti trecutul.
Sincer mi-au dat lacrimile cititnd raspunsul tau si nu atat pentru ceea ce contine el ci pentru cat adevar graiesti tu,insa te contrazic in ceva,mi-ai spus ca nu il iubesc.e posibil sa nu mai fie ce a fost la inceput,dar ceva tot e si aici ma refer la sentimentele mele pentru el,caci daca nu ar fi nu as sta,nu as rabda,plus ca am trecut cu vederea intr-o cearta de a noastra la care a fost prezent si tatal lui in care mi-a spus"pentru o mie ca tine nu il las pe tata". deci iti dai seama ce am simtit in momentul ala,am vrut sa plec,sa las tot in urma sa o iau de la capat,sa uit,dar odata ajunsi in camera noastra mi-a zis ca nu vrea sa ne despartim, ca ma iubeste, dar chiar aia gandeste.sunt putin sceptica in ceea ce priveste sentimentele lui pentru mine, desi mereu imi spune ca ma iubeste.nu ma consider curajoasa stand aici si suportand toate astea,m-as considera asa in mometul in care as fi in stare sa pun punct si sa imi vad de viata mea fara el, dar nu pot, simt cum imi zboara inima din piept de durere numai la gandul asta.
Buna,eu te inteleg dar tu crezi ca asa usor se face ceva singuri? Eu cred ca inca aveti nevoie de ajutor din partea parintilor lui,tu esti inca la liceu,eu zic sa mai astepti un timp si sa lasi lucrurile asa cum sunt,ca pana la urma important e sa te intelegi cu el,doar ca trebuie sa ii explici prietenului tau,ca nu trebuie sa se bage nimeni in relatia voastra.Tu chiar crezi ca asa usor se construieste ceva? Cat timp va dura pana sa aveti ceva al vostru,facut prin munca voastra? POate ca te-ai grabit cu mutatul,dar nu te judec,e viata ta,eu personal nu m-as muta la prietenul meu mai ales fiind inca la liceu,pentru ca nu e totul roz, parintii asa sunt ei, se baga pentru ca ei considera ca asa e mai bine si eu cred ca puteai sa mai astepti pana sa te muti la el.Adica bun,treaba ta, dar uite, eu sunt cu un baiat de 3 ani,puteam sas ma mut la el demult ca si el a vrut,dar de ce sa fac asta,cand pot fi cu el si fara sa stam impreuna, ca totusi o viata ai, esti tanara si nu trebuie sa te avanti cum ai o relatie cum deja sa te si muti la el si sa mai si suporti pe socrii.Acum asta e,eu zic sa faci cum crezi tu ca e mai bine,faci cum consideri,camdeodata nu ai de ales,sa va faceti voi o casa a voastra fara sprijinul parintilor? Ma indoiesc,tu nici nu ai terminat liceul,hai poate prietenul tau lucreaza,dar cati ani ii trebuie pana sa faca o casa. DAca nu iti place la el, discuta cu el, spune-i ce simti si mutati-va undeva in chirie si gata.
Monyk,stiu,sunt constienta ca nu e totul asa usor cum pare, dar daca am pornit pe drumul asta mi-as dori sa-l continuam noi doi si in plus noi avem la dispozitie apartamentul mamei mele, care este gol
Incearca sa-i spui si lui cu lux de amanunt ce ai scris aici, pe mine unul m-ai intristat intr-o oare care masura, dar prin randurile scrise arati ca-l iubesti... Succes.
Buna,mersi pentru rapiditatea cu care mi-ar raspuns. Aata este cel mai dureros ca atunci cand discut cu el pe tema asta, spune ca mine, insa dupa un timp cand redeschidem subiectul imi spune ca mi-a zis doar sa tac o data
Deci, explica-i. Din moment ce aveti aparatementul mamei voastre ar trebui sa fie mai roz treaba ca trebuie sa platiti doar intretinerea, lumina + alte mici cheltuieli (internet; tv) explica-i si lui asta, oricum inteleg ca esti indragostita de el si nu poti renunta usor la el, in schimb gandeste-te la viitor, asta e un pas pentru care trebuie sa fiti de acord aman2. Daca de acum nu tine cont de ce zici tu, pe viitor ce va face, gandeste-te ca oamenii se schimba in timp, daca nu o sa il intereseze parerea ta ce o sa faci? Mai gandeste-te la situatie, asta e un pas oarecum important in viata ta...
