Povestea mea e putin mai lunga, asa ca le multumesc de acum celor care au de gand sa citeasca, si sa le spun ca am nevoie de cam toate sfaturile pe care le pot obtine.

Deci l-am cunoscut pe tipul asta la Revelion, si la inceput nu parea chiar genul meu, dar dupa cateva ore vorbeam numai noi incontinuu si am descoperit ca aveam o groaza de lucruri in comun. In fine, in seara respectiva nu s-a intamplat nimic, deoarece amandoi eram destul de timizi. Intr-o zi m-a sunat sa ma intrebe daca vreau sa mergem la un film, si zis si facut, am mers, si am inceput sa vorbim in fiecare zi. In fiecare vineri mergeam impreuna la o cafenea unde stateam cu orele si doar povesteam, ma simteam ca si cum nu am gasit in viata mea o persoana cu care sa ma inteleg atat de bine. Si na ca inevitabilul s-a intamplat si a inceput sa-mi placa de el. Dupa cateva "intalniri" deja ne tineam de mana, dar nu vorbeam despre asta si cred ca greseala mea a constat in a deschide subiectul. I-am spus ca imi place de el si el mi-a spus ca ma place foarte mult, doar ca el crede ca va strica totul intre noi si avem deja o prietenie prea buna, si i-am respectat dorinta.
Ulterior, dupa inca cateva saptamani, am deschis din nou subiectul si el a spus ca putem incerca... Am fost impreuna doar o luna, dar el m-a schimbat incredibil de mult in bine. Parca vedeam viata altfel, desi lucrurile nu se schimbasera mai deloc intre noi, abia daca ne-am sarutat dupa 2 saptamani. La un moment dat mi-a spus sa ne vedem si dupa, tot el m-a amanat vreo 2 saptamani dupa, si intr-o criza de nervi, i-am spus ca eu nu mai pot asa. Tot ce a spus a fost ca era sigur ca asa se va termina si ca ne va distruge prietenia. Dupa 3 zile de plans tot eu l-am cautat, si mi-a spus ca a stat cu telefonul in mana cu orele dar nu a avut curajul sa ma sune. Apoi, lucrurile parea usor usor sa revina la normal, ne vedeam din nou ca prieteni, desi eu deja ma indragostisem de el, nu prea mai vedeam cum ar fi sa nu il vad la fiecare sfarsit de saptamana. Certuri au urmat cu tona, din varii motive. El imi spunea ca nu vrea prietena pana la sfarsitul liceului(suntem amandoi clasa a XI, la licee diferite), dar in acelasi timp, cand ne certam, imi spunea ca el face asta deoarece eu merit mult mai mult decat el si ca imi e mai bine fara el.
Au trecut 8 luni de cand l-am cunoscut si el a devenit cea mai mare parte din viata mea. Acum vorbim ca prieteni, deoarece nu suport sa nu stiu nimic de el pentru mai mult de 1 saptamana. Uneori face remarci subtile, imi spune ca sunt draguta, imi deseneaza chestii si imi admira fotografiile si ceea ce scriu... Si in urma cu ceva timp am realizat ca il iubesc. pentru ca nu vreau neaparat sa fiu cu el, vreau doar sa fie fericit, sa il fac sa inteleaga ca e indeajuns de bun pentru anumite lucruri si sa nu se mai subestimeze. Si ma bantuie gandul ca el imi spune ca nu vrea sa fim impreuna deoarece are o parere foarte proasta despre el... Mentionez ca e foarte introvertit. M-am gandit si la varianta ca poate nu ma place, si ca a spus sa fim impreuna doar ca sa nu ma piarda ca prietena, dar nu stiu ce sa mai cred.

Ok, am lungit-o mai mult decat vroiam, imi pare rau. Ma bucur daca macar o persoana a citit atat.

Voi ce ma sfatuiti sa fac? Da, il iubesc, si pur si simplu nu stiu ce sa mai fac. Am incercat sa-mi iau gandul de la el si nu pot. Imi e pur si simplu frica ca daca ramanem prieteni si eu astept, cum a spus el, sfarsitul liceului, ma trezesc cu buza umflata... Si cum am spus, am ajuns sa tin incredibil de mult la el si ca prieten. E bine ce fac acum? Stiu ca la inceput poate am fost sufocanta dar acum el ma cauta mai mult.

Ma gandeam ca nu ar strica sa aud si parerea altcuiva.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook