Nu e obligatoriu, sa nu exageram. Toti trecem prin faze de frustrare in care nemultumirea ne intuneca gandirea si spunem lucruri regretabile. majoritatea dintre noi ne revenim (de unii singuri sau ajutati), renuntam la egoism si rautate si ne intoarcem la responsabilitatile noastre
Asa e cand te grabesti la maritat...
E greu sa-ti dau un sfat, dar eu zic sa te debarasezi de toate aceste lucruri, pleaca, dar in acelasi timp daca iti lasi copilul nu vei fii privita in ochii lumii decat ca o ****. Sunt unele greseli in viata care nu se mai pot repara, ai grija sa nu mai faci si altele.
Nu imi da copilul...el are casa acte toate drepturile eu nu am nimic p numele meu
Poti pleca cu copilul la parintii tai in caz ca nu iti apartine tie imobilul unde stai acum si sfatul meu e sa nu te mai iluzionezi cu barbatii pentru ca nu mai stiu de bun simt si respect. In mod normal cu vecinii si prietenii sa iesi supune un risc cel de infidelitate. Daca ieseati voi 2 era mai bine.
Este foarte normal ce simți.dar de obicei oamenii așteaptă sa se simtă maturi din punct de vedere psihic pana se căsătoresc.acum întrebarea este ce vârsta are soțul si copilul. daca soțul tau este de.o vârsta cu tine ar trebui sa te înțeleagă. daca nu, încearcă sa.l faci sa înțeleagă ca asta e ceea ce doresti fara sa ii repeți aceeași idee.prin comportament.fa ca lucrurile pentru care s.a căsătorit cu tine au de suferit daca nu va face acest sacrificiu
Cum descrii situatia cu siguranta el este mai in varsta si normal ca nu mai are chef de distractii de acest gen, ai doua alternative, ori renunti definitiv la distractii si faci ca el ori il lasi si pleci, nu prea cred ca legea ii va da lui copilul mic, intreaba si tu un avocat sa te lamureasca in caz ca vrei sa iesi din aceasta casnicie sufocanta
Si acesta nu este un motiv pertinent pentru care sa iti părăsești soțul.la urma urmei il Iubești încă, si daca nu, gândește.te la copil.iti spun ca un copil care a crescut cu părinții divortati
O femeie casatorita cu un copil renunta la distractiile de pustoaica, indiferent de varsta. daca ai fi vrut sa te comporti ca orice fata de 20 de ani, adica sa iesi, sa te distrezi, nu te-ai fi casatorit ci ai fi asteptat pana erai pregatita. Tu ai considerat ca esti pregatita de viata de femeie adulta, cu multe obligatii si fara distractii, acum nu te mai poti razgandi. Sotul tau are dreptate, nu iti poti lasa copilul cu altii ca sa iesi cu prietenii. Si asa trebuie sa il lasi cand te duci la munca si la tot felul de obligatii, in rest stai mai mult cu copilul si familia ta, altfel acestia vor suferi. Nu te simti batrana si ofilita, simte-te matura si responsabila, simte ca nu mai conteaza prea mult ce vrei tu, ci conteaza copilul, sotul si obligatiile pe care ti le-ai asumat. Imi pare rau pentru tine, dar esti in situatia asta in urma unei alegeri si nu ai cum sa dai inapoi, acum esti femeie casatorita si mama, vremea distractiilor si a iesirilor a trecut definitiv, e timpul sa ai alte preocupari.
Dupa intrebare, imi e mila de copilul ala. sunt mari sanse sa fie crescut fara mama ori fara un tata, daca ea o sa zboare din unu in altu ca are chef de "distractii".
Asa se intampla cand nu poti sa-ti vezi de treaba sa te castoresti de la o varsta asa tanara)Pana pe la 24-25 de ani te distrezi dupa aceea castori alea alea
Eu nu cred. nu are stofa de mama deloc, si e foarte tanara. sper totusi sa gresesc.
Faptul ca 20 de ani e deja sotie si mama arata ca si-a asumat niste respeonsabilitati foarte mari la o varsta la care altii nu sunt in stare. Nu avem de ce sa presupunem ca a facut-o din prostie, eu cred ca s-a gandit foarte serios la asta, a decis ca asta isi doreste si si-a asumat raspunderea asta. Doar ac uneori e o raspundere grea, am intalnit si femei mai mature care au avut probleme in a se adapta vietii cu familie si copii, asa ca mai are mici momente de tristete, in care si-ar dori ca lucrurile sa stea altfel. Cine nu are? Dar ajutata, poate reveni la normal, isi poate aminti ca doar copilul conteaza cu adevarat si ca distractiile facile sunt nepotrivite pentru o sotie si o mama.
