o sa intru direct in subiect. Sunt intr-o relație interzisă (din cauza etniei) de 10 luni de zile, am incercat să-i spun mamei mele de relație dar am avut un scandal enorm și m-a pus sa jur ca nu o sa mai vorbesc cu el vreodată sau altfel ii va spune și tatălui meu, iar scandalul va fi de 10 ori mai mare. Bun, nu am putut sa renunț la el, dar apoi m-am gândit mai bine ca nu pot avea un viitor cu el fiindcă familiile noastre nu sunt de acord și am incercat sa ma despart de el in cel mai nedureros mod. Prima data l-am luat cu "o scurta pauza" apoi cu despărțirea in sine. Dar asta n-a durat mult. Oricum vorbeam in fiecare zi..nu a fost o zi in care sa nu vorbim chiar dacă eram cica despărțiți apoi intr-o zi venise de doua ori in zona de unde sunt eu ca sa dea de mine și m-a găsit la o terasa cu prietena mea și am stat la povesti 2-3 ore iar apoi l-am sărutat și atunci cica ne-am "împăcat". Nu pot sa nu îl iubesc. A fost și este prima mea relație adevărata, am mers peste tot impreuna, ma respecta, cand îl iau in brațe sau ma uit in ochii lui simt ce nu am mai simtit niciodată. E un sentiment neexplicabil. Eu eram foarte rece cu foștii mei și faptul ca sunt atat de calda cu el ma șochează și pe mine. Eram si fata mare înainte sa-l cunosc si a fost primul la mine si pentru prima data in viata mea dau de cineva care chiar își da interesul pentru mine prin fapte, nu vorbe, dar părinții mei nu îl vor accepta. El mi-a spus de mai multe ori ca începe sa se sature sa ne tot ascundem de ai mei, dar nu e vina mea. Din cauza lor simt ca îl pierd, mereu trebuie sa ii mint când ma vad cu el, mereu le spun ca ma vad cu prietenele sau chestii de genul, trebuie sa memorez minciuna cap-coada și sa nu ma dau de gol, sa tin minte date exacte și etc de 10 luni de zile pot spune ca am dobândit foaaarte multa experienta in domeniul asta Nu știu ce sa fac... îl iubesc și el ma iubeste, nu putem renunța unul la altul, dar familiile noastre constituie un impediment foarte mare in relația noastră. Sunt majora, dar încă locuiesc cu ei, ii iubesc enorm pe părinții mei, dar ma simt ca intre ciocan și nicovala și simt ca din cauza asta o să se ducă totul pe apa sâmbetei și o sa îl pierd. Simt ca trăiesc o telenovela. Daca as fi scris toata povestea cap-coada probabil și voi ati crede la fel . In fine, dacă se poate sa ma ajutați cu un sfat ar fi super. Eu sunt debusolata maxim

Esti majora draga! Poti decide singura. Daca ar mai fi vreun scandal le poti spune ca macar baiatul acesta te respecta pe tine si alegerile tale. Parintii tai ar trebui sa faca la fel. Nu au dreptul sa stea in mijlocul fericirii tale. Mai ales ca sustii ca e un baiat cum se cade. Ce conteaza ca etnia e diferita? Nu conteaza. Daca parintii tai judeca si critica atat de mult nu e vina ta. La urma urmei vei trai cu el nu cu ei pana la sfarsit.
Eu zic sa va angajati si sa locuiti impreuna va fi greu dar macar se va merita.
Eu zic ca merita sa lupti pentru iubire, merita cand e adevarat. Parintii tai daca te iubesc si iti vreau binele cu adevarat vor accepta. Daca nu vor accepta imi pare rau, dar ai si tu dreptul la viata ta privata. Nu mai ai 15-16ani ca sa ti se zica cu cine sa umblii si cu cine nu. Esti majora, ai toate drepturile exact ca si ei.
Ar trebui sa te respecte mai mult daca nu doresc sa te indeparteze ba mai mult sa te piarda.

Și totuși așteaptă sa vezi cum evoluează relația în timp. Nu are rost sa te cerți cu ai tai de pe acum. Din discuție presupun ca sunteți foarte tineri, nu cred ca neapărat vrei sa te măriți cu el sau ceva de genul. Nu știu ce sa zic exact sa nu fiu înțeleasă greșit, faptul ca e țigan e cam nasol pentru societate, contează cum e el familia lui, dacă au comportamentul și stilul de viata de români sau de țigani, sunt țigani despre care nu mai îți dai seama fiindcă au joburi bune au facultăți terminate, au prieteni și anturaj de calitate, nu știu dacă prietenul tău este asa sau a rămas la un nivel mai jos. Dacă îl iubești cu adevărat poți lupta pentru el, în timp o sa ști ce vrei exact dar gândește te dacă te vezi și în viitor cu el

Crede ma ca ar fi cea mai proasta alegere din viata ta dacă ai renunța la el.

