Am nevoie de un sfat din partea celor mai intelepti de pe aici.Am cunoscut un baiat si era simpatic,dar acum ceva timp il iubeam pe altul si cel pe care il iubeam eu,m-a lasat cu ochii in soare,mintindu-ma in fel si chip,dovedindu-mi ca e barbatul ideal,iar apoi gasindu-si pe alta si afisandu-se cu ea in public, in timp ce eu asteptam sa imi dea un semn.Baiatul care era simpatic incerca sa discute cu mine,ma placea,dar eu vorbeam cu el din lipsa de preocupatie si intr-un final am iesit cu el. Dupa o perioada,am fost impreuna si nu simteam nimic si am decis ca nu are rost(aproape patru luni),il vedeam ca pe un prieten, in timp ce el imi zicea ca ma iubeste.Ne-am despartit, el nu m-a mai cautat si de atunci ma gandesc zi de zi la el.Am mai incercat sa vorbesc cu el,insa fara rezultat(bine ca nu i-am spus ce vreau de la el). Cred ca si eu simt ceva fata de el si regret nespus de mult tot ce am facut, insa acum nu stiu ce mai pot face.Voi ce parere aveti?

Cum sa il fac sa ne impacam? Sau cel putin credeti ca el va vrea sa ne impacam? Mi-e foarte dor de el si mi-e atat de greu sa ii spun asta.

In general baietii pe care ii refuzi te scot din sufletul lor daca nu au succes. Daca nu are pe altcineva, nu ai nimic de pierdut daca vorbesti cu el. Daca te accepta, fii un pic mai iubitoare cu el, ca sa isi uite sferinta si sa considere ca a meritat.

M-am purtat foarte urat cu el, cum sa ii zic?

Atunci va fi mai greu. Cel mai greu va fi sa il faci sa vorbeasca cu tine. Spune-i ca nu l-ai apreciat si ca iti pare nespus de rau, dar ca ai inteles ce baiat bun e el si daca e dispus sa te accepte nu va regreta nici o clipa. Poate ai noroc. Depinde cat a suferit dupa tine si daca a reusit sa treaca peste dezamagire.

In situatia asta lasi complet orgoliul deoparte.

L-ai ranit in orgoliul lui de barbat ceea ce pentru unii este inacceptabil, echivaland cu un fel de dispret.Ti-ai batut joc de sentimentele lui ceea ce s-ar putea sa-l fi determinat sa te stearga definitiv din viata lui. Consider ca orice incercare este zadarnica in lipsa unei declaratii in care sa-ti exprimi pe deoparte regretele pentru cele petrecute, pe de alta parte actualele sentimente de dragoste fata de el.Incearca nu mai ai nimic de pierdut.

Inteleg,dar nici mie nu mi-e usor fiindca parintii mei nu sunt de acord cu el, prietenii imi tot dau sfaturi sa il uit, ca merit ceva mai bun..Sincer iti spun,i-am ascultat,dar seara stateam si ma gandeam ca prietenilor nu le pasa de mine,doar dau sfaturi,ei fiind fericiti si lasandu-ma pe mine asa cum sunt, singura. Daca parintii mei erau de acord de la bun inceput, era ok, dar tot imi spun ca trebuie sa am orgoliu si asa sunt, foarte orgolioasa.Imi e greu sa exprim ce simt si nu ma simt comfortabil in situatia asta fiindca mi-am dat seama ca il iubesc.

E mult mai dificil #InquireWIthin, am explicat mai devreme.Mi-e frica si sa incerc ceva fiindca deja l-am pierdut, daca nu mai vrea sa vorbeasca cu mine.

Lasa mandria si orgoliul deoparte. O destainuire in care sa-i explici ca regreti cele intamplate s-ar putea sa indrepte lucrurile. Poate inca nu e prea tarziu sa-i explici tot ceea ce simti.Te consumi inutil si e pacat.