Am vorbit cu un băiat cam o luna, iniţial prieteni şi după s-a transformat totul într-o relaţie.Deşi pun suflet mereu,mă ataşez de o persoană repede,se pare că în cazul ăsta am fost indiferentă, nu mi-a păsat...Ne-am întâlnit,am vorbit, am luat-o ca pe o relatie numai că eu nu sunt genul ăla să stau 24/24 cu telefonul în mâna, să stau "bot in bot" cu el şi aşa mai departe.Chestia asta l-a deranjat şi mi-a spus că ar trebui să mă schimb.O săptămâna nu am putut să ne vedem deloc,ba am fost prinsă cu fetele,ba am avut alte treburi şi mi-a reproşat că stau mai mult cu prietenele decât cu el, mi s-a părut aiurea având in vedere ca prietenele mele sunt lângă mine de mai bine de 10 ani iar el de... o lună. Ne-am despărţit iar azi am mers la plajă, pura întâmplare a fost să vina şi el cu 2 prieteni şi a trebuit să stăm împreună.De 4-5 ori a încercat să vorbim,să ne împăcăm,a încercat să mă pupe, însă l-am refuzat.Nu accept unele lucruri,prietenele mi-au spus că m-am purtat urât,da,recunosc,aşa e,dar am motivele mele. Mă simt vinovată,mi-a spus că a început să ţină la mine,serios, într-o luna!?
Ce să mai fac? Ce părere aveţi?

Ca vantu a venit... lasa asa si pleaca

Tu te contrazici cu multe,,, intrebi daca e iubire de o luna,, desi ai facut si cu el relatii sexuale si te miri daca e de ajuns sa tina la tine in scurt timp,,, pai ce vrei de la un om tu? sincera sa fi... vrei numai placeri fara iubire? explica mai multe sa intelegem,,, sanatate

Relaţii sexuale? Am precizat eu asta? În primul rând nu e adevărat, în al doilea rând nu mă contrazic cu absolut nimic, am greşit amândoi, eu că sunt indiferentă dar şi el că ma pune să mă schimb...să aleg între prietene şi el...

Da,şi tocmai din cauza asta nu îmi convine,da, sunt indiferentă, nu îl bag în seama prea des dar nici el nu ar trebui să îmi spună să mă schimb. Într-o lună de zile nu cred că poţi să ţii la o persoană şi daca ţii, nu trebuie să o schimbi, o accepţi aşa cum e.

Tu esti genul de fata de care eu "fug" in general.
Hai sa incep cu inceputul, in primul rand o luna e mai mult decat suficient sa dezvolti sentimente puternice pentru o persoana, daca tu esti indiferenta si incapabila sa intelegi lucrul asta, e strict problema ta.
Apoi, ai spus ca nu esti genul care petrece foarte mult timp cu prietenul tau, ok,am inteles asta,dar o saptamana intreaga e deja prea mult, si daca ai fi avut treburi importante intelegeam, daca ai fi fost plecata cu familia,daca ai invatat si asa mai departe, dar sa stai cu prietenele tale si "alte treburi" e deja lipsa totala de interes fata de el.
Nu ma pot abtine sa nu fac referire si la faptul ca tu ai incredere enorma in prietenele tale, si din cate imi dau seama,ai avea curaj sa iti pui viata in mainile lor, si gresesti enorm, in atat de multe feluri, dar o sa ma opresc aici...
Ai spus ca a vrut sa se impace cu tine,deci a facut primul pas spre impacare desi tu esti cea care a gresit, si l-ai dat la o parte,iar ai gresit. Ai motivele tale? Pai poate daca ai incerca macar sa fi mai putin superficiala, ai vedea mai departe de principiile stupide dupa care iti urmezi viata. Acum te simti vinovata, intrebandu-te oare cum a inceput sa tina la tine in doar o luna, serios,ori nu intelegi nimic din dragostea asta, ori incerci sa pari sarcastica si "superioara" fata de el.
Ca o concluzie a tot ce am spus, daca nu il iubesti si nu esti dispusa sa te schimbi, si nu putin,ci radical, lasa baiatul in pace ca ii este mult mai bine fata tine, chiar daca nu isi va da seama imediat.
P.S : Nu am adresat nici o jignire persoanei tale, ci doar actiunilor tale, ai vrut parerea noastra, asta a fost a mea.

Si eu faceam la fel ca tine. dupa o saptamana sa-mi spuna una mie sa ma schimb..cum poti cere unui om sa se schimbe dupa bunul tau plac? mah mah..aici imi da cu virgula. nu ma schimb pentru nimeni, imi place cum sunt, ca..de aia sunt asa! cat despre tinutul ala, nu stiu, fiecare om are propriile lui sentimente. s-au declansat intr-o luna la el, la altul in 2 saptamani, la altul in 2 zile. poate ca tine, numa' sa nu tina pana ii vezi patul, ca atunci sa vezi. da-i pace, dupa un altul, tot un altul vine

Buna! Am niste principii pe care merg.Sunt indiferenta pentru ca am avut o relatie in care am pus suflet insa si-a cam batut joc, a fost un fel de invatare de minte, acum mi-e teama sa nu fie la fel. In general nu sunt asa, insa trecand prin relatia aia m-am schimbat.Nu vreau sa fiu superioara fata de el.
In saptamana aceea nu ne-am putut intalni pentru ca a trebuit sa invat, le-am promis prietenelor inainte ca am sa merg cu ele unde au nevoie si nu puteam anula, plus de asta am incredere deplina in ele, nu pot compara 10 ani cu o luna. Daca tot spune ca tine la mine, nu m-ar fi pus sa ma schimb, nu ma cunoaste 100%, nu stie cum reactionez cand sunt suparata, cand plang, cand ma deranjeaza ceva, cand sunt fericita.Intr-un fel sau altul m-a pus sa aleg intre prietene si el.
Daca as avea incredere in el 100% as pune suflet in relatia asta,stiu sa iubesc insa nu arat, nu pot, asa sunt eu. Nu imi place sa stau bot in bot cu el, stau cu el dar ma impart intre el si fete.
Nu m-a suparat parerea ta, chiar iti multumesc pentru raspuns.

Da,fiecare este unic in felul lui.Da, inteleg, intr-o relatie trebuie sa iti asumi unele lucruri, sa te sacrifici uneori insa nu sa-l schimbi dupa bunul tau plac.
Multumesc frumos pentru raspuns!

Ai grija de tine! nu te lasa prada nimanui

Multumesc frumos!