Buna si sarbatori fericite celor care le au.
Hilar sa vii in sarbatori cu probleme, d astea, nu? Insa chiar simt nevoia sa-mi spuna cineva ceva. Chiar si de rau.
Locuiesc cu iubitul meu de cateva luni, suntem impreuna de 4 ani. Ieri trebuia sa mergem in vizita la niste rude de ale lui, insa eu n-am putut merge pentru ca am racit si aveam febra foarte mare, a stat cu mine dimineata, mi-a dat pastile/facut ceai si asa mai departe apoi a plecat la rudele lui cu scuza ca nu o sa stea mult. Ei bine a stat toata ziua si abia seara a ajuns acasa, cand a ajuns acasa a vrut sa se bage la somn pentru ca era obosit. Eu m-am enervat si am inceput sa-i arunc cuvinte, cum ca e craciunul si ca el nu a stat deloc cu mine( sa nu se inteleaga ca m-am suparat ca a plecat, din contra, e familia lui, m-a deranjat doar ca nu a venit mai devreme sa stea si cu mine). In fine, ne-am certat foarte urat. Atat de urat incat ne-am implicat si parintii. Incat ne-am luat la bataie. Da, stiu ca e vina mea ca am gura mai mare, dar poate pentru ca si bause un pic, ca doar a fost craciunul. Au venit parintii lui sa ne opreasca din cearta, prea multe nu ne-au spus, doar ca noi decidem ce facem si ca ei nu se baga, doar sa stam linistiti si sa vorbim despre asta cu alta ocazie. Dupa plecarea parintilor am inceput amandoi sa plangem, a fost prima oara in 4 ani cand l-am vazut varsand o lacrima. Nu l-am vazut niciodata asa, nici macar la moartea bunicului lui, a inceput sa planga si sa-mi spuna ca el plange acum pentru ca ne vom desparti, ca el asa vrea. Ca toata dragostea din lume pe care mi-o poarta nu mai conteaza. Sa-mi fac bagajele si sa plec ca intre noi totul s-a terminat. N-am plecat insa, era tarziu. Am dormit totusi in camere separate. Spre dimineata s-a simtit rau ( probabil de la alcool ), n-am facut altceva decat sa-l rog sa vina in pat si sa-l trag pe maini. Apoi am plecat la munca amandoi. N-am mai deschis subiectul, decat l-am intrebat daca sa mai vin acasa dupa munca. Nu mi-a raspuns la intrebare. S-a uitat in gol la mine si a plecat.

Aseara cand l-am vazut plangand mi-am dat seama ca reactionez foarte prost la nervii, mi-e rusine. Mi-e rusine de el, imi e rusine de ai lui si inca nu-mi vine sa cred ca l-am vazut plangand ( repet, el mereu era barbatul tare, barbatul indiferent. Ne-am certat de multe ori si mereu spunea sa plec ca nu-i pasa, ca nu-l intereseaza, sa fac ce vreau, mereu radea cand eu eram suparata si acum ma imi zic ca asta e doar o masca. Si pe acest site am scris de multe ori despre faptul ca el e indiferent si rece ca persoana)

Imi e atat de rusine de ai lui, ma gandesc ca o sa-i spuna ca nu are sens sa stea cu mine daca deja am ajuns sa ne certam asa urat si asta nu va face decat sa-i intareasca decizia. Nici nu stiu ce sa fac. Ma gandeam sa plec macar pentru cateva zile la ai mei, chiar daca el nu mi-a mai spus nimic.
O parere, un sfat? Poate ma puteti ajuta. Eu in continuare ma simt foarte rau, sunt cu sanatatea si sufletul la pamant. Nici ce sa le spun alor lui/mei nu stiu.

