Buna seara, scriu aici povestea mea destul de lunga in speranta ca ma puteti ajuta, sunt disperata, sunt impreuna cu iubitul meu de 2 ani, am avut cea mai frumoasa relatie, stabila si cu multa implicare dar totul s-a dus. Primul an am zis ca e de vis, flori zilnic, scrisori, dedicatii, familia lui ma placea f mult si familia mea pe el, am mers impreuna peste tot, sarbatorile le-am facut impreuna, in astia doi ani mai bine de un an l-am dormit impreuna. sunt atasata de el, il iubesc enorm, mi-am construit vise, sperante, m-a sustinut in orice si eu pe el, toti ne invidiau si povestea noastra parea ireala, pana cand usor usor a inceput sa se duca totul, am inceput sa nu ne mai intelegem in momentul in care el a inceput sa se schimbe. In primul an daca nu il sunam cum aveam 10 min libere plangea! plangea din orice, ca ma iubeste ca nu poate fara mine, l-am considerat sensibil eu fiind o fire foarte emotiva si l-am inteles. In iarna aceasta au inceput certurile care s-au agravat pentru ca el a inceput sa minta foarte mult. Initial de la iesitul in club si alte locuri pe ascuns pana la lucruri mai grave, a inceput sa ma jigneasca si sa ma injure foarte tare, din proasta, retardata, handicapata, cretina, tampita si multe altele de care imi e si rusine, nu ma scoate. Atunci au inceput si problemele pentru el pe mai multe planuri, a dat vina pe mine pentru fiecare esec desi l-am ajutat in tot, l-am sustinut si sprijinit, apoi au urmat usoarele violente fizice gen impins, clatinat, trantit( dar a regretat si nu s-a mai repetat indiferent cat de grave au fost discutiile urmatoare). Lacrimile mele pentru el nu valoreaza nimic la telefon, asta e unul din lucrurile care ma socheaza, la telefon isi permite orice nu il recunosc cand e fata in fata cu mine cade in genunchi. Mereu il prind cu tot ce ma minte si parca devine din ce in ce mai rau, da vina pe mine spune ca e din cauza ca il controlez atat, dar o fac pentru ca nu mai am incredere in el si nu face nimic sa recastige ce a pierdut. Recent cea mai dureroasa descoperire au fost vreo 10 conturi pe site-uri diferite in cautare de sex/intalniri unde ori se da drept fratele lui ori el, se recomanda ca si casanova, cuceritor, le ofera bani sa le faca sex oral si multe altele, nu a vrut nici in ultimul ceas sa-mi recunoasca nimic pana nu i-am pus in fata si atunci mi-a explicat nervos ca sunt o "politista" ca nu ma mai suporta ca il controlez atat, ca o face din plictiseala si atat dar pe mine nu ma duce capul sa inteleg. Pe mine ma minte ca doarme ca e obosit si de fapt el vorbeste toata noaptea cu aceste individe, mai nou isi face diverse conturi si vorbeste cu femei din alte tari si fac schimb de poze dezbracati, groaznic, sunt distrusa..parintii lui ma acuzau pe mine ca e obosit din cauza mea, ca e mereu cu telefonul si nu intelegeam de ce. Problema e ca am descoperit ca facea asta din primul an in care m-a cunoscut dar purta cateva discutii la anumite intervale de timp mai lungi, ziua era cel mai minunat om si noaptea facea acest lucru, timp de 2 ani parca a dus o viata dubla, sunt atat de confuza, imi zice ca ma iubeste dar nu ma mai suporta ca ne certam in continuu si nu vrea sa schimbe nimic, vrea sa ma schimb eu, sa il las in pace, sa nu il controlez, sa tac si multe altele. Va rog dati-mi un sfat, e omul cu care m-am iubit 2 ani, caruia i-am daruit 2 dintre cei mai frumosi ani din viata mea, omul langa care am dormit, am visat, nu am cuvinte sa spun ce simt, acum vrea doar sa iasa cu baietii mai des pe motiv ca il relaxeaza iar eu il stresez cu intrebari si explicatii, vrea sa fie mai liber, de fapt nici nu stiu ce mai vrea de la mine, cum il intreb ceva ce nu ii convine ma ignora cu orele. Multi dintre voi o sa-mi spuna sa ma despart de el, uneori gandesc ca asa e cel mai bine doar ca ma simt legata, nu pot sa uit tot, mirosul lui inca este in patul meu si acum port tricoul lui, este peste tot in viata mea si in fiinta mea, nu as putea sa traiesc fara sa stiu daca e bine, daca a mancat, daca are vreo problema, daca ai lui sunt bine ( tin f mult la ei ) si tot asa. Alt lucru care ma doare este ca, mai nou, familia lui are o impresie foarte proasta despre mine, ei nu stiu ca ma cert cu el sa renunte la multe anturaje dubioase si lucruri care il pun in pericol.ei au impresia ca eu sunt nebuna care ii distruge viata. Prieteni nu prea am, el a fost totul pentru mine, nu am cu cine sa discut, sa ies, sa ma distrez. Fiecare minut ma chinuie groaznic, am slabit 8 kg si am ajuns la 50kg la 1.76, imi cade parul, nu mai pot sa dorm...iar el, e la fel de indiferent si pasiv ca intotdeauna. Cand i-am cerut explicatii pentru pozele si conversatiile noi pe care i le-am gasit ieri mi-a zis sec sa il las in pace ca el nu are chef de prostiile mele si acum ma ignora, nu mai rezist, vreau inapoi omul care era, un model de bunatate, intelegere pentru mine..in el am gasit tot ce cautam si m-am gasit pe mine. Ma simt vinovata ca poate l-am sufocat prea mult, dar asa m-a obisnuit el, asa era intre noi, eu l-am lasat pe el sa conduca relatia cum isi dorea tocmai sa nu am anumite asteptari sa fiu dezamagita. Ma simt rau ca poate si eu am tipat la el cand nu trebuia si eu m-am enervat din prostii si ca poate intr-adevar eu l-am facut sa fie asa, la inceput mereu ii spuneam ca e prea perfect sa fie adevarat ca imi e teama sa nu se schimbe, sa ma lase si eu am gresit fata de el desi mereu am incercat sa dau tot ce a fost mai bun din mine..Cand se uita la mine, nu va pot descrie privirea, acum ma vede doar frumoasa si atat, pentru el sunt incredibil de proasta, nu apreciaza nimic si considera ca totul i se cuvine. Sper ca nu o sa va deranjeze lungimea mesajului, simteam nevoia sa ma descarc si scuzati eventualele greseli gramaticale, in situatia in care sunt numai de asta nu mi-a mai pasat.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook