Sunt fata, am 18 ani si incerc sa tratez diferite argumente pentru a-mi clarifica ideile. Vreau sa stiu parerea voastra despre o teme un pic mai delicata. Tema despre avort...cel farmacologic (pana in 8/9 saptamani) si cel chirurgical(de la 9 la 12 saptamana). De mica am tot criticat acele fete/femei pentru alegerea facuta deoarece consideram ca sunt egoiste, pentru ca se gandeam mai mult la ele decat la copilul care il purtau in pantec..de cateva luni insa, m-am gandit ca daca si eu m-as gasi in situatia asta nu stiu cum as proceda. Consider ca decat sa aduci pe lume un copil pe care dupa nastere sa il abandonezi este mai crud decat sa nu-l aduci pe lume. Decat sa-l nasti si apoi sa te comporti cu el ca o mama denatura mai bine nu il aduci. Evident, vei trai mereu cu acel sentiment de vinovatie dar trebuie sa te gandesti si la el si la tine. Dar acum cateva zile am vazut o campanie publicitara contra avortului cu fraza: "facand avort, nu devii neinsarcinata, devii mama unui copil mort" m-a zguduit un pic, si mi-a atins o coarda sensibila. Eu ador copii, si sunt foarte firava si sensibila. Dar nu stiu ce da cred acum. Inainte (in mintea mea) am judecat o persoana pentru ca a facut asta crezand ca a facut alegerea egoista de a se gandi numai la ea, mai apoi dupa ce i-am ascultat povestea am inteles ca a facut'o pentru ca nu a avut de ales, ii plangea sufletul si inca continua sa aiba vise/cosmaruri cu el. O macina sentimentul asta de vinovatie. Voi ce credeti? Ce ati face in situatiile de genul acesta? Voi baietiilor, cum v-ati comporta si ce ati decide cu prietena voastra?
Buna,din partea mea sunt aceleaasi ganduri si idei:este foarte frumos sa dai viață unei ființe dar pentru a avea ambii parinti si o familie trebuie sa fie compatibili unul cu celalat fiindca se ajunge la o situatie nedorita, un copil cu o mama care nu au posibilități, au regrete s-a.m.d.
Uneori din o mica neatenție esti nevoit sa treci prin asemenea probleme, dureri...
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Te înțeleg.Mama mea a rămas insarcinata cu sora mea, deși s-a protejat. Tatal meu, s-a panicat foarte tare, a zis clar ca nu mai poate creste încă un copil (eu mai am un frate 15 ani ), plus ca era și într o perioada mai delicata.Eu când am aflat am început sa plâng, pentru ca ma gândeam ca dacă se va naște copilul mama nu ma va mai ajuta și nu va mai fi asa prezenta în viata mea, am gandit egoist știu și mi-a părut rău.Cu toate astea am fost singura din familie care nu s-a lăsat speriata de tata, care din panica ne a spus ca situația va fi grea și dacă bebelușul se va naște va reprezenta o responsabilitate financiara etc ( ai înțeles ideea) Mama a plâns doua luni, nici nu voia sa audă de asta, atmosfera a fost foarte tensionata în familia mea.Cu toate astea, mama și a îndreptat către ultima ei speranța: Dumnezeu. A mers la biserica și un preot cu har a reușit sa îl convingă în urma unei discuții pe tatăl meu ca acest copil trebuie sa trăiască și ca e un semn ( estimativ urma sa se nască în perioada în care a murit bunica mea din partea tatălui de o boala care grea: cancerul ) Și după aceea discuție tata parca a devenit alt om și a acceptat sarcina iar echilibrul și a restabilit.Ca dovada, sora mea și a născut în Vinerea Mare, zi Sfânta, și este o minune de copil.Ne a schimbat pe toți în bine iar tata o iubește enorm. Sunt mandra de mama ca nu a făcut avort ( ar fi înnebunit sunt sigura pentru ca nu putea trai cu asta; ea nu a făcut niciodată un avort și o admir pentru asta.Cu toate astea, nu toate femeile au avut norocul mamei mele, și nu sunt în măsură de a le judeca.e bine ca ți ai dat seama ca faci ceva greșit și ca te ai pus în locul lor.Viata uneori ne pune la încercare, și de cele mai multe ori încercările sunt grele și sa iei o decizie e și mai greu. Nu vreau sa îmi IMAGINEZ ce as face eu dacă as deveni mama prea devreme, înainte sa ma căsătoresc și sa termin o facultate și sa îmi clădesc o cariera.De aceea îmi este foarte frica de sex, și recomand tinerilor mai ales practica pettingului, și chiar masturbarea. Sa amâne sexul cat pot de mult pentru ca sunt riscuri, plus ca nu este sănătos sa schimbi partenerii foarte des.Barbatii de cele mai multe ori obliga femeia sa facă avort, pentru ca știu ca ei vor trebui sa susțină femeia și copilul atâta financiar cat și emoțional și majoritatea nu își asuma responsabilitatea. de aia cred ca de la noi societatea are pretenția sa fim mai cerebrale și precaute când vine vorba de asta..cred ca băieților ar trebui sa li se vorbească altfel despre sex și despre avort; evident asta se poate face prin introducerea educației sexuale în scoli. Daca le spui ce presupune sexul, promovezi abstinenta și metodele de contracepție, cel mai probabil nu vor mai fi atâtea avorturi în tara, sau mame la 14 ani gravide.E o decizie pe care o femeie o face, pana la urma e corpul ei, însă eu personal nu as putea sa trăiesc liniștită cu ideea. Daca se întâmplă din motive medicale, Doamne ferește, e altceva, însă psihic tot as fi afectata.De asta încerc sa am cat mai bine grija de mine și sa nu îmi bat joc.Si eu ador copii și mai bine mor eu decât un copil nevinovat.E greu de vorbit despre asta, cert e ca băieții nu prea înțeleg, și ar fi bine sa ii facem mai conștienți de urmările și riscurile unui avort, și sa scoatem concepția proasta ca dacă folosești prezervativ, nu e aceeași placere.placerea pleacă de la cortex, e științific dovedit ca dacă te nu ești prezent psihic în timpul actului sexual nu ai cum sa atingi climaxul. Multa sănătate!
Ironia folosita cu cap o admir, dar mesajul tau e o prostie! Asa ca te rog frumos, evita.
Eu am aceeasi parere pe care am avut.o mereu, e un pacat. Pentru ca spuneai tu mai sus ca e mai bine sa il avortezi decat sa il nasti si sa il abandonezi, nu e asa. Cand avortezi, omori o viata, mica si aparent neinsemnata, dar e o viata care are dreptul sa traiasca asa ca noi toti. Daca il abandonezi, macar mai exista sansa sa fie adoptat de o familie iubitoare.
Dar personal, nu cred ca ptincipala problema e avortul, ci cum se ajunge pana acolo. Daca oamenii ar invata sa se comporte decent si sa se culce, dupa ce au o familie, totul ar fi ok, avorturile ar fi mult mai putine si nu am mai vedea fete insarcinate de la 14 ani. Dar nu ne putem apuca acum sa schimbam lumea, pentru ca e o lupta pe care nu o vom castiga, asa ca am incetat sa mai cred ca am putea sa avem grija de noi si de generatiile ce urmeaza, fara a lua dreptul la viata a nimanui.
Asta e parerea mea:*
NU faci sex daca nu ai posibilitatea de a intretine un copil in cazul unui "accident". Cu totii stim ca singura metoda anticonceptionala 100% sigura e abstinenta.
Asta e solutia mea.
Sunt de acord cu avortul doar in cazul in care copilul nenascut este diagnosticat cu boli grave sau daca pune in pericol viata mamei. Sper sa nu fiu niciodata pusa intr-o astfel de situatie pentru ca nu stiu ce as alege.
Te afectează pentru că conștientizi că ai luat viața unui om.și eu am discutat cu multe pretene și și după zeci de ani, un avort e o piatră grea pe suflet. Chiat un preten al familiei noastre bărbat căsătorit cu 2 copii super, ne-a spus că în fiecare zi se gândește, deși au trecut mulți ani de atunci la copilul pe are l-a avortat o fostă prietenă din tinerețe.
Eu sunt foarte recunoscătare fetei de 17 ani, faoarte săracă care l-a conceput cu un bărbat însurat care pe urmă n-a vrut să știe de copil pe fiul meu mai mare, adoptat, că deși avea aparent o situație disperată, i-a dăruit totuși darul vieții. E un copil foarte frumos, talentat care spune că dacă o va întâlni îi va spune că o iubește.
Dacă nu poți crește un copil e mult mai bine să-l dai spre adopție decât să-l omori. Avortul ucide o inimă care bate în locul care ar trebui să fie cel mai protejat de pe pămînt.
Este alegerea ta, dar si tu puteai fi un avort si uite ca nu ai fost asa ca gandeste inainte sa faci sex.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