Daca tii la el si la relatia asta, nu pleca, risti ca totul sa se termine, fiindca nu te vei mai putea intoarce din proprie intiativa si nu stii daca el te va chema inapoi.
Mai bine discuta serios cu el, cere-ti iertare cu sinceritate pentru cuvintele urate si pentru isteriile facute. Spune-i ca te-ai gandit numai la tine si ai uitat ca si pentru el e Craciun si ca si el merita sa se simta bine, explica-i ca ai o problema psihologica care te face sa reactionezi urat si ca vei merge la psiholog ca sa o corectezi (ceea ce trebuie sa faci repejor). Probabil te va ierta daca vede ca regreti cu adevarat si ca esti hotarata sa iei masurile necesare pentru a evita situatii asemanatoare.

Sunteti de parere ca am nevoie de un pshiolog pentru ca m-am simtit singura? Pentru ca mi-am dorit ca iubitul meu sa-mi fie alaturi? Nu m-a deranjat ca s-a simtit bine, m-a deranjat ca nu a venit acasa cand a spus pentru a petrece si timp cu mine. Asta e tot. Chiar l-am incurajat sa plece la rude. A fost dupa parerea mea, un pahar care s-a umplut si l-am golit aseara. Pentru ca nu de multe ori i-am spus ca ma simt singura.
Nu consider ca sunt singura vinovata, poate in cearta de aseara, da. Ca eu am inceput-o. Dar nu pentru tot ce se intampla. Scuze mi-am cerut inca de aseara, de 10000 de ori.

Nu, nu cred ca ai nevoie de un psiholog fiindca te-ai simtit singura si ti-ai dorit ca iubitul tau sa fie alaturi de tine. dar e o problema ca atunci cand a ajuns alaturi de tine, nu ai stiut sa te bucuri de asta siai preferat scandalul (care nu te-a ajutat cu nimic). Chiar tu spui ca reactionezi urat la nervi, ceea ce la o femeie tanara nu este deloc normal. daca acum reactionezi urat la nervi, ce ve face cand vei mai imbatrani, vei avea copii, familie?
Nu te supara, nu te judec, dar tu spui ca ai probleme serioase si ca nu te poti controla si apoi tot tu te superi, ceea ce arata ca nu esti sincera cu tine. daca tu l-ai incurajt sa se duca la rude, ce te-a apucat sa ii faci program? A plecat, e decizia lui cand se intoarce, tu puteai, cand se intorcea sa profiti de timpul ramas si sa faci seara de neuitat. Faptul ca te deranjeaza singuratatea este problema ta, nu a lui, in viata suntem de fapt singuri, normal este sa putem face fata singuratatii si sa nu ii impovaram pe altii cu ea. Dar eu tot nu inteleg de ce cand nu mai erai singura, ci cu el, ai preferat cearta armoniei. Si eu m-am simtit trista si singura cand, din diferite motive, am ramas acasa asteptandu-mi partenerul. dar cand s-a intors, i-am arata ca mi-a lipsit, ca mi-a fost greu fara el, l-am facut sa se simta fericit si norocos ca a revenit la mine.
Sincer, scuzele nu au ce cauta intr-o relatie. Iti ceri scuze cand calci pe cineva pe picior, nu cand isti o cearta. cand isti o cearta, daca regreti, iti recunosti vina, iti ceri iertare (mare diferenta) si spui cum ai de gand sa remediezi situatia. daca paharul atu e plin, atunci de ce nu iti faci bagajele, cum te-a invitat. Paharul plin nu se varsa in capul nimanui, paharul plin inseamna ca imi iau bagajele si imi vad de viata mea, fara tine.

Nu am facut eu programul. El a spus. Cum sa-i fiu alaturi, dormind? Pentru ca el asta voia sa faca.
Am inteles totusi ideea, multumesc de parere

Pai e simplu. El se baga in pat, tu te strecurai in bratele lui, il sarutai dulce, ii spuneai ca il iubesti, ca ti-a fost foarte foarte dor de el, ca te bucuri enorm ca e langa tine, ca miroase superb, ca are pielea dulce si catifelata, ca are cel mai moi si mai minunate buze, ca iti place cand e somnoros, ca te simti norocoasa sa fie in viata ta, ca iti pare tare rau ca nu ai putut merge cu el si ca iti doresti sa recuperati timpul pierdut. Dura 5 minute si ati fi adormit amandoi cu zambetul pe buze, fericiti si simtindu-va indragostiti pana in maduva oaselor. El ar fi simtit ca ti-a lipsit cu adevarat, in modul important si data viitoare ar fi fost mai nerabdator sa se intoarca la tine, pentru a primi acelais tip de tratament. Tu i-ai fi spus ca ai suferit fara el, dar i-ai fi aratat ca nu din egoism, ci din iubire.

Cel mai bine e sa vorbiti, draga mea stai calma daca te iubeste nu va reenunta la tine, vorbeste cu el si vedeti, bafta

Mai fac asta cateodata, doar ca el nu raspunde mereu cu tandrete la gesturile astea si pur si simplu ramane indiferent.
Oricum, sfatul dvs ma va ajuta pe viitor, insa acum cu situatia de fata nu stiu cum sa ma comport, daca o sa-mi zica sa plec cel mai probabil o sa plec, dar daca nu-mi spune nimic si ma lasa asa. Mi-am cerut iertare deja. Stie ca regret. Mi-e frica si de reactia a lor sa-i, i-am sunat personal astazi si tot asa, mi-am cerut iertare. Insa ei mi-au spus la fel, ca ma inteleg si pe mine dar ca nu se baga in relatia noastra. Poate ca lui o sa-i spuna la fel, cu toate ca ei ne vorbeau despre casnicie si ce va fi in viitor, noi inca nu ne-am decis asupra faptului ca ne luam.Mi-e tare frica si simt un gol imens in suflet. Multumesc din suflet pentru cuvinte, poate cu varsta voi invata si eu mai multe.

Tu văd că ai într-adevăr o problemă (nu doar din povestire, ci și din interacțiunea cu ceilalți respondenți).
Problema ta este că trebuie să ai mereu dreptate. Chiar și atunci când nu ai. Ca în „teorema șefului". Ei bine, din păcate, în viața reală nu e așa. O relație este formată din două persoane, nu doar din eu și cu mine! Trebuie să înțelegi mai întâi asta.
Apoi să mergi la un specialist în „anger management" (a fost bestial filmul ăla cu Jack Nicholson - dar fix așa un tratament ți-ar trebui și ție).
Dacă la final te va mai vrea, cu o nouă personalitate, ai câștigat. Dacă nu - culmea! tot ai câștigat: certitudinea că viitoarea relație nu va mai sfârși la fel și, desigur, libertatea de a o lua de la capăt.

Din nefericire pentru mine, nu pot sa cuprind 4 ani " de bune si rele" intr-o singura povestioara, probabil, ca daca as povesti fiecare situatie in parte nu as mai fi catalogata asa ) Poate o sa revin cu o intrebare in care vorbesc si despre "defectele"( sa le numesc asa) lui, sa mearga si el la "specialist"cu mine )). Multumesc, inca sunt micuta, o sa mai invat eu.

Rareori pe acest site vad un user cu un nick care sa ii se potriveasca. SI prietena mea mi-a zis ca vine in ziua de Craciun pe la 8-9 seara de la masa cu familia ei dar a venit a 2 zi pe la 3 dimineata. Ce trebuia sa fac? Sa ma comport ca un dement? Nu. Nu ar fi rezolvat absolut nimic, plus ca stiam ca mai avem o gramada de "sarbatori" de genul care le puteam petrece impreuna in anii urmatori. Iubitul tau a fost intr-un fel domn. Eu te luam de labuta si direct spre usa te conduceam. Urasc lipsa de respect, mai ales de la oamenii apropiati mie.

Daca eram in locul lui acum erai deja mutata la ai tai.

Omul a plans pentru ca era beat, emotiile sunt mai greu de controlat si devenim mult mai prosti atunci cand bem, d-asta ne batem intre noi si ne inselam jumatatile, cu prisosinta, beti. Diferenta e ca tu nu ai nevoie de bautura ca sa faci din tantar armasar si sa dai cu piciorul unui lucru frumos, tu esti femeie...