Buna seara, scriu aici povestea mea destul de lunga in speranta ca ma puteti ajuta, sunt disperata, sunt impreuna cu iubitul meu de 2 ani jumate, am avut cea mai frumoasa relatie, stabila si cu multa implicare dar totul s-a dus. Primul an jumate am zis ca e de vis, flori zilnic, scrisori, dedicatii, familia lui ma placea f mult si familia mea pe el, am mers impreuna peste tot, sarbatorile le-am facut impreuna, in astia doi ani jumate mai bine de jumate l-am dormit impreuna. sunt atasata de el, il iubesc enorm, mi-am construit vise, sperante, m-a sustinut in orice si eu pe el, pana cand usor usor a inceput sa se duca totul, am inceput sa nu ne mai intelegem in momentul in care el a inceput sa se schimbe. In primul an daca nu il sunam cum aveam 10 min libere plangea! plangea din orice, ca ma iubeste ca nu poate fara mine, l-am considerat sensibil eu fiind o fire foarte emotiva si l-am inteles. In iarna aceasta au inceput certurile care s-au agravat pentru ca el a inceput sa minta foarte mult. Initial de la iesitul in club si alte locuri pe ascuns pana la lucruri mai grave, a inceput sa ma jigneasca si sa ma injure, din proasta, retardata, handicapata, cretina, tampita si multe altele de care imi e si rusine, nu m-a scos. Atunci au inceput si problemele pentru el pe mai multe planuri, a dat vina pe mine pentru fiecare esec desi l-am ajutat in tot, l-am sustinut si sprijinit. e unul din lucrurile care ma socheaza, la telefon isi permite orice nu il recunosc cand e fata in fata cu mine cade in genunchi. Mereu il prind cu tot ce ma minte si parca devine din ce in ce mai rau, da vina pe mine, spune ca e din cauza ca il controlez atat, dar o fac pentru ca nu mai am incredere in el si nu face nimic parca sa recastige ce a pierdut. Recent cea mai dureroasa descoperire au fost vreo 10 conturi pe site-uri diferite in cautare de sex/intalniri, nu a vrut nici in ultimul ceas sa-mi recunoasca nimic pana nu i-am pus in fata si atunci mi-a explicat nervos ca sunt o "politista" ca nu ma mai suporta ca il controlez atat, ca o face din plictiseala si atat dar pe mine nu ma duce capul sa inteleg. Am incercat sa trec peste, e si vina mea il intrebam ce face..si el o lua ca pe "a da raportul", poate l-am stresat, ca imi era drag sa stau cu el. Am depasit oarecum problemele astea dar acum 10 zile ne-am despartit, pentru ca el iesise si ma mintise ca de obicei si eu aflasem si practic el s-a suparat si mi-a zis ca s-a saturat, din senin..in urma cu cateva ore eram " iubirea vietii lui" si apoi nimic. Am avut si o discutie in care mi-a explicat ca fiind prima din viata lui, nu pot sa fiu singura si ii dau dreptate, mi se pare ceva normal acum decat mai incolo, am fost de acord sa ii las libertate atata timp cat respecta anumite reguli, ca aceasta pauza este inevitabila. Dar, nu ma asteptam sa fie asa brusc, s-a despartit de mine ca " o viata are" ( replica amicilor lui ) ca sa o traiasca, ca vrea sa fie singur, ca nu mai vrea relatie cel putin momentan, ca il stresez, ca vrea si cu altele, ma simt ingrozitor, vrea experienta, e dreptul lui si nu il refuz dar sa nu ma arunce la gunoi. De atunci ne-am intalnit acum 4 zile la un majorat, am baut amandoi, am inceput sa discutam, ne-am sarutat, mi-a zis ca ma iubeste si sa il inteleg, sa nu il judec ca are nevoie de asta, ca nu imi promite ca se va intoarce pentru ca nici el nu stie. Am dormit la el in noaptea aia, m-a tinut in brate..etc., mi-a zis ca niciuna nu va fi ca mine, ca ma roaga sa imi pastrez decenta pentru care s-a indragostit de mine si sa nu ma culc cu altii, pozele cu noi inca le avea langa pat si mi-a zis sa nu ma ating de ele, ca mereu vor ramane acolo. A doua zi, surpriza, mi-a zis sa uit ce s-a intamplat intre noi in noaptea aia, ca a fost o greseala si ca valabila ramane doar discutia. Am inteles. Nu m-a cautat niciodata el din proprie initiativa toata perioada asta. Luni seara i-am dat iar mesaj sa ii zic ca sunt ok sa fim amici, ca si eu am cunoscut pe cineva i-am dat o poza, s-a enervat groaznic si mi-a facut o criza de gelozie, s-a calmat doar cand i-am zis ca nu am nicio treaba, apoi m-a mintit ca vineri seara va iesi si el cu alta, singuri, ca sa vad cum s-a simtit el. Stiu ca toata perioada asta vorbeste cu zeci de fete, toata noaptea, nu stiu daca ii iese ceva, uneori chiar imi doresc eu sa incerce o data sa vada ca nu e ceva nemaintalnit si sa vina acasa. Aseara toata noaptea a stat pe fb, postand melodii si lucruri triste de genul mi-e dor de tine ( dar nu au legatura cu mine din cate le-a spus unor prieteni) i-am dat doar un msj si i-am spus ca sper ca e ok si se poate baza oricand pe mine, mi-a raspuns frumos si mi-a zis ca atunci cand va simti nevoia o va face.( adica sa se intoarca ) Va rog da-ti-mi un sfat, e omul cu care m-am iubit 2 ani jumate, caruia i-am daruit 2 dintre cei mai frumosi ani din viata mea, omul langa care am dormit, am visat, nu am cuvinte sa spun ce simt. Multi dintre voi imi vor spune sa ma despart de el, uneori gandesc ca asa e cel mai bine doar ca ma simt legata, nu pot sa uit tot, mirosul lui inca este in patul meu si acum port tricoul lui, este peste tot in viata mea si in fiinta mea, nu as putea sa traiesc fara sa stiu daca e bine, daca a mancat, daca are vreo problema, daca ai lui sunt bine ( tin f mult la ei ) si tot asa. Sunt sigura ca daca la primele probleme de comunicare si parintii mei ar fi fugit..nu s-ar mai fi ales nimic..lucrurile bune, se repara, nu se arunca..eu asa gandesc. Ma simt vinovata ca poate l-am sufocat prea mult, dar asa m-a obisnuit el, asa era intre noi, eu l-am lasat pe el sa conduca relatia cum isi dorea tocmai sa nu am anumite asteptari sa fiu dezamagita. Ma simt rau ca poate si eu am tipat la el cand nu trebuia si eu m-am enervat din prostii si ca poate intr-adevar eu l-am facut sa fie asa, la inceput mereu ii spuneam ca e prea perfect sa fie adevarat ca imi e teama sa nu se schimbe, sa ma lase si eu am gresit fata de el desi mereu am incercat sa dau tot ce a fost mai bun din mine.Marea intrebare este, daca din experienta voastra, se va intoarce. Ma iubeste, sunt sigura, l-am vazut cum tremura si sufera in felul lui si acum il inteleg, e jumatate din mine. Ma completeaza perfect, cu bune cu rele.e "baiatul meu" si il iubesc asa, lucrurile minunate fac ca aceste cateva faze sa nu conteze. Sper ca nu o sa va deranjeze lungimea mesajului, simteam nevoia sa ma descarc si scuzati eventualele greseli gramaticale, in situatia in care sunt numai de asta nu mi-a mai pasat.

Te apreciez ca tiai scris povestea sau sa zic asa lacrimile tale sau suferinta ta omu e prea fraier pentru ca in astia 2 ani jumate nici nu tea cunoscut in adevaratul sens al cuvantului imi pare rau pentu el desi cu il iubesti inca dupa ce ti-a facut asa reiese din povestea ta... sfatul meu uita-l ca nu este de tine daca el acum iti face chestile astea imagineazati ce tiar face daca ai fi nevasta lui in acte si chesti din astea cred ca tear rupe in bataie...nu te lega la cap nu ai de ce incearca sa scapi de el cautati alt inger cu aripi nu ramane cu acest inger cu fata de demon parerea mea

Deci e o poveste interesanta si lunga... Eu zic sa mai vorbesti cu el, sa mai incerci, vreo 2 -3 saptamani, daca nu vezi o schimbare, imi pare rau de tine, dar va trebui sa treci peste.

Succes. Si bafta, sper sa se intoarca la tine... PS : continua sa-l lasi pe el sa conduca relatia, noi baietii suntem mai autoritari...

Eu cred ca se va intoarce o sa-si dea seama ce a pierdut ce nu a pretuit cind avea iar cind a pietdut ce avea shia dat seama ca trebuie sa pretuiasca
nu te descuraja speranta moare ultima ea traieste cel mai mult shtii ar trebui sa-i spui ca il iubesti si vrei sa fii iar cu el sa fie ca inainte dar pastreazati demnitatea nu umbla in genunchi dupa el bafta

Hei...si eu sunt intr-o relatie de doi ani si jumatate si imi imaginez cat de greu ar fi sa treci peste dar. nu cred ca te simti asa bine stiind ca dupa ce a fost cu cateva curve mai iti desparti si tu picioarele, imi pare ca esti destul de naiva.mai ales ca a vorbit in halul ala cu tine, asta nu e ceva peste care trebuie sa treci, asta e ceva serios... din cate inteleg eu, el ar vrea sa aiba libertatea sa fie cu ce curva vrea si tu sa fi de rezerva, dar sa fi fata cuminte numai pentru el.serios? cred ca deja ti-a facut destule, cred ca ai fi prea naiva sa tot accepti

Cand un om iubeste cu toata fiinta lui, oare poate fi atat de coerent si realist, incat sa nu existe urma de naivitate?

Naivitate e atunci cand radeti impreuna, va imaginati chestii, ca si cum totul va fi roz mereu.dar sa accepti lucruri atat de grave ai dreptate, e mai mult decat naivitate...eu nu as accepta...nu e normal sa accepti

Sincer ..nu e vorba de deschis picioarele, fiind prima..asta urma sa se intample, sa-l parasesc pentru ca are nevoie de experienta de viata pe care. oricine a cam avut-o? Macar a avut demnitatea sa fie sincer si sa vrea o pauza..nu sa ma insele pe la spate si sa aflu dupa nu stiu cat timp...rezerva nu sunt, nu a mai acceptat sa ne vedem o data ce a luat decizia asta tocmai ca sa nu cred vreodata ca ar profita.a zis-o in ideea sa nu incerc sa o fac special.

Din nefericire, multe povesti de iubire ce pareau a fi de vis, capata in timp o cu totul alta semnificatie. Din punctul meu de vedere, prietenul tau nu detine suficient de multa maturitate incat sa constientizeze valoare ta si a relatiei voastre. Imi cer scuze ca imi permit sa sustin asta, insa e o opinie personala. Cand esti tanar ai impresia ca poti zbura pe noi campii, oricand si oriunde, gasind imediat leacul de vindecare si de diversificare in momentul in care intervine plafonarea. Mi se pare suspecta schimbarea lui de atitudine, ea avand categoric o explicatie la baza. Sa speram ca la aceasta schimbare nu a contribuit un anturaj nepotrivit care i-a manipulat mintea intr-un fel sau altul. O alta ipoteza ar putea fi, oricat de greu ne-ai fi sa acceptam, cunoasterea unei noi persoane, la care a descoperit altceva, apropo de diversitatea de care vorbeam. Daca sunteti la varsta adolescentei, se explica multe aspecte, dar sigur ca nu se aplica la modul general. Din mesajul tau reiese cu usurinta atasamentul fata de el, aflandu-te in punctul in care, orbita de valul iubirii ce a legat toata povestea voastra, ai fi in masura sa ii accepti orice, insa eu nu cred ca ar fi cea mai buna varianta pentru tine. A trece cu vederea prea mult s-ar putea sa iti aduca suferinta in viitor...

