Povestea mea nu o mai pun o data, pentru ca ar fi cam a 3 oara . In schimb o voi rezuma: Sunt cu un baiat de un an si ceva, dar pe care il cunosc de ff mica deoarece el a fost casatorit cu vara mea de gradul doi. Eu am 17 ani si ceva si el 27. Ne iubim,da chiar ne iubm, nu ma judecati va rog pentru ca nu il stiti.m-a convins ca sunt si altfel de baieti, buni si respectuosi si care iubesc cu adevarat. Problema e ca parintii au aflat ca suntem impreuna deoarece el statea cu chirie la noi in casa(suntem in Spania), siei il cunosc de vreo 5 ani si mereu au spus ca este un baiat de nota 10 si ca si.ar dori asa un ginere,muncitor,cuminte,etc. De cand au aflat,au luat-o razna, pur si simplu! Nu ii mai suport sunt falsi si rai, imi vb fff urat ma jjignesc cu el sunt mielusei prin fata si pe la spate il vorbesc urat si imi baga prostii in cap despre el doar ca sa ne desparta. Ghiciti de ce?! Pentru ca vor rade neamurile..auziti aberatie. Toate certurile noastre se rezuma la asta, da nu ar veni si ei o data, uite fata tatii baiatul nu e bun pentru tine ca e rau e nu situ cum..nuuu ei vin o sa rada toti vaai te vor face curva vaaai nu situ ce. Si tocmai de aici inteleg ca ii doare undeva de fericirea mea si vor doar sa le fie lor bine. Un an a fost un calvar,de curand s-a mutat prietenul meu in alta parte ca sa ne lase fiindca eu nu aveam voie sa ies idn camera daca era si el acasa si am stat o saptamana inchisa in camera plangand si abia mancam si am slabit ingrozitor si ii auzeam cum radeau, dati-va seama cum ma simteam, ii durea in cot ca numia pot de plans..In fine sper ca ati inteles unde bat. In mai fac 18 ani, si as vrea sa ne mutam impreuna el a spus ca pana imi termin studiile o sa fie bine nu o sa trebuiasca sa muncesc si etc. Vrea doar sa ne lase in pace. Problema e ca eu sunt asa..nu stiu cum sa spun, nu vreau sa ma cert cu ei si mi.e frica sa imi iau viata in dinti, dat fiind faptul ca ei mi.au spus ca la usa lor numai am ce cauta daca plec. Si vreau cu tot sufletul sa nu ii mai aud cand ma jignesc si sa scap sa ma lase, si totusi imi vine greu sa ma mut. Ce credeti e bine sa imi iau viata in propriile maini de la 18 ani? Credeti ca isi vor reveni si vor deschide ochii ca is fericita si ca lumea vorbeste da mie nu imi pasa? Ma vor ierta? Nu ma judecati va rog, asta e ceea ce simt si am nevoie de ajutor(app amenintarile sunt la ordinea zilei, m.am saturat sa fiu amenintata de proprii parinti ) Si ce e intre mine si prietenul meu nu e copilarie, simt ca el trebuie sa fie langa mine pentru tot restul vietii Multumesc anticipat :*:* Seara buna!

Pune problema in felul urmator: Va pasa mai mult de ce vor zice ei sau va pasa de fericirea mea? Am considerat ca ma veti sprijini mereu indiferent de ceea ce fac, si imi deschideti ochii atunci cand gresesc, dar asta nu e o greseala, e iubire. Varsta e numaratoare banala. Va doare foarte tare ca sunteti aratati cu degetul? dar nu va doare ca ne iubim si voi ne vreti despartiti? Ai fi fericit sa ma vezi plangand zilnic + fata de catelus si cateva lacrimi si va merge sunt sigur. Astept sa-mi spui cum a decurs si ce ai facut, sunt curios, si va doresc tot binele. Aveti grija.

Buna il iubesti corect? daca da ce iti mai pasa de restul ce daca sunt parinti tai vei trai cu ei si nu stim noi nu soro alege-l pe el daca crezi ca te iubeste..cat timp crezi ca vei mai fi fetita mami muti au ales pe mami si tati si acuma le pare rau traiesc o viata de mizerie na treaba ta tu alegi nu noi...

Ori ca ai scris atata ori ca pui povestea ta e tot una

Daca esti capabila sa-ti iei viata in propriile maini, este chiar indicat sa o faci, dar asta nu inseamna ca acum, parintii tai nu au mare dreptate.

Dupa ce implinesti 18 ani face-ti ce crezi ca este mai bine dar nu inainte de a cantarii lucrurile, nu te invat nici sa nu te duci cu el nici sa stai cu ai tai doar iti scriu ca parintii sun parinti si nu-si vor uita copilul din cauza fericirii sale.Cin este mai presus, fericirea ta sau neamurile? sa te pupe-n fund daca n-au ce face si te barfesc, sa fi iubita!

Să vedem. O să fiu scurt.
Tu ai 17 ani:
-minoră
-planuri de viaţă: Distracţie încă, că eşti tânără, planuri de căsătorie? Peste vreo 7 ani cel puţin.

El, 27 de ani:
-major
-a ajuns la o vârstă la care a avut timp să se distreze, dacă mai vrea o mai face în continuare, aşa că tu te poţi numi distracţia lui.
-Planuri de viaţă? Să-şi întemeieze o familie. Eşti tu pregătită de asta? NU.

Get it?!
Asta cu "ne iubim şi..." e bullshit.

Asta este o problema cam delicata, ce nu se poate rezolva pe un site...dar o sa incerc sa iti dau un sfat.
Primul lucru pe care trebuie sa il tii minte este ca parintii tai te iubesc si iti vor doar binele, binele pe care il considera ei potrivit pentru tine si crede-ma ca de cele mai multe ori au dreptate.Nu trebuie sa ajungi sa ii vezi ca pe niste dusmani in calea fericirii tale, pentru ca nu sunt.Incearca sa vorbesti cu mama ta si sa ii spuni ce simti,sa iti dea un sfat, spune-i sa iti dea un sfat ca prietena.
Sriu ca dragostea nu are varsta, dar totusi nu trebuie sa fii certata cu parintii tai pentru un baiat, e clar ca nu vei sta toata viata cu ei si nu trebuie sa le faci mereu pe plac, dar lucrurile se pot discuta.Probabil ca si parintii tai sunt de vina ca nu comunica cu tine, dar incearca sa le deschizi tu ocii, sa vorbesti tu cu ei normal.
Nu iti pot spune ce sa fac... daca sa iti iei viat ain propriile maini sau nu, asta o simti tu si din cate ai scris nu esti prea pregatita.In viata nu trebuie sa depinzi de nimeni financiar, material cand iti iei viata in propriile maini, pentru ca mai devreme sau mai tarziu o sa vina si reprosurile.Nu iti deglija scoala si ai mare grija ce hotarasti. Iubitul tau ar trebui sa fie matrur, in nici un caz sa nu isi doreasca sa pleci de acasa si sa iti promita o multime de lucruri. Daca esti certata cu parintii tai o sa ai ceva pe suflet toata viata si nu cred ca merita.Incearca sa vorbesti din nou cu parintii tai,mai bine doar cu unul din ei, prieteneste. Spune-i mamei tale de exemplu, ca esti confuza si nu vrei sa fii certata cu ei, le ceri doar putin intelegere.
Nu stiu cum este relatia ta cu iubitul tau, dar parerea mea(poti sa nu o iei in seama) este ca nu prea am incredere in iubitul tau....acum tu faci ce crezi ca va fi ai bine pentru tine. Multa bafta!

Multumesc ff mult pentru intelegere, mi.e frica sa vb cu ei despre asta, acum ca ei cred ca numai suntem impreuna, m-ar omora sa afle ca i.am mintit! cu ei nu se poate vb cel putin cu tata nu!

Stiu,doar ca incep sa ma descarc cand povestesc..ma simt mai bine

In cazul asta da-mi numarul tau de telefon si te ascult cat vrei