Buna seara, scriu aici povestea mea destul de lunga in speranta ca ma puteti ajuta, sunt disperata, sunt impreuna cu iubitul meu de 2 ani, am avut cea mai frumoasa relatie, stabila si cu multa implicare dar totul s-a dus. Primul an am zis ca e de vis, flori zilnic, scrisori, dedicatii, familia lui ma placea f mult si familia mea pe el, am mers impreuna peste tot, sarbatorile le-am facut impreuna, in astia doi ani mai bine de un an l-am dormit impreuna. sunt atasata de el, il iubesc enorm, mi-am construit vise, sperante, m-a sustinut in orice si eu pe el, toti ne invidiau si povestea noastra parea ireala, pana cand usor usor a inceput sa se duca totul, am inceput sa nu ne mai intelegem in momentul in care el a inceput sa se schimbe. In primul an daca nu il sunam cum aveam 10 min libere plangea! plangea din orice, ca ma iubeste ca nu poate fara mine, l-am considerat sensibil eu fiind o fire foarte emotiva si l-am inteles. In iarna aceasta au inceput certurile care s-au agravat pentru ca el a inceput sa minta foarte mult. Initial de la iesitul in club si alte locuri pe ascuns pana la lucruri mai grave, a inceput sa ma jigneasca si sa ma injure foarte tare, din proasta, retardata, handicapata, cretina, tampita si multe altele de care imi e si rusine, nu ma scoate. Atunci au inceput si problemele pentru el pe mai multe planuri, a dat vina pe mine pentru fiecare esec desi l-am ajutat in tot, l-am sustinut si sprijinit, apoi au urmat usoarele violente fizice gen impins, clatinat, trantit( dar a regretat si nu s-a mai repetat indiferent cat de grave au fost discutiile urmatoare). Lacrimile mele pentru el nu valoreaza nimic la telefon, asta e unul din lucrurile care ma socheaza, la telefon isi permite orice nu il recunosc cand e fata in fata cu mine cade in genunchi. Mereu il prind cu tot ce ma minte si parca devine din ce in ce mai rau, da vina pe mine spune ca e din cauza ca il controlez atat, dar o fac pentru ca nu mai am incredere in el si nu face nimic sa recastige ce a pierdut. Recent cea mai dureroasa descoperire au fost vreo 10 conturi pe site-uri diferite in cautare de sex/intalniri unde ori se da drept fratele lui ori el, se recomanda ca si casanova, cuceritor, le ofera bani sa le faca sex oral si multe altele, nu a vrut nici in ultimul ceas sa-mi recunoasca nimic pana nu i-am pus in fata si atunci mi-a explicat nervos ca sunt o "politista" ca nu ma mai suporta ca il controlez atat, ca o face din plictiseala si atat dar pe mine nu ma duce capul sa inteleg. Pe mine ma minte ca doarme ca e obosit si de fapt el vorbeste toata noaptea cu aceste individe, mai nou isi face diverse conturi si vorbeste cu femei din alte tari si fac schimb de poze dezbracati, groaznic, sunt distrusa..parintii lui ma acuzau pe mine ca e obosit din cauza mea, ca e mereu cu telefonul si nu intelegeam de ce. Problema e ca am descoperit ca facea asta din primul an in care m-a cunoscut dar purta cateva discutii la anumite intervale de timp mai lungi, ziua era cel mai minunat om si noaptea facea acest lucru, timp de 2 ani parca a dus o viata dubla, sunt atat de confuza, imi zice ca ma iubeste dar nu ma mai suporta ca ne certam in continuu si nu vrea sa schimbe nimic, vrea sa ma schimb eu, sa il las in pace, sa nu il controlez, sa tac si multe altele. Va rog dati-mi un sfat, e omul cu care m-am iubit 2 ani, caruia i-am daruit 2 dintre cei mai frumosi ani din viata mea, omul langa care am dormit, am visat, nu am cuvinte sa spun ce simt, acum vrea doar sa iasa cu baietii mai des pe motiv ca il relaxeaza iar eu il stresez cu intrebari si explicatii, vrea sa fie mai liber, de fapt nici nu stiu ce mai vrea de la mine, cum il intreb ceva ce nu ii convine ma ignora cu orele. Multi dintre voi o sa-mi spuna sa ma despart de el, uneori gandesc ca asa e cel mai bine doar ca ma simt legata, nu pot sa uit tot, mirosul lui inca este in patul meu si acum port tricoul lui, este peste tot in viata mea si in fiinta mea, nu as putea sa traiesc fara sa stiu daca e bine, daca a mancat, daca are vreo problema, daca ai lui sunt bine ( tin f mult la ei ) si tot asa. Alt lucru care ma doare este ca, mai nou, familia lui are o impresie foarte proasta despre mine, ei nu stiu ca ma cert cu el sa renunte la multe anturaje dubioase si lucruri care il pun in pericol.ei au impresia ca eu sunt nebuna care ii distruge viata. Prieteni nu prea am, el a fost totul pentru mine, nu am cu cine sa discut, sa ies, sa ma distrez. Fiecare minut ma chinuie groaznic, am slabit 8 kg si am ajuns la 50kg la 1.76, imi cade parul, nu mai pot sa dorm...iar el, e la fel de indiferent si pasiv ca intotdeauna. Cand i-am cerut explicatii pentru pozele si conversatiile noi pe care i le-am gasit ieri mi-a zis sec sa il las in pace ca el nu are chef de prostiile mele si acum ma ignora, nu mai rezist, vreau inapoi omul care era, un model de bunatate, intelegere pentru mine..in el am gasit tot ce cautam si m-am gasit pe mine. Ma simt vinovata ca poate l-am sufocat prea mult, dar asa m-a obisnuit el, asa era intre noi, eu l-am lasat pe el sa conduca relatia cum isi dorea tocmai sa nu am anumite asteptari sa fiu dezamagita. Ma simt rau ca poate si eu am tipat la el cand nu trebuia si eu m-am enervat din prostii si ca poate intr-adevar eu l-am facut sa fie asa, la inceput mereu ii spuneam ca e prea perfect sa fie adevarat ca imi e teama sa nu se schimbe, sa ma lase si eu am gresit fata de el desi mereu am incercat sa dau tot ce a fost mai bun din mine..Cand se uita la mine, nu va pot descrie privirea, acum ma vede doar frumoasa si atat, pentru el sunt incredibil de proasta, nu apreciaza nimic si considera ca totul i se cuvine. Sper ca nu o sa va deranjeze lungimea mesajului, simteam nevoia sa ma descarc si scuzati eventualele greseli gramaticale, in situatia in care sunt numai de asta nu mi-a mai pasat.

Poate ai nevoie sa mergi la un psiholog,treci printr-o perioada neagra a vietii tale si cred ca ai nevoie de un echilibru, aici nimeni nu iti poate spune ce sa faci, e simplu pentru un strain sa zica sa te desparti dar asta nu te va ajuta cu nimic, mergi si discuta cu un psiholog si vei avea cea mai buna consiliere si iti va da o directie in ganduri si fapte, sper sa poti trece cat mai usor peste acest hop din viata ta

Ai pasit cu stangul, crezand ca o relatie e vesnica si daca-i oferi totul unui baiat te va indreptati sa ai si pretentii. Total gresit, accepta ca relatia ta s-a consumat.

Ai dreptate dar oare nu se mai poate salva nimic? din moment ce el spune ca inca ma iubeste..nu mai putem repara nimic?

Nu te mai scuza atat, lungimea da veridicitate povestii. Insa ceva lipseste parca din povestea ta prea esti printesa neprihanita si el balaurul fioros. Si asta dupa un an de rai. Eu zic ca trebuie sa dai un stop si reset la relatie pentru ca el sa fie fortat sa-si reevalueze prioritatile. Oricum o iei va fi dureros fara indoiala!

Daca libertate nu e, nimic nu e. il ucizi cu zile. e evident de ce te uraste.

Nu ai scris nimic despre u ceea ce e si firesc. nu stiu dc dar intuiam continuare mesajului tau dupa primele 2 randuri si la fel nu stiu dc am impresia ca si u ai avut o vina de sa ajuns aici. poate ai fost prea posesiva. dar asta nu e o scuza pentru ce face el si un motiv sa te invinuiesti atat.
eu vad 2 solutii:
1 - accepta ca asta a fost si mergi mai departe, chit ca nici nu vrei sa auzi acum de asa ceva, dar stii "sheet happens",
2 - pune-l un pic pe jar. nu te mai arata asa disperata de situatie si de faptul ca il pierzi. daca continuati asa oricum acolo e ajunge. pentru ce sa continui agonia. ai o discutie cu el si fa propunerea asta. in felul asta vezi si u unde esti cu adevarat. poate e doar "o toana" si reluati relatia sau poate ca intr-adevar nu e doar o toana si atunci. asta e, nu ai pierdut nimic. te bucuri ca ai avut 2 ani frumoi si fericiti, accepti situatia si mergi mai departe
succese

Esti la varsta la care nu trebuie sa crezi toate minciunelele unui baiat, iar aceasta experienta trista ar trebui sa te puna pe ganduri.

Sincer si eu trec cam prin aceiasi situatie si te inteleg perfect. Faptul ca iti spune ca te iubeste nu este suficient atat timp cat el nu dovedeste nimic,si plus ca a facut ce a facut nu prea cred ca te mai iubeste. Este adevarat ca gelozia distruge multe,iar faptul ca ai fost poate putin cam posesiva l-a determinat sa faca ceea ce a facut. Totusi eu cred ca nu asta era cauza, pentru ca daca era asa putea sa poarte o discutie serioasa si normala cu tine(fara jigniri si alte chestii de genul asta) si iti explice ca doreste mai multe libertate si etc. Eu cred pur si simplu ca s-a saturat de aceasta relatie, ca a vazut faptul ca il iubesti si ai dat totul pentru el, iar acum pur si simplu relatia s-a consumat. Si faptul ca timp de doi ani a facut lucrurile astea si a putut sa duca o viata dubla ridica multe semne de intrebare despre el si felul cum e. Cel mai bine este sa pui punct si sa treci mai departe, pentru ca nu merita sa stai langa o asemenea persoana. Crede-ma ca iti spun din propria experienta si asa e cel mai bine.
Si pana la urma urmei stii vorba aia: "Orice sfarsit are un nou inceput."

In primul si in primul rand nu te acuza singura! Nu ai nicio vina pentru felul in care se comporta!
Din cate vad totul e cam pe sfarsite. Un baiat care iti face asta nu te merita.
E normal sa te simti legata de el pentru ca esti foarte obisnuita cu prezenta lui. Insa nu e un capat de lume, desi pare.
Ti-ai pus intrebarea ca daca te-ai desparti de el, atunci el cum ar reactiona? S-ar schimba sau au ramane cu ale lui? Eu as putea paria pe a 2-a varianta.
Astazi am vazut tot pe TPU o persoana care spunea ca s-a despartit dupa 6 ani.
Te inteleg ca esti obisnuita cu el, ca tii la el ca ai multe amintiri legate de el, insa cu ce pret? Nu merita de lupti pentru cineva care nu misca niciun deget sa salveze ceva.
Ai grija de tine in primul rand!

Ai abordat gresit o relatie si ai pierdut doi ani din viata, ni se intampla tuturor. Nu, nu se mai poate face nimic, relatia voastra de azi e cladita doar pe ce a fost o data. Deja relatia nu se mai bazeaza pe iubire, el exista sa te pacaleasca iar tu existi sa-l prinzi cand o face. Nu faceti decat sa va afundati mai adanc, cu fiecare zi. Inteleg ca numai gandul unei despartiri te ingrozeste dar nu ai alta solutie. Din ce ai descris, despartirea va veni oricum, important e cat timp si energie mai esti dispusa sa investesti in aceasta relatie pana se va consuma.

Of, of.
Eu cred ca te-ai inselat in privinta lui inca de la inceput. El nu era nici atunci omul pe care il credeai tu. Chiar tu ai spus ca ducea o viata dubla.
Inteleg ca te-ai atasat enorm de mult de el, dar tu chiar vrei sa o ti tot asa pana la adanci batraneti? Chiar vrei sa continui sa speri ca se va schimba?
Ai trecut cu vederea sau ai acceptat foarte multe, mult prea multe. Ai inceput sa iti pierzi si mandria ta ca persoana, ceea ce e foarte grav.
Dupa mine, nu exista decat o solutie: sa te desparti de el! Altfel vei duce o viata plina de chinuri si frustrari in continuare.
Nu spun ca o sa fie usor, dar sunt convinsa ca o sa fie mult mai bine. Spui ca nu vrei ca cei 2 ani sa se iroseasca, dar crede-ma ca e mult mai bine decat sa irosesti 3, 4, 5 sau o viata, in functie de cat ai de gand sa mai amani despartirea(care e ineviatabila, dupa parerea mea).
Incepe sa cunosti lume, sa reiei legatura cu prietenii tai, sa ceri sprijinul lor si familiei tale. Sunt sigura ca exista destule persoane care te iubesc si or sa iti fie alaturi.
Ar fi foarte bine daca ai merge si la un psiholog.

Ai nevoie de un prieten/prietena cu care sa iti petreci timpu ca poate asa te mai indepartezi de el si poate va si desparti-ti. N-o sa, se schimbe nimic in relatia ta daca ramane-ti impreuna.