Stiu ca acum vei considera aproape imposibila sustinerea mea, fiind inca legata profund de un om caruia i-ai dedicat iubire si toleranta, insa timpul le vindeca pe toate. In viziunea noastra, despartirea e dureroasa ca un cutit infipt in rana, considerand ca nu vom avea taria necesara sa trecem peste, insa eu cred ca PUTEM! Totul se vindeca in oarecare masura mai devreme sau mai tarziu. Oare a ramane langa un om care a devenit agresiv verbal, care te trateaza cu lipsa de respect, tolerandu-l excesiv, poate fi numita fericire? ..totul pana la demnitatea noastra ce nu trebuie calcata in picioare, viata nu se opreste la nimeni, ci merge optimist inainte. Ar fi multe lucruri de spus

Buna draga mea... ft trist...
mi-au dat lacrimile cand am citit povestea ta :'(
Eu te-as sfatui sa mai astepti vreo 2-3 saptamani, incearca sa faci ordine intre gandurile tale, sa nu decizi brusc pentru ca s-ar putea sa faci o greseala...
imi pare ft rau de tine pentru ca el nu-ti da atata atentie cat ii dai tu lui, tu meriti ceva mai bun ca un golan dinasta care nu te stie aprecia.
Iti doresc multa bafta si putere ca sa poti decide ceea ce este bine pentru tine... te pup

Mie mi se pare foarte ciudata aceasta idee ca "isi doreste experinta"...ok, si? asta inseamna ca noi trebuie sa le cadem la picioare si sa plangem dupa ei in speranta ca vor ramane langa noi? ..si de ce am face asta? Sunt si oameni care s-au iubit si s-au respectat toata viata fara sa mai caute diversitate si noi experiente. Si pana la urma unde e iubirea lui pentru tine? Cred ca esti un om bun si meriti mult mai mult

Sa iei o pauza? sa mai fi cu inca 10 si dupa sa se impace? asta e mizerabil, un om de doi bani si ea ar fi chiar fraiera sa mai accepte... experienta? atunci cand iubest te simti mai bine, nu prin cluburi cu orice curva beata iti pica in brate...ai idei tare bizare, de fapt normale pentru societatea asta mizerabila

Eu unu nu sunt adeptul la ideea ca esti prima insa nu trebuie sa fii si ultima.
cunosc povesti de dragoste de genul asta, care acum au copii si o familie foarte frumoasa.
plus sunt genul care daca incep o relatie pentru cineva care am sentimente, nu pun o data de expirare pe relatie, ci incerc sa o duc cat mai departe mereu.
uneori alti ma intrebau, frate da ce ai da gand sa te iei cu ea.raspunsul era clar, daca se ajunge pana acolo, da.(nu sa ajuns)
eu unul nu as fi de acord, nu trebuie sa trec teste ca sa vezi daca sunt compatibila sau daca sunt sau nu mai buna decat alta.nu sunt lucru sunt persoana si sunt cea care ti-a fost alaturi la greu pana acum, iar tu vrei sa experimentezi cand sentimentele mele sunt in joc?! nu mersi

Eu sunt de parere ca ar trebui sa ai o discutie si cu parintii lui.Sa le spui ce s-a intamplat si sa-i rogi sa poarte si ei, la randul lor, pe tema aceasta. Daca tu nu poti sa-l schimbi, poate au o sansa parintii.

Draga mea, tu nu faci decat sa te minti singura. Si te inteleg, faci asta pentru ca il iubesti si suferi.
Tot ce putem noi face e sa incercam sa iti deschidem ochii. Nu putem lua o decizie in locul tau.
Incep prin a-ti spune ca nu e deloc normal sa isi doreasca alte experiente, chiar daca ai fost prima in viata lui. Gandeste-te bine, tu ti-ai dori sa fii cu altcineva? Si nu imi spune ca la el e altfel doar pentru ca e barbat! Sa fim seriosi. Atunci cand iubesti cu adevarat pur si simplu NU AI OCHI PENTRU ALTCINEVA. Poti sa ai o ratacire de o noapte, un moment de slabiciune(in niciun caz nu aprob acest gen de comportament!), dar nu incat sa iti pui in pericol relatia asa cum o face el.
Ce e chiar culmea e ca ti-a spus tie sa-ti pastrezi decenta, sa nu te culci cu altii. Dar el, bietul, are nevoie de alte experiente... E incredibil de nesimtit omul asta!
Da, e normal sa lupti pentru o relatie, dar e normal si sa iti poti da seama cand nu mai are rost. E normal sa recunosti limita dincolo de care iti pierzi orice urma de demnitate. Si tu esti foarte aproape de limita asta! Ai fost jignita, mintita, inselata. Nu inteleg ce mai astepti. Mai lipseste doar bataia.
Ai stat 2 ani si jumatate cu el, nu o viata. Ti-ai irosit destul timp cu el, parerea mea, iar pe masura ce trece timpul iti va fi tot mai greu sa te desparti de el.
Trebuie sa realizezi ca poti trai si fara el, ca fericirea ta nu depinde de el. Si in acest sens iti recomand un articol foarte bun. Il gasesti la link-ul : http://www.topexperti.ro/......soana_603.
Capul sus!

Presupun ca aveti amandoi sub 20 de ani. Acum serios, ce pretentii poti avea de la un baiat atat de tanar? Relatiile din adolescenta asa sunt. Ard repede. Sunt intense, patimase, dar si foarte fragile, din cauza imaturitatii partenerilor. Ti-ai trait povestea, lasa-l sa plece, inainte ca totul sa se transforme in ceva extrem de urat.

Apreciez din suflet raspunsurile voastre..si va multumesc pentru intelegere. Nu vreau sa judec, respect si criticile. Nu aveam nevoie sa imi spuneti cat nu merita, sa renunt..pentru ca stiu ce fel de om este si faptul ca varsta ( 19 ani ), anturajul il strica..nu inseamna ca este un om nebun sau rau. Imi doream din parerile voastre personale, cazuri asemanatoare. daca s-au intors. Krakilla, multumesc mult de raspuns, ai dreptate sa nu fie principala mea problema..eu incerc sa ma adun, sa invat, am bacul in 2 luni.dar este atat de greu si parca totul ma copleseste! Tocmai fiind prima, inteleg sa incalce limitele astea pentru ca este doar o faza.el nu este prima mea relatie serioasa.pot sa compar, ceea ce imi reproseaza si el cand il pun la zid. Aveam nevoie de o solutie, sa deschida ochii..sa inteleaga ca a fi cu mine nu inseamna ca il tin intr-o cusca, ca il conditionez sau ca nu se va putea realiza, distra. Il iubesc, imi doresc sa-si traiasca viata si sa nu ii lipseasca nimic, sa fie multumit si fara regrete. De iubit ma iubeste si sufera in felul lui, nu a iesit cu nimeni doar incearca sa isi ocupe timpul. Este convins ca e mai bine asa decat sa existe un moment intr-un club si eu sa sufar poate si mai tare sau sa se intample mai tarziu... Poate suna foarte penibil pentru unii, dar fiecare relatie difera..si daca el are un moment greu in care e dezorientat, influentat si razna doar nu o sa il las, arunc la gunoi..cred ca acum are cea mai mare nevoie de mine...

Iarta si tu.