Problemele de cuplu, cred eu ca se rezolva in cuplu. Adica cel mai bine e sa vorbesti cu ea si sa ii spui ce te deranjeaza, sa ii spui ca nu are o atitudine buna si ca nu iti cade bine cand face asa. Daca nu intelege, ai putea sa te porti o zi cum se poarta ea, sau pana cand te intreaba de ce te porti asa. Si atunci o poti intreba daca ii place sa simta ce simti tu. Poate isi va da seama asa.
Bună!
În cel fel o abordezi atunci când îi atragi atenția? Încearcă să fii mai subtil. Ca femeie... îmi amintesc că mă comportam în adolescență cu prietenul meu de pe atunci la fel fiindcă eram plictisită, mai mereu mă cicălea și lua postura unui părinte față de mine, ceea ce mă enerva la culme. Ți-ai pus întrebarea că problema poate fi de fapt cu totul alta? Sunteți tineri, surprinde-o dar nu îi oferii totul pe tavă, oferă-i libertate și vezi dacă rămâne alături de tine. Nu uita că fetele sunt fascinate mereu de ceva nou, dacă ești mereu în spatele ei gata să-i oferi totul...s-ar putea să-și piardă puțin din interes. Fii mai imprevizibil și orice faci să fie cu limită. Sper că te-am ajutat.
Multă baftă!
Si-ar da seama pe moment. Dupa ar reveni la atitudinea asta.
Daca exista uneori controverse intre voi e firesc.Nu e toata ziua soare mai vine si furtuna.As spune ca prietena ta e uneori distrata.Asta poate veni din fire si din educatia primita. Daca e si cumva singura la parinti poate fi o stare cu care s-a obisnuit din familie(neinvatata a fi contrazisa).Dar si pisalogia e dăunătoare.Nu trebuie sa nu-i faci observatii dar nici sa-i faci pentru orice. Unii oameni sunt cu capul in nori(distrati) iar când revin pe Pământ de abia atunci poti vorbi cu ei.Sunte-ti tineri atât de tineri. Timpul maturizeaza omul.Important e sa invatati sa-l luati pe celălalt asa cum este, sa va iubiti, sa va ascultati păsurile unul altuia dar fără a fi pisalogi. Daca nu te certi nu ai pentru ce te impaca. Daca nu va spuneti unul altuia ce va deranjează nu va puteti cunoaste.Viata e astfel făcută ca am vrea ca toti ceilalti sa gândească ca noi, sa simpta ca noi si sa nu permitem vecinului nostru sa fie vesel când noi suntem tristi.
Ii spun intr-un mod respectuos si pe cat se poate de calm ca ma enerveaza modul in care se comporta. Okay, mi se intampla sa o mai cicalesc (nu ii place), dar trebuie sa ii spun ca ma face sa ma simt rau caci altfel raman cu aceeasi senzatie aiurea si nu mi se pare corect. In schimb, ea imi spune ca ii place cand ma comport matur si protectiv. Sunt interesat totusi ce vrei sa spui pentru ca nu am intels exact la ce te referi in raspunsul tau. Te rog dezvolta ideea din a doua parte a raspunsului tau.
Okay, inteleg. Stiu ca a fost educata sa aiba dreptate si in treaba asta a contribuit si fostul ei anturaj in care erau persoane care niciodata nu ii atrageau atentia nici pentru cele mai stupide chestii pntru care le facea. Dar ideea e ca eu incerc sa gasesc un mod prin care sa o fac sa nu se enerveze cand ii spun ca greseste, sa isi recunoasca greseala fara sa incerce sa ma incrimineze pe mine pentru altceva. Eu nu inteleg asta la ea. Eu am invatat singur ca daca gresesc trebuie sa recunosc si sa imi accept o anumita pedeapsa (daca e cazul) cu scopul de a-mi indrepta comportamentul. Dar ea se crizeaza cand ii spun ca greseste si nu e distrata, ci doar nu vrea sa ma asculte in mod intentionat sau nu vrea sa-mi dea impresia ca o face, tocmai pentru a incerca in orice mod posibil sa ma raneasca.
Nu ii mai atrage atentia. Si ea este un om si nu are chef sa fie cicalita de tine toata ziua. O iei asa cum e sau o schimbi.
Spune-i ce te supăra la ea pe un ton sec si serios. Dacă tine la tine se va schimba si dacă nu atunci încearcă sa ii platesti cu aceeași moneda( pana la urma tu ești bărbatul si ar trebui sa te impui)
monicaaa17 întreabă:
Mutubal întreabă: