as vrea sa pun o intrebare. Daca am 21 ani, am ramas gravida cu sotul meu si el m-a parasit ce ar trebui sa fac?

Sa nasti si sa-i ceri pensie alimentara.

Sa nasti si dupa sa ceri pensie alimentara cum sa si spus.
Doar ca daca nu ai muncit pana sa ramai gravida o sa iti fie cam greu cu bani.

Intrebarea ta este de tipul celor la care nimeni in afara ta nu poate oferi raspunsul adecvat, fiindca in astfel de situatii este vorba de o optiune pur si simplu personala. Indiferent care va fi pana la urma hotararea finala, sa ai parte de....Multa sanatate!

Avort. Esti prea tanara sa fii o mama singura.

Sa il lasi in pace, si sa-ti dai doua palme deoarece si ramas cu el gravidã.

Daca face avort: nu se intampla intotdeauna dar risca sa-si petreaca restul vietii dand bani pe popi si pelerinaje pentru iertarea pacatelor.

Asta doar daca acum manifesta vreun pic de credinta.

Nu neaparat, poate sa fie acum si ateista, daca ramane cu o trauma puternica ajunge fie la pocainta, fie la sinucidere.

Este o situaţie mai complicată decat pare. Dacă el te-a părăsit când a auzit că ai rămas gravidă, este un om de nimic. Însă contează multe aspecte: - dacă el te iubeşte şi s-a purtat mereu frumos cu tine, dar acum are o mică ratacire, neştiind de sarcină;
- dacă ştie de sarcină, şi totuşi te-a părăsit şi nu îşi doreşte copilul;
- dacă s-a purtat mereu urât cu tine;
- dacă nu te-a sprijinit niciodată etc.
Eu îţi spun ce aş face in situaţia mea: aş renunţa la sarcină, deoarece orfelinatul este o idee groaznică şi cei mai multi copii de acolo ajung nişte adulţi complet "defecţi". Să îl păstrez şi să cer pensie alimentară, ar însemna să păstrez legătura cu el, şi am fi nevoiţi să ne vedem când vine în vizită, poate chiar ne-am judecat pentru custodie, plus ca mi-ar scădea şansele foarte mult de a găsi pe cineva pe placul meu, la cum e situaţia în România. Să aleg să îl cresc singură ar însemna să ma umilesc pentru a cere ajutorul rudelor, pentru a-mi creşte ei copilul, eu nefiind angajată niciodată. Cu un copil mic cariera cade pe un plan secundar, la fel şi distracţia, iubirea şi orice plăcere personală. Evident că acel copil îţi poate aduce multă fericire, dar şi foarte mult stres şi griji. Tu ştii dacă merită.

Da, da, multe "viteze" d-astea ajung la pelerinaje facute-n genunchi.

Eu cred ca avortul ar fi cea mai buna solutie.

Sa renunți la copil dacă nu vrei sa l dai spre adopție. Probabil că nu vrei sa fi o mama singura. Esti tânără si viata merge mai departe. Sunt mame carora le au murit copiii după naștere sau femei care nu si au găsit partenerul dar au continuat să supraviețuiască.

Nu stii, sau ai uitat, ca NU ai voie sa induci posibilitati negative? Mai sunt si alte variante, nu ai de unde sa le stii tu pe toate!

Era bine de stiut si in ce luna esti...
Daca pana la termen nu se schimba ceva in bine, radical, mai ai posibilitatea sa cauti un cuplu care isi doreste copil si nu poate face, si nu doreste sa ia din orfelinat - unde dureaza foarte mult si e foarte stresant! - si care te vor putea ajuta moral, prin vizite si imprietenire, si material, cu medicamente, vitamine si analize suplimentare daca ai nevoie.
Ia legatura cu un avocat care sa iti explice totul pe indelete.
Trebuie sa mai stii si ca, se poate intampla ca, dupa ce nasti, sa ti se schimbe tot ceea ce simti, si sa il vezi pe bebe atat de frumos/oasa, incat sa nu mai vrei sa il dai.
Sau, poti sa nu il privesti de loc, si sa nu il iei in brate deloc, ca sa nu risti sa te atasezi de el.
E bine sa stii toate astea.
Decizie inteleapta, sarcina usoara, multa sanatate si numai bine!

Un om avizat face cat doi, nu stiu daca si psihologii au aflat asta.