Cea mai buna varianta ar fi sa ții relația secreta fata de ai tai și dupa când o sa aveți posibilitatea va puteți muta împreună.

Si hai sa fim serioși, chiar contează părerea alor tai despre relație? Gândescte te ca tu dacă îl părăsești pe el, este alegerea lor, nu alegerea ta, dar tu o faci de parca ar fi asa.

Nu ma înțelege greșit, este ok sa îți asculți părinții, dar una este sa ii asculți și alta este sa te lași controlata de ei.

Ce coincidență, aceeași treabă a fost și la mine.
Nici o lună de relație nu aveam și practic toată familia mea nu era de acord cu el, fiind țigan.dar m-am certat cu toți și mă bucur că am făcut-o pentru că sunt o fatăs foarte respectată și iubită de el.
Am fugit în Anglia amândoi și acum avem 8 luni. Totul merge suuuper!
Nu asculta părinții, dacă ești sigură pe tine și pe relație, luați-vă inima în Dinți și plecați! :*

Deci acest lucru mi-se întâmplă exact ca tine eu am tot 10 luni cu el și ne înțelegem perfect, mama știe și îmi face scandal monstru că nu îi de aceaş religie şi tata nu știe, și nu renunțăm unul la altul
M-am bucurat că prietenii noștri ne susțin enorm de mult
Te rog să îmi răspunzi

De parcă mi-ai spune povestea jur?

Dacă va iubiti cu adevărat e totul in regula. Dacă mama ta nu e de acord cu el di nu mai vrei sa îți fac scandal poți sa faci cum am făcut eu, sa ii spui ca nu mai ai niciun contact cu el, ca sa liniștești apele, dar tot sa rămâi cu el impreuna fără ca ea sa stie.

Asta i-am spus deja
Aștept să gat clasa a 12 a și să mă mut cu el

Am avut aceeasi problema, nu de etnie, dar ea era pocaita, eu nu, si cel putin la crestini dupa evanghelie e rau, sa nu auda de asa ceva. Ne-am ascuns 2 ani cat a durat relatia, grija pe strada, grija la cafenea sau restaurant ne uitam sa nu fie prieteni pocaiti din cercul ei (pentru ea ne ascundeam eu nu aveam de ce), sa nu afle parintii etc, a fost obositor, am dat mult in acea relatie si nu m-am ales cu nimic la sfarsit. Ideea e urmatoarea, depinde cat de departe esti tu dispusa sa mergi, pentru ca ori esti impotriva parintilor ori cu ei, nu poti tine o cale de mijloc si nici nu ai cum. Ori parinti accepta, ori ajungi sa stai cu prietenul tau sa pleci de la ei, asta e singura varianta. La mine nu a contat cat am luptat, in final din cauza parintilor ei care nu voiau sa auda de mine si din cauza religiei, ne-am despartit, si a fost prima mea relatie si iubire, niciodata nu voi mai iubi cu acel foc cum am iubit atunci, de asta zic ca, chiar am dat tot ce am putut din mine, ti-am spus asta ca sa iti dai seama cat conteaza daca tu vrei sa lupti de partea prietenului tau, in mana ta e viitorul relatiei, tu decizi.

Cred ca mai mult iti place thrill ul adta, drama. Daca v ar fi acceptata relatia nu ar mai fi atat de fun. Esti imatura inca, evident dupa modul tau de relatare. Nu te certa cu parintii, de multe ori credem ca nu ne inteleg cand de fapt noi nu intelegem ca vor ce e mai bine pentru noi, va veni si barbatul potrivit pentru tine.

As vrea eu sa fie asa. din pacate m-am cam saturat de thrill-ul asta. vreau sa am o relație normala. știu ca ei mei îmi doresc binele, de aia ii iubesc enorm și nu pot sa plec de acasa asa usor. fiindcă știu ca au și ei dreptate. dar eu chiar tin la baiatu asta, și el la mine. nu pot nici sa ma despart de el, (ne-am certat o zi dintr-un nimic și am plâns toata ziua. dapai sa ma mai și despart de el.) dar nici nu le pot rupe inima alor mei. deci cred ca o sa las lucrurile asa cum sunt. o sa rămânem un secret și de acolo vom vedea unde ne va duce viata...