Buna TPU!
Ce parere aveti de relatiile la distanta?
Sunt cu un baiat care sta in partea spre Moldova iar eu sunt olteanca. Suntem impreuna de 4 ani, timp in care ne-am vizitat si suntem ok. Baiatul asta este tot ce mi-am dorit vreodata. Il iubesc mult insa cateodata distanta ma distruge. Eu sunt foarte atasata de parinti si nu am prieteni. La anul o sa termin si masterul si voiam sa ne mutam impreuna la Bucuresti insa mi se pare ca parintilor mei o sa le para foarte rau sau o sa ii distruga lucrul asta. Ei sunt batrani si bolnavi si simt ca i-as parasi ca sa imi fac viata mea cu baiatul asta. Uneori m-am gandit sa-l parasesc insa nu stiu ce sa fac. Eu am mai vorbit cu baieti din zona mea si nu am simpatizat bine cu nici unul dintre ei. Asa ca, distanta compenseaza cu ceva, el este baiatul cu care m-am simtit cel mai bine in relatie si cu care am putut fi, pe langa iubiti si cei mai buni prieteni.
Multumesc mult ca ati citit. As aprecia poate sa raspunda cei care au mai avut experiente de genu poate cu un sfat...o sustinere sau orice. Numai bine!

Ca e bine ca distanta sa se termine cat mai repede.Ati fi mai fericiti sa nu faceti sex fara casatorie, deci sa va cadatoriti inainte de eventuala mutare la Bucuresti.Multi parinti se muta in acelasi oras, nu impreina pentru a putea fi ajutati la nevoie.Si socrii mei s-au mutat 100 km, si- au luat casa nu departe de noi, sotul meu fiind singur la parinti.

Pe de o parte e impresionant faptul ca desi relatiile la distanta sunt notorii pentru ca aproape niciodata nu functioneaza, totusi voi ati reusit sa aveti o relatie de 4 ani...pe de alta parte insa, atunci cand iei in considerare sa parasesti un partener pentru a ramane langa parintii tai, inseama ca subconstientul tau iti spune ca nu e atat de special precum sustii. Sigur ca loialitatea fata de parinti e laudabila, dar nici sa-ti sacrifici viata pentru ei. Ei si-au trait-o pe a lor, acum ai si tu dreptul sa ti-o traiesti pe a ta, extragand maximum de fericire din ceea ce iti poate ea oferi. Nu tu ai cerut sa vii pe lumea asta, ei te-au adus fara sa te intrebe, deci pe de o parte le datorezi recunostinta pentru ca au avut grija de tine, dar pana la un punct, cand trebuie sa fii tu pe primul loc, nu ei. Parintii la un moment dat vor pleca in lumea celor drepti, (pana atunci sa vor descurca ei cumva si cu tine si fara tine) iar tu vei ramane singura si poate nu vei mai gasi un baiat cu care sa fii la fel de fericita cum ai fi putut fi cu acesta. Deci, gandeste-te foarte bine, e baiatul asta special sau nu? Daca este, fa din relatia cu el o prioritate.

Eu stau în italia.viitoarea mea sotie e din oltenia.acum doua luni am fost in Romania și neam văzut. acum de sărbători mă duc iar in Romania la ea.asa că sfatul meu este sa nu renunți la el daca va iubiți

Da este. Subconstient stiu de unde pleaca toate astea, si nu e baiatul de vina. E doar pur si simplu personalitatea mea sa nu fac sa sufere pe vreunul dintre cei apropiati.

Bună! Gândește-te că și mama ta la un moment dat a plecat de acasă și a lăsat totul în urmă pentru a-și creea o familie cu tatăl tău, ăsta e cursul vieții, nu ai de ce să te simți vinovată. Înțeleg că îți e teama pentru că sunt bolnavi, dar vei merge în vizită la ei, nu e ca și cum îi părăsești pentru totdeauna. Deci de ce să îl părăsești dacă spui că băiatul ăsta este tot ce ți-ai putea dori? Mai ales că ai spus că ai mai vorbit și cu alți băieți din zona ta și nu e niciunul ca el. Nu pierde o astfel de relație, sunt greu de găsit.

Nu prea functioneaza astea la distantă