Buna, TPU.
De aproximativ 4 luni imi merge extraordinar de rau, parca nu imi mai revin. Totul a inceput din cauza iubitului care mi-a facut multe "nefacute" pana in momentul in care a decis sa ma paraseasca, am suferit enorm.
Pe parcurs am reluat legatura, el nedorind sa ne impacam pentru ca dupa spusele lui "ne este mai bine asa, ne intelegem mai bine" total neadevarat din privinta mea, ma juca pe degete cum vroia. De curand am primit inca o palma si cea mai dureroasa, tatal meu s-a imbolnavit foarte grav. Ma simt foarte singura, cu prietenele am o relatie foarte rece, "iubitul" considerat doar de mine, nu si de el, m-a abandonat in cele mai grele momente, ignorandu-ma, daca il caut il stresez... Nu stiu ce mai pot face, totul imi merge rau, pe dos si simt ca nu mai pot, plang zilnic sunt depresiva. Aveti ceva sfaturi? Ati trecut prin asa ceva (Daca da cum ati depasit situatia)?
Multumesc!

Nu trebuie sa te demoralizezi. Daca tu suferi si plangi nu se intoarce nici iubitul si nici tatal tau nu se face bine.Capul sus fi puternica si gasesteti pe cineva care sa te merite, sustineti tatal si axeaza-te pe orce altceva

Ciudat, am un sentiment de deja vu.

Toate aceste evenimente erau inevitabile, iar pe tine te`au prins cam nepregatita. De ce nepregatita? Pentru ca cersesti atentia altora in loc sa fie ei cei care sa te caute pe tine: si in relatia cu iubitul pe care l`ai lasat sa te trateze ca pe un nimic, pentru ca iti era frica sa nu-l pierzi, si in relatiile cu "prietenele" care apropo nu`ti sunt prietene ci doar persoane care te accepta in jurul lor.Irelevant asta acum pe moment, insa pe viitor poate te vei gandi sa investesti mai mult in tine si sa te respecti ca persoana.

Nu ai ce sa faci in legatura cu tatal tau, daca spui ca este atat de grav.Fii alaturi de el, sufera o vreme, apoi revino`ti si mergi inainte cu gandul ca va fi alaturi de tine mereu. Cat despre relatia din care tocmai ai scapat, bucura`te, pentru ca a plecat el inainte de a fi si mai rau.

Nu ti-ar strica sa mai cunosti si niste lume noua, sa citesti ceva, sa vezi un film amuzant, sa iesi la o plimbare, sa investesti ceva timp in ceea ce iti place.Si asa il irosesti aiurea pe lacrimi si ganduri depresive momentan, mai bine sa-l valorifici.

Chit ca ma doare adevarul, ai avut dreptate in tot ce ai spus legat de "iubit", nu e prima oara cand ma paraseste (mai exact a 3-a) si nici prima oara cand eu "cersesc" impacare (de fiecar data cand s-a produs cate o despartire serioasa), desi am incercat sa fiu cea mai loiala si buna iubita. Tin mult la acest baiat si l-am pus pe primul loc de aceea imi e atat de greu sa il las, dar vad ca nu e nevoie sa il las eu, o face el. Nu inteleg de ce il vreau tot pe el dupa toate "nefacutele" care le-am primit drept rasplata si suferinta care mi-o provocat-o, pur si simplu imi ofera rau gratuit spunand totusi si ca m-ar iubi. Am avut parte si de o replica care mi-a starnit amuzamentul "tu nu o sa mai fi cu nici un baiat din acest oras daca nu vreau eu" ceea ce mi se pare de neconceput atat timp cat nu eu am initiat despartirea (chiar am insistat sa ne impacam, el nedorind spunand ca "nu e momentul potrivit"), tinand cont ca nu am gresit fata de el in toti ani de relatie.
Iar situatia cu tatal meu mi-a pus capac si m-a trantit la pamant, nici cuvint nu am.

Roagă-te lui Dumnezeu, e cel mai bun preiten și singurul care nu ne părăsește niciodată la greu, citește Psalmii.

As spune eu cateva cuvinte legate de femei si nevoia din subconstientul lor de a fi subjugate, dar apoi imi aud cuvinte cum ca as fi misogin. De asta nu`ti intelegi dorinta de a fi tot cu el.

Insa daca iti faci putin curaj vei afla ca mai exista si altii.

Din ce oras esti? poate pot sa-ti ofer o mana de ajutor?

Asa e toata viata. Get used to it.

Cum adica toata viata?

Viata nu e decat un sir continuu de pumni in burta si depresii intrerupte doar de perioade de betie crunta.
Ce credeai?

Credeam ca dupa atata rau, poate mai vine si cate un scurt bine.

Vine si scurt. dar nu bine. ci altceva. ))