Sincer nu stiu cum sa o mai dau cu el,cum sa ii mai explic asta,au fost foarte multe certuri intre noi cele mai multe din cauza tatalui sau,ca ba nu-i convenea cum faceam una,ba alta si asa mai departe,iar prietenul meu ii dadea dreptate,eu oricand as putea pleca sa stau la apartament,dar asta ar insemna sa ne despartim si sincer nu vreau asta,desi nu mi-e foarte bine aici,fiind in ultimul an de liceu,ma asteapta bacul,in fiecare dupa-masa cand vin "acasa"muzica e la maxim,eu ma pun fac repede mancare,curatenie,apoi as vrea sa ma odihnesc,dar nu se poate, muzica canta in draci si calculatorul e in camera noastra, daca vreau sa opresc muzica sau sa dau mai incet nu se poate ca nu ma lasa"tata socru'".e un adevarat calvar pentru mine asta.ma gandesc ca acusi incepe sesiunea pentru bac, oare o sa pot eu invata? cand am vb la telefon cu prietenul meu si i-am explicat ce se intampla a zis sa merg la bloc daca mai continua asa sa ii las singuri(pe tatal si pe fratele lui)si sa plec daca nu le convine.ma mir ca a zis asta, daca era in tara sigur gandea altfel
Printre randurile astea se vede cat rabzi pentru el. Asta dovedeste ca il iubesti cu adevarat. Uneori viata te pune la incercare. Eu zic sa nu-ti lasi prietenul doar pentru o perioada mai grea! Funda?:*
Sincer,nu pot decat sa te admir pentru cate induri si ce fel de persoana esti si ce caracter ai,sincer nici nu te merita,citesc si nu imi vine sa cred cat de rare sunt fetele ca tine,de la anii tai iti iei viata in maini,pleci de langa parinti,intretii casa, faci de mancare, il iubesti pe prietenul tau pe langa asta faci si scoala si vrei sa si inveti pentru bac.Chiar imi pare rau pentru tine,sincer imi pare rau,incerc sa "vizualizez" cam ce fel de viata duci acum si imi pare f rau, probabil ar fi mai bine sa te muti inapoi cu parintii tai, nu inseamna ca daca te muti inapoi cu ei trebuie sa te desparti de el.Ca baiat cred ca trebuie sa fi mai presus de tatal tau de la o anumita varsta,nu sa fi catelul lui, nu zic ca nu e bine sa asculti si de el, dar nu sa iti lasi viata condusa de el.Nu inteleg de ce e asa, ar trebui sa te inteleaga pe tine si sa faca ce vrei si tu nu ce vrea dezmembratu' ala de tasu.Ai putea sa il sperii putin, spune-i ca nu mai rezisti si ca daca nu se schimba situatia renunti.din cate vad esti o fata f desteapta, gandeste-te cum sa formulezi si de ce sa te folosesti cand o sa ii spui asta. Daca nici atunci nu asculta...renunta,nu te merita.Imi pare ca trebuie sa treci prin astea si sa induri atat si pentru asta iti doresc tot binele din lume si sper sa poti rezolva toate probleme.
El mi-a zis ca daca ma mut inapoi acasa, adica daca plec de aici ma lasa...eu nu vreau sa il pierd, dar nici asa nu mai pot.multe persoane mi-au zis ca tatal sau ar trebui sa-mi multumeasca pentru faptul ca stau aici si ii fac treburile casnice, nu sa ma infrunte la aproape orice.eu nu vreau asta,vreau doar sa ne lase sa ne traim viata,trebuie sa ma gandesc si la mine,voi incerca sa discut cu prietenul meu cand vine acasa,daca nu va fi de acord cu mine nu am decat sa plec si sa il las cu tatal sau,desi e foarte greu,mentionez ca eu am vrut ca dupa plecarea lui in strainatate sa ma intorc acasa la mine,dar mi-a zis sa nu plec,sa raman aici,am ramas fiindca stiu ca nu s-ar descurca cu mancarea,curatenia,mama prietenului meu fiind si ea plecata, nu am putut sa ii las singuri(pe tatal si pe fretele prietenului meu), asta tot de dragul lui.sunt intr-o mare dilema, stiu ca daca lucrurile nu se vor rezolva in favoarea relatiei noastre va trebui sa renunt.
Am vrut de multe ori sa ma mut acolo cu sau fara el,dupa cum am zis casa mea e goala,nu sta nimeni acolo,dar el nu a vrut, a zis sa ramanem aici, am acceptat.cred ca mai astept pana termin scoala sa pot lucra,sa avem venituri,sa fim in stare sa stam doar noi,atunci il voi intreba daca vrea sa se mute doar cu mine,in chirire,egal unde,ca poate nici el nu vrea sa stam in apartamentul mamei desi ea nu este in tara,daca nu vrea ma gandesc foarte serios sa pun punct relatiei si,voi merge la facultate caci daca cu el nu voi putea merge la facultate fiindca aici in oras nu este,si nu ar fi de acord sa plec singura,si in plus as avea eu alte prioritatii, fiind cu el va trebui sa lucrez, sa ne permitem sa stam singuri.offf...greu,greu
Mai bine pui punct relatiei daca alege pe altcineva in loc sa te aleaga pe tine,ce fraier e...te cred ca il iubesti si nu poti, dar o sa gasesti pe cineva care o sa te merite si o sa te iubeasca, nu cum face el.
Cred ca din pacate la asta se va ajunge, desi ma doare enorm..., alta solutie nu vad.Imi face foarte bine sa stau de vorba cu voi si va multumesc pentru ajutorul acordat.mi-as dori ca lucrurile sa ste altfel pentru mine.In zilele ce urmeaza ma voi gandi serios la ceea ce voi face. sper sa nu-mi para rau(desi nu cred ca se va intampla asta),sunt foarte legata emotional de el, dar am invatat ca uneori este nevoie sa-ti calci pe inima si sa gandesti cu capul, nu cu ea.Ma gandeam sa astept sa se intoarca pentru a-i comunica decizia mea finala(inainte de a pleca m-a rugat sa ma gandesc bine la ce voi face, raman aici si ne continuam relatia sau plec si se termina)...nu stiu, poate o dau dintr-o extrema in alta, dar sunt foarte confuza.
Ma bucur ca te-am putut ajuta,poate nu curand,dar intr-o zi o sa gasesti un baiat care chiar te va iubi, va avea grija de tine si va fi tot timpul langa tine indiferent de orice s-ar intampla.Te cred ca iti este greu acum, dar peste ceva timp vei fi fericita si nu vei trai o drama toata viata ta.
Sper din suflet sa fie asa cum zici tu,caci m-am saturat ca atunci cand am nevoie sa ma descarc sa o fac in fata unor straini, desi am pe cineva langa mine, iti multumesc Shenn.
Aveti o poveste complicata trebuie sa discuti cu el sa-i spui exact ce nu-ti place! daca te iubeste la fel cum il iubesti si tu pe el cu siguranta te va intelege. poate n-ai fost la fel de explicita cum ai fost aici! multa bafta si nu te da batuta