Buna TPU.Stiu ca e Crăciunul,din acest motiv vreau sa incerc sa pun punct sentimentelor mele pentru acest băiat.
Deci vara aceasta am stat cu un băiat și a fost totul foarte frumos,ne vedeam mereu,ne jucam jocuri,râdeam,glumeam,mergeam la filme noaptea,dormeam la el etc.a. Fost foarte frumos și ne-am despărțit,oarecum din vina mea, dar nu era tocmai un motiv foarte bine justificat.in fine,băiatul sta in străinătate și de Crăciun a venit acasa,am discutat puțin,a zis ca el a trecut peste și sa trec și eu, dar nu pot efectiv.mereu treceam peste orice relatie,sunt o persoana super pozitivă
Și foarte greu plang la despărțiri, dar după băiatul asta am plans 4luni și încă mai pot.ce sa fac?

Uita toate amintirile, accepta faptul ca s-a terminat si gata. Nu merita sa te consumi psihic pentru o relatie, faci cum doresti.

Plânsul e bun, natural, sănătos, omenesc. El descarcă tensiuni sufletești ale unor sentimente care nu le poți împărtăți cu alții. Nu vei reuși nimănui să explici, să spui, să înțeleagă acea durere care te face să plângi. Astfel, plânsul curăță ochii și sufletul. Se mai numește și bocire. Plângi căci l-al considerat oblect proprietate personală, pe care l-ai pierdut. În locul lui aa rămas în tine un gol. Ce poți să faci? Să umpli acel gol cu altă persoană reală. Cum se face asta? Cauți.

E greu dar nu imposibil, dacă el a trecut peste și tu poți, poate mai greu dar poți. Ești o persoană pozitivă? Ridicate cu capul sus și zâmbește! Ești puternică, toți suntem.

Mereu când cauți nu găsești, și plus ca dacă următoarea persoana va fi doar de umplutura n-are rost.

Dacă decizi de dinainte că va fi așa, așa va fi. Dacă decizi invers, va fi invers. Tu decizi.

Sfaturi poti primi multe..important este ca tu, sa si reusesti pe undeva sa te agati de umbra unei posibilitati ce te-ar putea ajuta sa uiti, sau sa mergi mai departe. Aici importante sunt gandurile tale care refuza sa nu se gandeasca la el, si tot gandindu-te suferi, si tot suferind plangi, deci ce este de facut.Singura arma impotriva iubirii este fuga, si cum tu esti departe de el si nu il poti vedea, cred ca-ti va fi mult mai usor sa reusesti sa-l dai uitarii.Nu-ti impune sa-l uiti si nici nu cauta defecte sa-i diminueze frumusetea,simpatia sau iubirea pe care i-o porti. Continua sa-l iubesti si sa plangi,consuma focul patimii,gandeste-te la el, imagineaza-ti tot ceea ce te-ar putea face fericita alaturi de el, scrie-ti dorul si gandurile, iubirea si pasiunea, scrie tot ceea ce tu ai vrea sa-i spui privindu-l in ochi.Incearca sa faci asta si nicidecum sa incerci sa fugi sau sa scapi din ghearele acestei sa-i zicem iubiri, cu cat vei incerca sa scapi cu atat se va infige mai tare inlauntrul tau si imaginatia ta va continua tot timpul sa-l construiasca ca pe barbatul perfect.Lasa timpul sa treaca peste tine,gandeste si scrie,dar cauta pe undeva apoi,sa ai mintea ocupata cu altceva,orice dar nu-ti mai lasa mintea libera pentru ca va fugi inspre el. Vei reusi,orice iubire moare, orice sentiment se stinge incetul cu incetul atata timp cat focul nu este alimentat din ambele parti, doar una nu este indeajuns sa arda, se va stinge si-l vei uita. Ma gandesc ca asta vrei nu? Oricum, fii fericita ca ai trait si traiesti sentimente pentru care Zei si-ar oferi nemurirea la schimb. Cu bine.