buna tuturor! Am si eu o problema de o saptamana, si as vrea sa ma ajutati cu sfaturi daca se poate.Am avut o frumoasa relatie de 2 ani, care s-a terminat de o saptamana(eu am 21 de ani si ea 19 ani). Problema relatiei mele a fost mama iubitei,ea nu m-a acceptat de la inceput(ca sunt golanas, ca la un momendat o sa ii fac fata sa sufere si chesti de genu), dar eu si ea am continuat sa ne iubim in secret fara sa stie mama ei. Dar saptamana trecuta intr-o zi mi-a spus ca ar fi mai bine sa ne despartim ca nu mai vrea sa isi minta mama, ca se chinuie pentru ea si nu mai vrea sa o vada plangand(mama ei a mai aflat de vreo 2 ori ca ea sta cu mine si a plans cate o saptamana). La inceput am fost revoltat si suparat, si ea mi-a spus ca ii pare rau si m-a blocat peste tot(fb, nr de tel) dar dupa 2 zile ma deblocat si mi-a spus ca vrea sa ramanem prieteni si chiar sa ne mai intalnim o perioada pana ne trec sentimentele si ca nu vrea sa ne dusmanim si ca dupa ce ne trec sentimentele vrea sa ramanem 2 buni prieteni.I-am spus ca mai vedem si mi-a spus ca bine apoi m-a blocat si mi-a spus ca mai vorbim cand vin in tara(eu sunt in strainatate si merg in tara odata pe luna sau maxim la 2 luni), Dar aseara pe la ora 2 am primit un mesaj de la ea(m-a intrebat daca dorm,si ca vrea sa vorbeasca putin cu mine pentru ca ploua foarte tare si fulgera, si ei ii este frica). Si m-a intrebat daca mam mai gandit si daca accept sa ne mai vedem cand merg in tara o perioada, si mia mai spus ca macar anul asta.Problema e ca eu o iubesc foarte mult si sunt comvins ca si ea la fel, si nu stiu ce reactie sa am, eu as vrea sa ma impac cu ea dar ea mi-a spus ca asta nu se va mai intampla niciodata si a spus-o destul de serios(adica foarte serios),mi-a spus ca o sa fim doar prieteni daca vreau, si aici vreau si sfatul vostru daca vrei sa ma ajutati...Ce sa fac in situatia asta? rog mult ajutati-ma chiar sunt intro dilema totala si nu stiu ce sa fac. Daca am gresit la scris imi cer mi de scuze, dar conduc si imi este putin mai greu. Sper sa intelegeti ce am vrut sa spun si sa ma ajutati! Dau Funda raspunsului cel mai serios si care ma va ajuta!

Niciodata o relatie tinuta "la secret" nu poate sa aduca ceva bun!

Parerea mea este sa renunti. Ea ce a facut ca sa isi convinga mama? Daca era hotarata, mama ar fi sfarsit prin a accepta. Putea si ea sa planga la fel ca mama. Plangeau o saptamana una, o saptamana cealalta. Cunosc fete aici pe site care daca nu s-au innteles cu familia, s-au mutat la iubit si acum sunt bine. A fost de curand un baiat la Familie si Relatii pe care parintii l-au amenintat foarte serios ca il dau afara din casa, iar el a facut tot ce a putut sa isi salveze relatia. Spui ca te iubeste? Asta inseamna sa iubesti pe cineva!
Daca te porti ca un catelus care accepta toanele ei, nu te va mai respecta iar asa-zisa prietenie nu are oricum nici un viitor. Daca se desparte de tine, la 19 ani isi va gasi destul de repede pe altcineva. Parerea mea este nu ca s-a cuplat, dar ca are deja pe cineva in vedere. Te va aburi cu niste vorbe frumoase, cum ca nu il iubeste ca pe tine, dar isi va vedea de viata ei si te va tine incurcat.
Singura ta sansa este sa fii barbat. Spune-i clar ca tu ai sentimente puternice pentru ea si ca nu poti accepta altceva decat ceea ce presupun aceste sentimente. Din asa-zisa prietenie nu vei mai putea reveni la ce ai avut. Se spune ca sfarsitul groaznic e preferabil groazei fara sfarsit. Mai bine pui capat acum, faci tot ce poti sa o uiti si iti vezi de viata ta. Am fost si eu intr-o situatie asemanatoare si am avut cateva luni de chin pana cand am reusit sa accept realitatea.
Lasa-i fb deschis, dar nu mai vorbi cu ea la telefon si raspunde-i la 3-4 zile pe fb. Poate schimbarea asta o va aduce la sentimente mai bune.

Ai perfecta dreptate! Dar mi-as permite sa iti cer o parere daca nu sunt prea nesimntit, Eu ma gandeam sa accept ceea ce spune ea cu prietenia si intalnirile dar sa ii sp ca nu mai vreau sa vorbesc cu ea pana nu ma duc acasa si cand o sa ma duc sa sa incerc sa o recuceresc, si poate o fac sa se hotarasca daca chiar vrea sau nu... E un gand de al meu.te rog sa imi spui sincer daca ar fi bine sa fac asta sau mai bine o las balta si imi vad de viata mea. sincer te rog!

Daca nu mai vorbesti cu ea, sansele sunt cu atat mai mici. Daca este sa se intample ceva, se intampla acum cat decizia e proaspata. Daca sufera dupa tine, acum sufera. Pana cand vii tu ii trece.

