Buna,TPU. Am 18 ani si sunt cu prietenul meu (18 ani) de 1 an de zile si ne intelegem foarte bine,radem foarte mult impreuna,ne distram impreuna,vorbim orice,e genul de om familist,isi doreste sa ramanem impreuna,ba chiar sa ne casatorim,si eu la fel,ma iubeste, ma respecta, pana ajungem la scoala. Suntem in clasa a 12 a si lui nu prea ii place scoala. nu prea invata. Are si momente cand invata,insa se vede ca nu e pe aceeasi unda cu scoala. Eu imi doresc sa intru la Drept,el la Facultatea de Sport. Nu am nimic impotriva,insa mi-e teama ca nu va lua bacul. Sunt foarte suparata si ma necajesc in privinta asta deseori. nu stiu ce sa mai fac,cum sa il fac sa invete macar pana terminam liceul,ca numai e mult.E adevarata ca nu e singurul caruia nu ii place scoala,dar nu e golan. Si-a lasat prietenii pentru noi,si eu la fel si ne place sa ne petrecem timpul impreuna. Se poate avea si un viitor frumos fara sa inveti,asta daca ai cap,insa nu te poti baza pe asta. De foarte multe ori scoala e motivul discutiilor noastre. si sa fiu sincera,il iubesc si nu vreau ca asta sa fie un motiv de despartire. Ajutati-ma cu un sfat, va rog.

Intalniti-va cand la el, cand la tine, si invatati! Dar chiar invatati, si incearca sa il tii in frau, si sa nu o dati in altele. Mai compenseaza-l cu cate un sarut la fiecare lectie invata, fiecare cunostinta acumulata. Incearca sa ii pregatesti o cafeluta, niste biscuitei, ceva ce sa il stimuleze atunci cand invata, si invatati amandoi ca poate asa va avea mai mult spor. Spune-i ca nu vrei ca simplu fapt ca va iubiti sa afecteze restul si ca vrei sa ai un iubit destept si frumos. Spune-i ce vrea sa auda. Si pentru ca el sa dea la Facultatea de Sport, nu prea conteaza media la bac, dar important este sa il treaca!
Bafta amandurora!

Buna

Florentina ti-a dat niste idei bune. Eu vin cu o gandire de baiat si iti sugerez ca nu e tocmai bine sa renunte la prieteni pentru "voi". In felul asta il marginalizezi de restul grupului si il faci sa se simta sufocat. Iesiti in grupuri si nu va reprosati nimic, fiti alaturi unul celuilalt pentru ca daca "v-ati luat", trebuie sa va acceptati si bune si rele. Nu cred ca e un motiv sa te ambalezi de acum ca poate el stie ce ii poate capul si o sa stea sa invete de prin martie, nu stiu zic si eu. Aveti grija unul de altui dar nu va sufocati

Greu, foarte greu. Tu te duci la o facultate cu pretentii foarte mari, imagineaza-ti cum o sa fie cand weekend-urile le vei petrece cu nasul in carte, si el va bate darabana pe pereti de plictiseala, ca ar vrea sa iasa afara, dar nu vrea fara tine?
Numai asta pot sa va zic, sa nu amestecati "the personal affairs" cu alte bussiness. Va impartiti timpul frumos, puneti o felie sanatoasa deoparte pentru relatia voastra, si cat este felia asta nu pomeniti de legi, decrete, fotbal sau atletism, iar in celelalte felii incercati sa va sprijiniti cat mai mult unul pe celalalt, ca sa reusiti fiecare in 'your endeavours'.
Pana la urma poate nu-i chiar asa de greu, trebuie doar sa faceti ce trebuie sa faca orice cuplu. :-\

Da, asta ii adevarat. Nu trebuie renuntat la prieteni, ci trebuie impartit timpul cum trebuie, fiecare ar trebui sa aiba o "portie" pentru familie, alta pentru lucru, alta pentru prieteni. Si mai bine ii cand ambi ies impreuna, cand cu prietenii lui, cand cu prietenii ei, ca legaturile sociale sa fie intarite.

Iubita... şi prietenul meu e un leneş fără pereche. Se încadrează perfect în ce ai spus tu, parcă ar fi un tipar, să fie el al naibii de tipar I can.t believe, dar până şi faza cu facultatea de drept se potriveşte.
Eu zic să stai liniştită, nu bacul contează, sau facultatea. Am enşpe mii de exemple de oameni cu facultate care freacă menta şi alte enşpe mii de oameni fără şcoală care se descurcă în viaţă, dacă nu chiar o duc mai bine decât ăştia cu şcoală.
Stai liniştită! Până la urmă, dacă toţi suntem doctori, ingineri etc, mucna de jos cine o va mai face?

Multumesc,dar eu nu i-am zis sa renunte la prieteni. El a vrut asta.

Ma bucur ca sunt incurajata si ca nu asta e problema cea mare..Multumesc mult :*