Putem vorbii serios putin? sunteti o femeie cu varsta aproape dubla cat a mea deci cu altele spuse ati vazut mul mai multe. credeti ca la 20 de ani ea s-a casatorit din dragoste? dupa cum a spus ea, pare ca sotul are mult mai multi ani peste ea(si din spusele ei, la cum se poarta). eu unu cred ca s-a casatorit pentru simplu fapt ca are o asigurarea a unui venit stabil. si nu e ea prima care face copil special pentru asta. "Faptul ca 20 de ani e deja sotie si mama arata ca si-a asumat niste respeonsabilitati foarte mari la o varsta la care altii nu sunt in stare. ", da aveti dreptate, dar se pare ca nici ea nu e in stare. daca era responsabila, nu facea copil ca asa trebuie. poate vad eu totul negru in ziua de azi, cine stie. dvs ce credeti?
Da, cred ca la 20 de ani te poti casatori din dragoste. Si eu iubeam la 20 de ani cu adevarat, dar nu m-am simtit in stare sa-mi asum responsabilitatile unei casnicii. Azi, cand am 36 de ani, stiu ca am intalnit un om mai potrivit pentru mine (pe care il iubesc probabil mai mult ca pe cel de la 20 de ani, dar nu mai adevarat), dar ca e posibil sa ma fi apucat prea tarziu de facut copii (si sa fi pierdut aceasta oportunitate pe care mi-am dorit-o toata viata). Nu stiu daca sotul e mai varstnic, poate e doar mai matur in gandire. De asemenea cred ca poti iubi un barbat ceva mai in varsta (barbatul de la 20 de ani era cu 7 ani mai mare decat mine).
Eu nu cred ca putem spune ca nu e in stare sa aiba grija de un copil si sa-si asume raspunderile de femeie casatorita si de mama numai fiindca are o secunda de ratacire. Da, ceea ce spune ea aici e revoltator si reprobabil, dar tuturor ni se intampla sa avem ganduri, sa spunem lucruri ingrozitoare de care apoi sa ne rusinam. Mi s-a intamplat in momente mai grele sa fi spus: mai bine vindeam ziare decat sa ma fac doctorita, mai bine eram singura decat maritata cu tine, mai bine eram moarta decat nu stiu cum. Evident, apoi am regretat, fiindca sunt fericita si implinita si in casnicie si in viata profesionala si in viata personala (ma afectează doar faptul ca pana acum nu am reusit, in ciuda eforturilor, sa avem un copil, dar nu asta era cauza pentru care m-am decompensat si am sustinut aberatii). Imi amintesc ca am citit un jurnal al Maicii Tereza in care se indoia amarnic de vocatia ei religioasa si de alegrea facuta in viata. Spun asta ca sa intelegi ca toti avem momente de ratacire, asta nu ne face neaparat niste nenorociti. Si atata timp cat mamica asta tanara isi ingrijeste fara cusur sotul si copilul, munceste, ii iubeste, le respecta nevoile si ii pune intotdeauna pe ei pe primul loc, nu am motive sa o acuz fiindca uneori, foarte rar, are impresia ca se sacrifica prea mult si si-ar dori sa arunce toate responsabilitatile si sa uite de ele. Nu e in stare? Nu stiu, poate nici sotul si nici copilul ei nu banuiesc si nu sufera o clipa din cauza gandurilor ei, poate e doar o framantare de scurta durata pe care o tine, asa cum se cuvine, doar pentru ea si pentru anonimii de pe net, ca o descarcare.
Cine stie, ea cu siguranta nu. noi nici atat.
nu prea are legatura, dar de ce nu ati infiiat? prea "tarziu" nu prea cred ca e, aveti doar 36 de ani. aici in Italia, asa de in floare e dragostea si devotia ca astia fac copii dupa 40 de ani, chiar si la 45.
Din pacate, prea multe nu mai ai ce face. Glumind sau nu, taie-i portia si spune-i ca o casnicie nu consta numai in sex!
Nu stiu de ce nu am infiat, am o teama de asta (stiu toate motivele rationale, e ceva irational). Am 36 de ani, dar incercam deja de vreo 7 ani si sansele scad de la un an la altul. Probabil insa ca la 20 de ani as fi ramas insarcinata cu usurinta, dar asta e o sansa pe care nu voi sti niciodata daca am pierdut-o sau nu am avut-o
Asta-i consecinta maritisului prematur! daca nu ai stat cuminte, tio trebuit familie la varsta la care tu trebuia sa iti faci cariera si sa te distrezi, eh acum treci si fa de mancare, schimba scutece, fa curat...
Imi doresc sa imi explice cineva legile privind custodia copilului in conditiile in care varsta acestuia este de 1 an si2luni iar eu am la dipozitie domiciliul parintilor
E pacat in ziua de azi ca nu exista dreptate. sunt femei ( daca le poti numii persoane ) care nu vor copii si au, si se poarta ca niste animale cu ei. si persoane ca dvs care ar da orice pentru un copil, care ar fi bucuria vietii lor. sper sa aveti mai mult noroc de acum inainte. numai bine.
Tot ce pot sa-ti spun e ca daca n-ai casa si nici venit stabil, sunt sanse mari sa pierzi copilul. O cunostinta de-a mea a patit-o.