Eu as crede ca in acest moment este mai mult decat mama. Fie ca sentimentele ei pentru tine s-au mai vestejit, fie ca, dupa cum ti-am mai spus, are altceva in vedere. Daca nu ar fi altceva ar ezita, ti-ar spune azi una si maine alta, ar fi lacrimi, justificari, decizii schimbate de la o zi la alta. Eu cred ca daca intr-o saptamana sau doua nu revine la sentimente mai bune, nu mai are rost sa insisti. Chiar daca nu ti se pare acum, nici daca ati fi din nou impreuna pentru tine nu va mai fi la fel. Nu vei mai avea aceeasi incredere in ea iar daca vreodata vei dori sa obtii un avantaj fata de ea ii vei reprosa ceea ce s-a intamplat acum.

Si un ultim comentariu. Eu nu am acceptat niciodata textul cu prietenia. Am ramas amic cu doua foste, dar despartirea a fost de comun acord (relatia nu a mers din diferite motive, dar amandoi am acceptat acest lucru) si nu s-a discutat nici un moment ca "ramanem prieteni". Cele doua fete au fost intr-adevar prietene, m-au ajutat fara sa le cer la nevoie, le-am ajutat si eu pe ele si vorbim si azi. Cu cele care mi-au bagat pumnul in gura dupa care mi-au spus ca "ramanem prieteni" acel moment a fost ultimul cand am mai discutat cu ele. Le-am spus clar ca nu vad ce ne-am putea oferi ca amici.

Parerea mea e ca amandoi sunteti majori si sunteti la varsta la care puteti sa luati singuri decizii. Eu una daca iubesc un baiat poate sa intervina mama, tata, bunicu, etc ca tot ca mine fac. Probabil s-a plictisit de relatie la cum ai spus ca va vedeti doar odata pe luna sau la 2 luni si vrea altceva si nu stie cum sa-ti spuna ca sa nu te superi. Parerea mea e daca chiar ai sentimente asa puternice pentru ea sa i le spui tu face 2 face cand va vedeti si atunci o sa-i vezi reactia daca ascunde sau nu ceva, iar daca nici asa nu merge parerea mea e ca nu mai are rost sa o lungiti.

Ce fata slaba, auzi ca ii frica de vreme rea, halele maica sfanta, fratele meu nu ai pierdut nimic, de fapt ai pierdut 2 ani de tinerete in care te puteai destrabala maxim. esti foarte tanar nu trebuie sa te complici cu relatii serioase ce implica sentimente, parinti bagaciosi, fete speriat de bombe etc. sfatul meu este sa termini orice legatura cu ea si sa te bucuri de viata care ti-o ofera strainatatea, iesi in club cu baietii agata fete distreaza-te cu ele, lucreaza la tine fa ceva pentru tine si las-o pe plangacioasa in pace sa stea cu masa.

Iubitii vin si pleaca, familia ramane mereu alaturi de tine

Problema de fapt nu e ce sa faci tu, ci ce va face ea. Din cate vad ea e cea cu deciziile. Mama ei nu va accepta? Asa si? De cand conteaza chiar atat de tare asta? De ce ai acceptat sa stai ascuns?
Ma rog.
Revenind: faza cu prietenia nu va tine in veci. Ea ti-a zis asta ca sa mentina totusi o punte de legatura cu tine. Probabil nici ea nu e convinsa ca vrea sa se desparta de tine si desi 80% decizia ei e luata, acel 20% o face sa fie egoista si sa te tina si pe tine in stand by pana se hotaraste ea definitiv. Problema se pune asa : TU vrei o relatie amicala cu aceasta fata? Daca da, foarte bine. Daca nu si daca scopul tau e sa o recuceresti, fi transant! Trebuie ca ea sa inteleaga ca in functie de ce alege se va lovi de consecinte. Trebuie ca ea sa priceapa ca nu poate fi totul cum vrea ea, cum viseaza ea. Eu in locul tau i-as spune asa : am inteles punctul tau de vedere. Din pacate, pentru mine o amicitie cu tine nu exista ca si varianta. Daca vrei sa continuam relatie trebuie sa ti-o asumi in fata tuturor. Daca nu, aceasta este fix ultima discutie pe care o mai avem, ne uram toate cele bune si punct. Daca alegi prima varianta iti promit ca voi face imposibilul ca mama ta sa vada ca nu imi bat joc si ca te iubesc. Daca alegi varianta a doua, te rog nu ma forta sa imi schimb numarul de telefon cautandu-ma cand iti aduci tu aminte ca ploua afara sau mai stiu eu ce.

Ideea e ca trebuie sa o responsabilizezi. Trebuie sa risti si sa fii pregatit inclusiv sa pierzi. Totul face parte din procesul de maturizare, atat pentru tine cat si pentru ea.
Oricum daca ea e atat de fricoasa fata de parinti...nu prea inteleg ce anume vrei tu sa construiesti cu ea. Iti dai seama ca si daca ai ei accepta, urmatorul tam-tam mare va fi cand veti vrea probabil sa locuiti impreuna. De asemenea la prima voastra neintelegere vor face imposibilul sa va desparta. Eu iti urez succes. Sper ca totusi povestea voastra sa nu intre in clisee si sa fie ceva altfel.

Incearca sa vorbesti cu mama ei.
Pentru iubire este o lupta grea sa nu uiti.
Daca o iubesti cu adevarat ai fi in stare sa faci orice pentru ea.
In orice caz nu renunta.

Mai sunt fete.