Bună, TPU! Eu și iubitul meu suntem împreuna de 4 ani, suntem studenți amândoi, eu la psihologie și el la medicina. De curând eu am început sa lucrez, iar faptul ca fac facultatea la zi și muncesc in restul timpului ma face sa fiu foarte obosita zilnic, pentru ca nu prea am pauze sau timp pentru mine. Noi nu locuim împreuna din cauza părinților care nu sunt de acord, ne vedem doar in Weekend și de doua săptămâni se comporta foarte distant și ne certam mereu. Aseară când ne-am văzut avusesem o zi foarte lunga de munca, mi se închideau ochii de oboseala, dar încercam cât puteam mai bine sa fiu bine pentru ca stateam împreuna. El in schimb a început sa îmi scoată ochii ca m-am schimbat, ca sunt distanta și rece și ca sunt opusul fetei pe care a cunoscut-o el acum 4 ani. Eu încerc sa ii spun ca e de la faptul ca duc foarte multe responsabilități și efectiv nu vrea sa ma înțeleagă. Tot de curând își face tot felul de plimbări cu colegii lui la băute prin alte localități si culmea, niciodată nu are loc și de mine in mașina ca na, nu e mașina lui și nu zice el cine sa vină. Ma jignește, ma comentează, sincer nici nu știu cum sa ma comport ca sa fie toată lumea împăcată. Acum când a plecat iar era supărat și sictirit pe mine ca m-am schimbat și ne-am contrazis o grămada. Am nevoie de liniște și înțelegere ca sa pot sa le duc pe toate mai departe, nu să mă consum și certurile lui. Va rog sa îmi dati un sfat. Mulțumesc.

Daca pe tine nu te înțelege, poate o va înțelege pe următoarea (If u know what I mean)

Domn'e, treaba e simpla, devine alcoolic. Eu zic sa il treci pe tratament cu suc de mere (face bine la sinapsa). Nici macar eu cu viitoarea mea sotie nu bem atata, si culmea, suntem artisti. Pentru tine recomand bancuri cu Bula sau cu Sir si John.

Dacă vă vedeți o dată, de două ori pe săptămână și nici atunci nu vă înțelegeți - e un mare red flag.

Poți să vorbești cu el sincer și direct despre problema asta - să îi spui tot ce ai scris aici și tragi după aceea o concluzie.

Din alte întrebări ale tale îmi dau seama că ai undeva la 20 și un pic de ani, ceea ce înseamnă că l-ai cunoscut la finalul adolescenței. În perioada aceasta final de adolescență - început de "tânăr adult" au loc foarte multe schimbări - se schimbă obiceiuri, se formează altele, cercuri sociale, se împarte altfel timpul liber, are loc o maturizare accelerată atât mentală cât și emoțională datorită manifestării pregnante a dorinței de a "crea/alege un drum în viață" și toate aceste schimbări afectează comportamente, atitudini, dorințe, manifestări.

Părerea mea e că a venit timpul să treci mai departe.
În 4 ani oamenii se mai schimbă - preferințe, dorințe. Te cunoști mai bine și realizezi din ce în ce mai mult ce îți place, ce nu îți place, ce așteptări ai de la o relație.

Dacă nu te mai simți apreciată, dorită și împlinită, get over it.

Bagajele și la gară. Nu e mai fain singur/singură?

Dacă continuă tot așa, ce o să faci, o să îl suporți așa toată viața sau o să termini cu el?

E vina ta, punct. Cum adica lucrez foarte mult, si am probleme, si apoi 'el ma neglijeaza'. Mai fata, ori cu el, ori cu parinti tai.Am avut o astfel de femeie, masa nu stia de noi,ea nu vroia sa ii spuna,pana la urma s-a rupt relatia,salut si la revedere. Daca nu doresti relatie, da-i drumu, cum dracu sa spui ca parinti nu e de acord? pai ce, e dupa parinti? hai mai, culmea el la medicina isi face timp, si tu nu, ca domne lucrezi, mutate cu el sau despartitiva.Fosta mea era la medicina, aceias poveste, nu avea timp etc, pana la urma s-a rupt relatia de la sine

Eu sunt singur de 4 ani dar am respectat persoana de langa mine si am ascultat-o dar cand am venit de la servici am prins-o in casa cu cineva de aici va dati seamaa ce a iesit

Se pare că, nu mai este interesat de tine, din păcate.
Dacă l-ai neglijat cu ce vroia, plus faptul ca vă vedeți destul de rar, nu mai are chef de tine.
Posibil să fie altă fată la mijloc.

Trebuie să conștientizezi că ei cand s-au cunoscut au fost destul de mici si sub tutela părinților. Poate si acum au 19, 20 de ani si parinti de bine de rau le ofera o stabilitate.Vezi ca eu cred ca părinți ambilor nu au fost de acord nu doar a ei.
Si eu am spus că trebuia sa se mute impreuna, dar daca nu au facut-o atat timp bănuiesc că nu a fost doar după ea, daca si el voia pe bune chestia asta făcea in asa fel incat sa se mute.Lua o chirie si zicea hai pe la mine o data de două ori până rămânea de tot, dar el cred ca are bani de la părinți în timp ce ea si munceste.

Eu sunt de acord cu ce spui.Doar ca mi se pare putin dubios.De obicei parinti nu se baga atat de mult, Si in cazul in care copii care chiar isi doresc ceva enorm de mult, parinti de obicei nu au ce sa faca, le fac pe plac.Eu stiu ca unde dragoste este, de obicei razbeste peste aproape orice.

Ba da, iti spun eu ca imi părinți chiar se baga asa mult.Stiu o fata ce a luat pastile sa se sinucidă pentru ca nu o lasa sa fie cu un băiat si aveau doar certuri. Daca pleca undeva cu el mergea după ea sau chiar suna la poliție.Alta este acum in spital din cauza familiei ce nu au sustinut o într-un moment dificil in viata si a trebuit să trăiască în condiții grele având în vedere că era însărcinată si multe altele, doar pentru ca niște părinți incapabili nu au știut să îi educe sau sa ii îndrume.La ei poate nu a fost chiar asa dramatic, dar până sa isi gaseasca de munca si sa isi creeze o stabilitate dură ceva si atunci copii fiind le era frica sa plece de acasa.Dar poate ca daca muncea si el si ea si făcea cum am spus altfel stătea treaba.
Nu trebuie sa o condamnă pe ea ca face si scoala si si munceste atata timp cat totusi se vede cu el, voia sa meargă cu el la sucuri si etc dar el refuza.

Nu stiu, am avut o relatie cam pe aproape, care s-a terminat brusc si din vointa amandurora un pic mai mult din vointa ei. Vreau sa zic ca ea era studenta la medicina.Cand ii spuneam sa ne intalnim nu putea.In schimb cand a inceput sa isi prefere prietenele in locu meu si de mine numai avea timp cand ii spuneam sa ne intalnim sa mergem pe la munte 2 zile.Ea prefera sa se duca cu grupu ei, atunci mi-am pus semne de intrebare. Distanta, si etc, ideea e canu poti obliga un om.Nu avea timp sa ne vedem,dar avea timp de sala,de iesit in parc,si de dus la tara. Fara sa fiu nesimtit, sunt satul de scuze din astea, daca se vrea, se poate, ori la el, ori la ea, nu prea cred ca amandoua perechele de parinti sa fie asa toxuni.Acum, asa o fi, dar cert e ca daca nasti un copil, sau daca ajuti la procreerea unu-i copil, nu te numesti parinte.

Una e sa nu vrea sa se vada cu tine si alta e sa faca si scoala sa si muncească și să se vada si cu tine. Putea si el sa ia initiativa sa se mute impreuna asta e parerea mea finală.

Părinții nu susțin cu nimic relația noastră. Mama mea nu este de acord să mă mut cu el până nu ne căsătorim, iar mama lui nu e de acord să ne mutăm împreună până nu se angajează el ca medic (adică în 4 ani). El nu are timp să se angajeze că are un program foarte încărcat. Nu știu ce voi face, eu îmi permit să plătesc toată chiria, dar chiar și așa el nu vrea să stăm împreună ca să nu se supere părinții și să facă scandal. Țin minte că acum ceva timp tot mama lui zicea că nu e de acord sa stea el cu mine că ea nu are chef să crească 3 copii în loc de 2, adică să mă întrețină și pe mine. Sincer m-am săturat să locuiesc singură în condițiile în care am o relație de 4 ani și am banii mei. Am încercat să îl conving să se angajeze, i-am găsit chiar și locuri de muncă part-time și tot nu vrea, că el e la Medicină și nu are timp. Eu am făcut tot posibilul, dacă el nu vrea nu am ce să fac mai mult decât ceea ce fac deja.

E foarte trist când vezi atâtea cupluri care au mai puțini ani împreună decât noi și care sunt susținuți de părinți să facă nuntă și să își facă casă împreună. Părinții noștri adică zic că întâi să ne facem o carieră, de parcă ei la vârsta noastră făceau așa ceva.

Eu cred ca asta e o scuza pentru el ca sa poata hoinari,asa ca ai grija.
Eu cred si consider ca ar trebui să pui punctul pe i si sa ii spui ca daca nu va încerca macar treptat sa stea cu tine sa isi vada de a lui.
Stiu ca sunteti tineri, dar daca nu încercați să vedeți ce iese nu faceti decat sa va pierdeți timpul. Poti sa ii spui ca încercarea moarte nu are si ori va ve-ti iubi mai mult si ve-ti rămâne impreuna, ori va ve-ti desparți dar macar stiti o treaba.
El e cam leneș și îi place sa stea pe bani lui mămică, deci nu prea e de viitor dar nah, mai încerci o ultimă dată.

Mda, mereu trebuie să fie ceva. Nu se angajează că vai dacă află părinții lui fac scandal că el și așa e la taxă și îi plătesc facultatea. Dacă se mută cu mine iar e scandal. Totul trebuie să fie legat de părerile lor.

Săptămâna trecută i-am făcut apropo-uri non-stop să se angajeze și tot că nu vrea, că începe parțialele, că n-are timp. Și argumentul suprem: eu nu sunt la medicină să știu cum e, nu îl înțeleg, eu fac o facultate ușoară și de aia am timp. Și încă un argument și mai și, România e o țară de rahat și doar afară va avea banii pe care îi vrea. Mă lași? Când am dat pe ejobs m-am speriat câte locuri de muncă erau disponibile, de parcă dacă pleci din țară nu trebuie tot să te angajezi și să muncești ca să ai ceva.

Vreau să știu dacă și ție îți spunea la fel iubita ta: că nu are timp de nimic și că tu nu ești la medicină ca să înțelegi. Am auzit de atâtea ori propoziția asta încât nu o mai suport

Eu ti-am spus că astea sunt scuze.El nu vrea sa isi asume o relație serioasă. Daca vrei neaparat sa fi cu o persoana mergi si 4 ore la munca si la facultate sau macar de început încerci să rămâi cu iubita ta acum un weekend, după câteva zile și tot asa sa va acomodati, sa vedeti cum va descurcati.
Asa lasă-l cu masa.

Mda, auzeam des asta